A treia secțiune CAUZĂ DE MASÁR v. SLOVAKIA (Depunerea nr. 66882/09) JUDGMENT STRASBOURG 3 mai 2012 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Masár v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Nona Tsotsoria, președinte, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii, După deliberarea în particular la 10 aprilie 2012, pronunța următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 66882/09) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dl Jozef Masár („reclamantul”), la 8 Decembrie 2009. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. La 7 iulie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. FACTELE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Martin. O persoană pe care reclamantul a operat-o pe vertebre după un accident de trafic a afirmat că sănătatea ei a fost deteriorată permanent din cauza nepracticii în cursul intervenției chirurgicale. Poliția a deschis proceduri penale în acest sens la 27 octombrie 2004. În cursul anului 2005, anchetatorul de poliție a auzit mai mulți martori și a obținut opinia unui expert. La 30 decembrie 2005, investigatorul a acuzat reclamantul de a afecta sănătatea pacientului. La 23 februarie 2006, un procuror a respins plângerea reclamantului împotriva acestei decizii. Între 11 mai 2006 și 6 iunie 2006 trei instituții au informat investigatorul că nu erau în măsură să revizuiască avizul expertului din diferite motive. La 13 iunie 2006, investigatorul a auzit trei martori. La 28 august 2006, investigatorul a numit o altă instituție în vederea obținerii unui al doilea aviz expert. 10. La 16 februarie 2007, partea vătămată a prezentat avizul unui expert elaborat în cadrul procedurii civile cu privire la cererea ei de daune. 11. La 21 mai 2007, instituția a desemnat să prezinte un aviz la 28 august 2006 a informat investigatorul că toți experții săi s-au considerat prejudecați, deoarece știau că reclamantul era medic. 12. La 1 iunie 2007 a fost desemnat un alt expert care și-a prezentat avizul la 9 iulie 2007 13. După ce a luat dovezi suplimentare, investigatorul a propus suspendarea procedurii la 28 august 2007. La 28 noiembrie 2007, un procuror public din Biroul Procurorului de District din Martin a întrerupt procedura. 14. Partea vătămată a depus o plângere la 31 decembrie 2007. Martie 2008 un procuror al Procurorului Regional din Žilina a anulat decizia de a înceta procedura. Cazul a fost reîntoars la investigatorul de poliție la 4 aprilie 2008. 15. În mai 2008 investigatorul a auzit experții și un martor. La 27 Mai 2008 a desemnat o instituție din Republica Cehă în vederea obținerii unui contrapunere. La cererea investigatorului, un procuror public a transmis documentele relevante, la 27 octombrie 2008, contrapartea cehă, în vederea livrării acestora instituției în cauză. Acesta a prezentat contrapunerea la 22 octombrie 2009. 16. La 25 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii, susținând că durata lor se datorează dificultăților obiective de obținere a probelor de experți relevante. 17. La 12 februarie 2010, Oficiul Procurorului de District din Martin a întrerupt procedura din cauza faptului că faptele imputate reclamantului nu au avut loc. 18. La 2 iunie 2010, un procuror al Procurorului Regional din Žilina a anulat decizia și apoi a întrerupt procedura pe un motiv diferit, și anume faptul că faptele în cauză nu constituie o infracțiune penală. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI 19. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 20. Guvernul a contestat acest argument în timp ce se bazează în principal pe motivele hotărârii Curții Constituționale din 25 noiembrie 2009. 21. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 decembrie. 2005 și s-a încheiat la 2 iunie 2010. A durat astfel 4 ani și peste 5 luni. În această perioadă, cazul a fost tratat de către investigatori de poliție și procurori publici în contextul procedurilor anterioare. Admisibilitate 22. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și de următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II). 24. În cazul în cauză, Curtea observă că gestionarea cazului nu a facilitat și nu a prelungit în mod nejustificat finalizarea acestuia în timp util. În special, Curtea constată că a durat aproape 14 luni pentru a obține un al doilea aviz de experți în Slovacia și că una dintre instituțiile abordate în acest context a durat aproape nouă luni pentru a informa investigatorul că experții săi s-au considerat prejudecăți (a se vedea punctele 8, 9, 11 și 12 de mai sus). Încă cinci luni au trecut înainte de transferul documentelor relevante către autoritățile cehe (a se vedea punctul 15 de mai sus). În acel moment, procedurile penale împotriva reclamantului au durat deja aproape trei ani înaintea procesului. 25. având în vedere toate informațiile de dinaintea acestuia și jurisprudența sa privind acest subiect (a se vedea Pélissier și Sassi , citat mai sus), Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii reclamate a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps motivabil”. 26. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 3 litera (a) din convenția 27. Reclamantul se plângea, de asemenea, că autoritățile implicate nu au explicat de ce au considerat acuzația împotriva lui justificată în lipsa dovezilor disponibile, iar el se bazează pe art. 6 § 3 litera (a) din Convenție. 28. Procedura penală a fost întreruptă din cauza faptului că faptele în cauză nu constituie o infracțiune penală. Prin urmare, reclamantul nu poate fi considerat o victimă, în sensul articolului 34 din Convenție, a presupusei încălcare a dreptului său în temeiul articolului 6 § 3 litera (a). 29. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 lit. (a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 30. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 1,100 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale și 37,000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 32. Guvernul a contestat aceste afirmații. 33. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă reclamantului 2,500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 2,079,74 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața autorităților interne și 252,56 EUR pentru cele suportate în fața Curții. 35. Guvernul a contestat suma solicitată în măsura în care se referă la costurile apărării reclamantului în cadrul procedurii penale. 36. Legea, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 750 EUR care acoperă costurile în toate șefurile. Dobânzile implicite 37. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii inadmisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume: (i) 2 500 EUR (2 mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 750 EUR (sette sute cincizeci și cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzile simple se achită pe sumele de mai sus la o rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 3 mai 2012, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Marialena Tsirli Nona Tsotsoria Președintele Adjunct Registrar
THIRD SECTION
MASÁR v. SLOVAKIA
(Application no. 66882/09)
JUDGMENT
3 May 2012
This judgment is final but it may be subject to editorial revision.
In the case of Masár v. Slovakia,
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a
Committee composed of:
Nona Tsotsoria,
President,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having deliberated in private on 10 April 2012,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no. 66882/09) against the Slovak Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Slovak national, Mr Jozef Masár (“the applicant”), on 8
December 2009.
2.
The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Pirošíková.
3.
On 7 July 2011 the application was communicated to the Government.
4.
The applicant was born in 1950 and lives in Martin.
5.
A person whom the applicant operated on vertebrae after a traffic accident alleged that her health was permanently damaged due to malpractice in the course of the surgery.
6.
The police opened criminal proceedings in that respect on 27
October
2004.In the course of 2005 the police investigator heard several witnesses and obtained the opinion of an expert.
7.
On 30 December 2005 the investigator accused the applicant of having damaged the patient’s health. On 23 February 2006 a public prosecutor dismissed the applicant’s complaint against that decision.
8.
Between 11 May 2006 and 6 June 2006 three institutions informed the investigator that they were not in a position to review the expert’s opinion for various reasons. On 13 June 2006 the investigator heard three witnesses.
9.
On 28 August 2006 the investigator appointed a different institution with a view to obtaining a second expert opinion.
10.
On 16 February 2007 the injured party submitted the opinion of an expert elaborated in the context of civil proceedings concerning her claim for damages.
11.
On 21 May 2007 the institution appointed to submit an opinion on 28 August 2006 informed the investigator that all its experts considered themselves biased as they knew the applicant as a physician.
12.
On 1 June 2007 a different expert was appointed who submitted his opinion on 9 July 2007.
13.
After having taken further evidence the investigator proposed that the proceedings be discontinued on 28 August 2007. On 28 November 2007 a public prosecutor from the District Prosecutor’s Office in Martin discontinued the proceedings.
14.
The injured party filed a complaint on 31 December 2007. On 21
March 2008 a prosecutor of the Regional Prosecutor’s Office in Žilina quashed the decision to discontinue the proceedings. The case was returned to the police investigator on 4 April 2008.
15.
In May 2008 the investigator heard the experts and a witness. On 27
May 2008 it appointed an institution in the Czech Republic with a view to obtaining a counter-opinion. Upon the investigator’s request a public prosecutor transmitted the relevant documents, on 27 October 2008, to his Czech counter-part with a view to having them delivered to the institution concerned. The latter submitted the counter-opinion on 22
October 2009.
16.
On 25 November 2009 the Constitutional Court dismissed the applicant’s complaint about the length of the proceedings. It held that their duration was due to difficulties of an objective nature in obtaining relevant expert evidence.
17.
On 12 February 2010 the District Prosecutor’s Office in Martin discontinued the proceedings on the ground that the facts imputed to the applicant had not occurred.
18.
On 2 June 2010 a public prosecutor of the Regional Prosecutor’s Office in Žilina quashed the decision and then discontinued the proceedings on a
different ground, namely that the facts in issue do not constitute a
criminal offence.
I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION
19.
The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows:
“In the determination of ... any criminal charge against him everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
20.
The Government contested that argument while mainly relying on the reasons for the Constitutional Court’s decision of 25 November 2009.
21.
The period to be taken into consideration began on 30
December
2005 and ended on 2 June 2010. It thus lasted 4 years and more than 5 months. During that period the case was dealt with by police investigators and public prosecutors in the context of pre-trial proceedings.
A.
Admissibility
22.
The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
B.
Merits
23.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities (see, among many other authorities,
Pélissier and Sassi v. France
[GC], no. 25444/94, § 67, ECHR 1999-II).
24.
In the present case the Court observes that the national authorities’ handling of the case did not facilitate and unjustifiably prolonged its timely completion. In particular, the Court notes that it took nearly fourteen months to obtain a second expert opinion in Slovakia and that one of the institutions addressed in that context took almost nine months to inform the investigator that its experts considered themselves biased (see paragraphs 8, 9, 11 and 12 above). Another five months elapsed before the relevant documents were transferred to the Czech authorities (see paragraph 15 above). At that time the criminal proceedings against the applicant had already lasted almost three years at pre-trial stage.
25.
Having regard to all the information before it and to its case-law on the subject (see
Pélissier and Sassi
, cited above), the Court considers that in the instant case the length of the proceedings complained of was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
26.
There has accordingly been a breach of Article 6 § 1.
II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 3 (a) OF THE CONVENTION
27.
The applicant further complained that the authorities involved had failed to explain why they considered the accusation against him justified in disregard of the evidence available. He relied on Article 6 § 3 (a) of the Convention.
28.
The criminal proceedings were discontinued on the ground that the facts in issue did not constitute a criminal offence. The applicant cannot, therefore, be considered as a victim, within the meaning of Article 34 of the Convention, of the alleged breach of his right under Article 6 § 3 (a).
29.
It follows that this complaint is incompatible
ratione personae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35
§
3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35
§
4.
III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
30.
Article 41 of the Convention provides:
“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
A.
Damage
31.
The applicant claimed 1,100 euros (EUR) in respect of pecuniary damage and EUR 37,000 in respect of non-pecuniary damage.
32.
The Government contested these claims.
33.
The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. On the other hand, it awards the applicant EUR 2,500 in respect of non-pecuniary damage.
B.
Costs and expenses
34.
The applicant also claimed EUR 2,079.74 for the costs and expenses incurred before the domestic authorities and EUR 252.56 for those incurred before the Court.
35.
The Government contested the sum claimed to the extent that it concerned the costs of the applicant’s defence in the criminal proceedings.
36.
Regard being had to the documents in its possession and to its case
‑
law, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR 750 covering costs under all heads.
C.
Default interest
37.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
1.
Declares
the complaint concerning the excessive length of the proceedings admissible and the remainder of the application inadmissible;
2.
Holds
that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;
3.
Holds
(a)
that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts:
(i)
EUR 2,500 (two thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;
(ii)
EUR 750 (seven hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;
(b)
that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a
rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;
4.
Dismisses
the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.
Done in English, and notified in writing on 3 May 2012, pursuant to Rule
77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Marialena Tsirli
Nona Tsotsoria
Deputy Registrar
President