Tas împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 702/11 CETTIN TAȘ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 10 mai 2012 într-o Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și de Françoise Elens-Passos, greffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 10 noiembrie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, dl Céletin Taș, este un resortisant turc născut în 1992 și rezident în Kocaeli. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Erbil, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.

La 7 decembrie 2009, reclamantul a fost arestat, împreună cu mai multe alte persoane în timpul unui protest, și pus în arest. El a fost reproșat că a aruncat cocktail-uri Molotov și că a devenit vinovat de degradarea bunurilor în numele organizației ilegale PKK. În timpul custodiei sale, reclamantul nu a putut beneficia de asistența unui avocat. La 9 decembrie 2009, a fost pus în arest provizoriu, printr-un act de acuzare din 30 decembrie 2009, o procedură penală a fost pronunțată împotriva reclamantului. La 6 mai 2010, la prima audiere, 9 Curtea a decis să mențină în detenție reclamantul, ținând cont de sancțiunea aplicată de acesta și de persistența unor motive plauzibile ale Ö Õ de a fi comis . La 20 mai 2010, 10 Curtea de Justiie a respins opoziia formulată de reclamant împotriva deciziei de detenie din 6 mai 2010. Ea a stat pe singura bază a dosarului și după ce a primit avizul scris al procurorului.

La sfârșitul procedurii din 23 septembrie 2010, instanța de judecată a declarat incompetentă pentru a se pronunța asupra cauzei, a decis să divulge dosarul reclamantului de cel al celorlalți inculpați pe motiv că era minor în momentul în care a fost întemnițat și a dispus menținerea sa în detenție. La o dată nespecificată, dosarul reclamantului a fost transmis instanței pentru minori din Kadćköy. La 10 decembrie 2010, tribunalul pentru minori din Kadćköy a pus în libertate Tribunalul pentru minori. La 28 noiembrie 2011, procedura penală împotriva reclamantului era încă în curs de desfășurare fără a se pronunța o hotărâre pe fond. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de arestarea sa provizorie și de durata acesteia.

El denunță în special utilizarea de către instanța de judecată a unor motive stereotipe pentru a-i ordona reținerea în detenție. El subliniază cu atât mai mult că era minor în timpul detenției sale provizorii. Invocând apoi art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a contesta detenția sa provizorie. El adaugă că opoziția sa împotriva deciziei de reținere în detenție a fost respinsă de către instanța de judecată în instanță în urma unei examinări la dosar și după luarea unei decizii a procurorului, fără a ține o audiere în instanță, și că acest aviz nu i-a fost comunicat, încălcându-i-se în același timp principiul egalității armelor. Acesta se plânge, de asemenea, de motivele de reținere în detenție.

În plus, invocând art. 5 alin. (5) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a intentat nici o acțiune care i-a permis să obțină despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-ar fi constituit măsura de menținere în detenție. Invocând art. 6 alineatul (3) din Convenție, el se plânge că nu a beneficiat de asistență juridică în timpul reținerii sale. În cele din urmă, denunță o încălcare a articolului 13 din Convenție pe motiv că nu ar fi dispus de nici o acțiune efectivă pentru a-și prezenta obiecțiile ridicate sub aspectul articolului 5 din Convenție. Reclamantul denunță o încălcare a articolelor 5 alineatul (3), 4 și 5 din convenție, se plânge de durata detenției sale și de lipsa unei căi de atac efective prin care ar fi putut contesta această măsură și să obțină despăgubiri.

El denunță, de asemenea, o încălcare a articolului 13, care se plângea de absența unei acțiuni efective care i-ar fi permis să-și prezinte obiecțiile ridicate sub aspectul articolului 5 din Convenție. Curtea consideră că este necesar să se examineze acest fapt întemeiat pe art. 13 din Convenția pe teren a articolului 5 alineatul (4) din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât, în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 alineatul (3) din Convenție, recurentul susține că a fost privat de un proces echitabil pe motiv că nu ar fi beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat în timpul custodiei sale.

Curtea constată că, potrivit elementelor dosarului, procedura inițiată împotriva reclamantului este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. Or, aceasta reamintește că trebuie să ia în considerare întreaga procedură penală inițiată pentru a se pronunța cu privire la conformitatea acesteia cu dispozițiile art. 6 din Convenție. În consecință, în stadiul actual al procedurii, acest aspect este prematur și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiate pe durata detenției provizorii și pe lipsa unei căi de atac efective prin intermediul căreia persoana respectivă ar fi putut contesta această măsură și să obțină despăgubiri; se declară cererea inadmisibilă pentru surplus.

Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens corpier președinte adjunct

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 702/11 Çetin TAȘ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 mai 2012 en une Chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefèvre, András Sajó, Ișıl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 10 novembre 2010, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Çetin Taș, est un ressortissant turc né en 1992 et résidant à Kocaeli. Il est représenté devant la Cour par M e M. Erbil, avocat à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 7 décembre 2009, le requérant fut arrêté, avec plusieurs autres personnes lors d’une manifestation, et placé en garde à vue. Il lui était reproché d’avoir jeté des cocktails Molotov et de s’être rendu coupable de dégradation de biens au nom de l’organisation illégale PKK. Pendant sa garde à vue, le requérant ne put bénéficier de l’assistance d’un avocat. Le 9 décembre 2009, il fut placé en détention provisoire. Par un acte d’accusation du 30 décembre 2009, une procédure pénale fut diligentée à l’encontre du requérant. Le 6 mai 2010, lors de la première audience, la 9 e cour d’assises décida le maintien en détention du requérant compte tenu de la sanction encourue par celui-ci et de la persistance de raisons plausibles de le soupçonner d’avoir commis l’infraction reprochée.

Le 20 mai 2010, la 10 e cour d’assises rejeta l’opposition formée par le requérant contre la décision de maintien en détention du 6 mai 2010. Elle statua sur la seule base du dossier et après avoir recueilli l’avis écrit du procureur. A l’issue de l’audience du 23 septembre 2010, la cour d’assises se déclara incompétente pour statuer sur l’affaire, décida de disjoindre le dossier du requérant de celui des autres accusés au motif qu’il était mineur au moment de la commission de l’infraction et ordonna son maintien en détention. A une date non précisée, le dossier du requérant fut transmis au tribunal pour mineurs de Kadıköy. Le 10 décembre 2010, l’intéressé fut remis en liberté par le tribunal pour mineurs de Kadıköy.

Le 28 novembre 2011, la procédure pénale diligentée à l’encontre du requérant était toujours pendante sans qu’une décision sur le fond n’eût été rendue. GRIEFS Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de son placement en détention provisoire et de la durée de celle-ci. Il dénonce en particulier l’utilisation par la cour d’assises de motivations stéréotypées pour ordonner son maintien en détention. Il souligne de plus qu’il était mineur pendant sa détention provisoire. Invoquant ensuite l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif pour contester sa détention provisoire. Il ajoute que son opposition contre la décision de maintien en détention a été rejetée par la cour d’assises à l’issue d’un examen sur dossier et après recueil de l’avis du procureur, sans la tenue d’une audience, et que cet avis ne lui a pas été communiqué, en violation à ses yeux du principe de l’égalité des armes.

Il se plaint également des motivations – stéréotypées selon lui – retenues par les autorités judiciaires ayant statué sur son maintien en détention. Invoquant en outre l’article 5 § 5 de la Convention, le requérant se plaint de n’avoir disposé d’aucun recours qui lui eût permis d’obtenir réparation du préjudice qu’aurait constitué la mesure de maintien en détention. Invoquant de surcroît l’article 6 § 3 de la Convention, il se plaint de n’avoir pas bénéficié de l’assistance d’un avocat pendant sa garde à vue. Il dénonce enfin une violation de l’article 13 de la Convention au motif qu’il n’aurait disposé d’aucun recours effectif pour présenter ses griefs soulevés sous l’angle de l’article 5 de la Convention.

EN DROIT 1. Le requérant dénonce une violation des articles 5 §§ 3, 4 et 5 de la Convention, se plaignant de la durée de sa détention et de l’absence de recours effectif au moyen duquel il aurait pu contester cette mesure et obtenir réparation. Il dénonce également une violation de l’article 13, se plaignant de l’absence d’un recours effectif qui lui aurait permis de présenter ses griefs soulevés sous l’angle de l’article 5 de la Convention. La Cour estime qu’il convient d’examiner ce grief tiré de l’article 13 de la Convention sur le terrain de l’article 5 § 4 de la Convention. En l’état actuel du dossier, la Cour considère qu’elle n’est pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur, sur le fondement de l’article 54 § 2 b) de son règlement.

2. Invoquant l’article 6 § 3 de la Convention, le requérant allègue avoir été privé d’un procès équitable au motif qu’il n’aurait pas bénéficié de l’assistance d’un avocat durant sa garde à vue. La Cour observe d’emblée que, selon les éléments du dossier, la procédure engagée contre le requérant est toujours pendante devant les juridictions internes. Or elle rappelle qu’elle doit prendre en compte l’ensemble de la procédure pénale engagée pour statuer sur la conformité de celle-ci aux prescriptions de l’article 6 de la Convention. Il s’ensuit qu’en l’état actuel de la procédure ce grief est prématuré et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen des griefs du requérant tirés de la durée de la détention provisoire et de l’absence de recours effectif au moyen duquel l’intéressé aurait pu contester cette mesure et obtenir réparation ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente