LITOVCHENKO AND OTHERS v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 35174/06 Lidiya LITOVCHENKO și alții împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 10 mai 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 august 2006, Având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat, solicitând Curtea să excludă cererea din lista sa de cauze, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Solicitarea a fost depusă de resortisanții ucraineni Lidiya Mitrofanovna Litovchenko, dna Lubov Grigorievna Kozachuk și dna Irina Grigorievna Kuyumzhi, precum și de o națională rusă Olga Grigorievna Astremskaya. Reclamanții s-au născut în 1935, 1956, 1965 și, respectiv, 1959. Primul reclamant este mama celorlalte trei solicitanți. Al doilea și al treilea reclamant locuiesc în Mykolayiv. Al patrulea reclamant locuiește în Novarossiysk. La 26 iunie 2008, prima reclamantă a murit, celelalte reclamante care au informat Curtea că doresc să își urmărească partea din cerere. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lutkovska, al Ministerului Justiției. Guvernul Federației Ruse nu a folosit dreptul lor de a interveni în temeiul articolului 36 din Convenție. Cazul se referă în principal la un litigiu de teren între primul reclamant și vecinul ei care se desfășoară după moartea fostului și succesat de ceilalți solicitanți care moștenesc terenul contestat. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii și, în continuare, au plâns, în ceea ce privește aceeași dispoziție, că procedura în cauză a fost nedrept. În cele din urmă, reclamanții au susținut o încălcare a drepturilor lor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Curtea constată că părțile nu au contestat faptul că cele de-a doua, cele de-a treia și cele de-a patra reclamante au dreptul de a continua prima parte a cererii și că Curtea nu vede niciun motiv de a reține altfel (a se vedea, de exemplu, Pogasiy c. Ucraina (dec.), nr. 9908/05, 24 ianuarie 2012). Prin scrisoarea din 15 septembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă trei declarații unilaterale în ceea ce privește fiecare dintre solicitanți, Lubov Grigorievna Kozachuk, Irina Grigorievna Kuyumzhi și Olga Grigorievna Astremskaya, în vederea soluționării problemei susținute de cerere. Acestea au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Fiecare dintre cele trei declarații prevăzute după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. Eu, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească 1.600 (o mie șase sute de euro [o fiecare reclamant]. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor. Guvernul Ucrainei sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Suma este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data de decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții nu au formulat o observație cu privire la declarațiile guvernamentale. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 39-52, 6 septembrie 2005; și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02, §§ 52-61, 21 decembrie 2006). În ceea ce privește prezentul caz, Curtea constată, de la început, că consideră declarațiile unilaterale prezentate de Guvern ca acoperând plângerile referitoare la durata procedurii interne introduse inițial de toate cele patru reclamante și urmărite în continuare, după moartea primului reclamant, de cele trei reclamante rămase. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele compensației propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii [art. 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile (art. 37 § 1 amendă Prin urmare, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c). După examinarea cu atenție a restului cererii în funcție de toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarațiilor guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 35174/06

Lidiya LITOVCHENKO and others

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 10 May 2012 as a Committee composed of:

Mark Villiger,

President,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 August 2006,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government, requesting the Court to strike the application out of its list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The application was lodged by Ukrainian nationals Ms Lidiya Mitrofanovna Litovchenko, Ms

Lubov Grigoryevna Kozachuk and Ms Irina Grigoryevna Kuyumzhi, and by a Russian national Ms

Olga Grigoryevna Astremskaya. The applicants were born in 1935, 1956, 1965 and 1959, respectively. The first applicant is the mother of the other three applicants. The second and the third applicants live in Mykolayiv. The fourth applicant lives in Novorossiysk.

On 26 June 2008 the first applicant died, the remaining applicants having informed the Court that they wished to pursue her part of the application.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms

V.

Lutkovska, of the Ministry of Justice.

The Government of the Russian Federation did not make use of their right to

intervene under

Article

36 of the

Convention.

The case mainly concerns a land dispute between the first applicant and her neighbour ongoing after the former’s death and succeeded by the other applicants inheriting the disputed land.

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. They further complained, with reference to the same provision, that the proceeding in question had been unfair. Lastly, the applicants alleged an infringement of their property rights under Article

1 of Protocol No. 1.

THE LAW

1.

The Court notes that it has not been disputed by the parties that the second, the third and the fourth applicants are entitled to pursue the first applicant’s part of the application and the Court sees no reason to hold otherwise (see, for example,

Pogasiy v. Ukraine

(dec.), no. 9908/05, 24

January 2012).

2.

By letter dated 15 September 2011, the Government informed the Court that they had proposed to make three unilateral declarations in respect of each of the applicants, Lubov Grigoryevna Kozachuk, Irina Grigoryevna Kuyumzhi and Olga Grigoryevna Astremskaya, with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

Each of the three declarations provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts.

I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay

1,600 (one thousand six hundred) euros to [each applicant].

The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. The Government of Ukraine suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

The applicants did not comment on the Government’s declarations.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of the right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Pavlyulynets v.

Ukraine

, no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005; and

Moroz and Others v. Ukraine

, no. 36545/02, §§ 52-61, 21 December 2006).

Turning to the present case, the Court notes at the outset that it perceives the unilateral declarations submitted by the Government as covering the complaints regarding the length of the domestic proceedings initally introduced by all four applicants and further pursued, after the death of the first applicant, by the remaining three applicants. Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37

§

1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in respect of the excessive length of the civil proceedings (Article 37 § 1

in

fine

).

Accordingly, this part of the application should be struck out of the list pursuant to Article 37 § 1(c).

3.

Having carefully examined the remainder of the application in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations in respect of the excessive length of the civil proceedings;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Deputy Registrar

President