Secțiunea a doua Cerere nr. 15397/11 Dimitri ALBERTI împotriva Italiei introdusă la 28 februarie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Dimitri Alberti, este un resortisant italian, născut în 1971 și rezident în Verona. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A. Mascia, avocat la Strasbourg. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. L Reclamantul a cerut managerului barului, M.T. să-și poată folosi telefonul mobil pentru a-i suna partenera. M.T. a dat telefonul reclamantului. După câteva minute, ea i-a cerut reclamantului să-i dea telefonul înapoi, dar el a refuzat. Prin urmare, ea a chemat carabinierii. După câteva minute, doi carabinieri, S.R. și L.B., au venit la locul faptei și i-au cerut reclamantului un act de identitate. Reclamantul a refuzat să le prezinte actul de identitate. Carabinierii l-au rugat pe reclamant să-i urmeze la secție, dar el a refuzat și a început să țipe și să-i insulte. Prin urmare, carabinierii l-au obligat pe reclamant și arestarea sa s-a abătut în liniște. Reclamantul a fost condus la cazarmă cu mașina și a rămas pe o bancă încătușat. Potrivit reclamantului, carabinierii l-au amenințat și i-au ordonat să părăsească orașul. După un timp, carabinierii l - au dus pe reclamant într - o celulă de defrișare, l - au aruncat într - o saltea și l - au lovit cu pumnul în spate, în torace și în latin timp de aproximativ două ore. La ora 20:29, reclamantul a fost dus de carabinieri la spitalul unde a fost examinat de un medic. Reclamantul a declarat medicului că a fost lovit de carabinieri. Certificatul medical al medicului de urgență care l-a văzut pe reclamant de la sosirea sa la spital a fost astfel stabilit : Reclamantul era agitat, avea o traumă la cap, un hematom pe frunte și excorii pe mâini. Medicul i-a prescris un sedativ. Ulterior, reclamantul a fost dus la închisoarea Verona. La intrarea sa, a fost examinat de un alt medic care a constatat un hematom pe frunte și zgârieturi pe mâini. Reclamantul a fost apoi adus în celula sa, susținând că a avut o mulțime de dureri în piept și că nu a putut dormi. El a cerut să fie văzut de către un medic. Această examinare nu a avut loc decât două zile mai târziu. La 12 martie 2010, reclamantul a fost adus la tribunalul din Verona pentru validarea arestării și pentru procedura de încuviințare imediată, dat fiind faptul că a amenințat ambele carabiniere care au dus la arestare. În timpul procesului de validare a arestării, reclamantul a denunțat instanței că a fost lovit de carabinieri. În urma acestei plângeri, instanța a înaintat cazul procurorului districtual al Republicii. La 13 martie, reclamantul a fost examinat de medicul închisorii care l-a trimis de urgență la spital unde a fost examinat de un chirurg toracic și un urolog. Examenele medicale efectuate asupra reclamantului au evidențiat fracturi de coaste, hematom testicular stâng și incapacitate temporară totală de 20 de zile. Un examen urologic a fost stabilit pentru ziua următoare. La 17 martie 2010, laurologul a constatat că a existat un hematom la testiculul stâng. Plângerea penală depusă împotriva carabinierilor pentru rele tratamente Ca urmare a declarației reclamantului, au fost deschise acuzații împotriva lui X. În timpul anchetei, șeful celor doi carabinieri, dl G., a fost interogat. El a declarat că, în momentul arestării, reclamantul era agitat și agresiv și, probabil, din cauza alcoolului. Deși încătușat, reclamantul a fost aruncat împotriva unui zid și s-a rănit la frunte. Acesta este motivul pentru care a ordonat carabinierilor să-l aducă la spital. Odată ce s-a întors la cazarmă, reclamantul a început din nou să fie agresiv și a spus că va depune plângere pentru lovire și vătămare. Managerul barului, M.T., a fost, de asemenea, ascultat. Comisia a afirmat că reclamantul a frecventat deja barul și că nu a consumat niciodată alcool, dar mai mulți clienți i-au spus că reclamantul este o persoană agresivă. În ziua arestării, când i-a cerut reclamantului să-i dea telefonul înapoi, el a fost amenințat și a fost foarte agresiv cu carabinierii, aruncându-se asupra lor când i-au cerut actele de identitate. Reclamantul amenințase carabinierii spunând că voi face să plătiți pentru asta. Potrivit M.T., carabinierii nu fuseseră violenți în timpul arestării. Carabinierul, S.R., care îl interpelase pe solicitant, a fost ascultat și declarat că reclamantul și-a manifestat agitația, agresivitatea și insulta față de colegul său și nu a dorit să-și dea actele de identitate și, prin urmare, au decis să-l controleze și să-i pună cătușe. După ce a intrat în mașină, reclamantul a început să - l lovească pe polițist cu cătușele și, când a ajuns la secție, el a fost aruncat pe jos, dându - le bătăi de picior tuturor celor care se apropiau de el. El a declarat că l - a avertizat pe magistrat și a cerut să - l ducă la închisoare. Apoi, el a intrat în biroul său pentru a scrie raportul de arestare și doi carabinieri au dus reclamantul la celula de defrișare. Carabinierul D.G. a declarat că a fost în cazarmă atunci când reclamantul a venit încătușat și reclamantul a fost aruncat pe podea amenințându-l pe carabinier L.B. În acel moment, D.G.-ul îi ajutase pe colegii săi să-l ducă pe reclamant în celula de defrișare, susținea că a auzit că reclamantul bătea la ușa celulei și că observase că a fost rănit pe frunte aruncându-se de perete. Apoi, el a mers cu colegii la spital unde reclamantul a fost examinat de un medic. Carabinierul a declarat că, în prezența sa, nu a fost utilizată nicio violență împotriva reclamantului. Carabinierul L.B. care a efectuat arestarea reclamantului nu a fost ascultat. Clasificarea fără urmare a plângerii reclamantului la 29 aprilie 2010, procurorul Republicii a solicitat judecătorului de anchete preliminare (GIP) să clasifice plângerea reclamantului. În opinia sa, elementele colectate nu au permis inițierea unei acțiuni penale. Faptele menționate de reclamant nu au fost susținute de mărturii. Managerul barului a declarat că reclamantul, în momentul arestării, a fost foarte agitat, agresiv și insultător față de carabinieri și de sine și că nu a avut nici un comportament violent din partea carabinierilor. În plus, potrivit avizului unui psihiatru, reclamantul a fost afectat de o tulburare de personalitate. Potrivit procurorului, natura rănilor reclamantului a fost compatibilă cu intervenția carabinierilor pentru a reține agresivitatea sa și pentru a se apăra în momentul în care l-au încătușat și l-au condus la celula de defrișare. Reclamantul s-a opus cererii de clasificare a procurorului districtual, argumentând că leziunile sale nu au fost provocate în momentul arestării la bar, ci mai târziu, după ce a condus la cazarmă. Acest lucru a fost dovedit de certificatele medicale ale spitalului și ale medicului închisorii. Invocând art. 3 din Convenție și invocând obligația pozitivă de a efectua o anchetă oficială efectivă care vizează identificarea și pedepsirea responsabililor, el a solicitat să fie ascultat, să se facă o expertiză cu privire la presupusele leziuni ale carabinierului L.B. (care nu a fost ascultat) pentru a vedea dacă acestea au fost compatibile cu agresiunea asupra persoanei reclamantului, pentru a auzi din nou managerul barului și alți martori pentru a verifica modul în care reclamantul a fost încătușat în momentul arestării și pentru a fi depus la dosar rezultatul testului alcoolemic din 11 martie 2010 efectuat la spitalul Legnano. Reclamantul a solicitat stabilirea unei audieri în prezența părților, printr-o ordonanță din 1 septembrie 2010, la GIP de Verona a acceptat cererea de Parchet și a clasat plângerea utilizând un formular standard, GIP a explicat că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Casație, cererea de opoziție a reclamantului trebuia respinsă deoarece noile elemente de probă indicate de reclamant nu erau relevante în scopul anchetei și că mărturia administratorului barului era decisivă. GRIEF Invouchant la: art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de tratamentul pe care l-a primit de la carabinieri în momentul arestării sale; consideră că utilizarea pe care au făcut-o împotriva forței fizice nu era strict necesară pentru comportamentul său; în plus, reclamantul denunță deficiențele tratamentului medical pe durata detenției sale în închisoare. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a efectua o anchetă aprofundată, eficientă și diligentă, care să permită stabilirea faptelor, precum și identificarea și pedepsirea responsabililor. În special, folosirea forței fizice împotriva reclamantului de către carabinieri care au făcut arestarea sa a devenit strict necesară din cauza comportamentului său, având în vedere în special rănile care i-au fost aduse cu această ocazie Modul în care tratamentul medical a fost administrat reclamantului în timpul detenției sale la închisoarea Verona constituie un tratament interzis prin art. 3 din Convenție A existat vreo încălcare a art. 3 din Convenție în partea sa procedurală În special, a existat o anchetă oficială efectivă care să determine dacă utilizarea forței de către carabinieri a fost justificată sau nu de circumstanțe și să ducă la identificarea și pedepsirea responsabililor
Requête n
o
15397/11
Dimitri ALBERTI contre l’Italie
introduite le 28 février 2011
Le requérant, M. Dimitri Alberti, est un ressortissant italien, né en 1971 et résidant à Vérone. Il a été représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
L’arrestation du requérant
Le 11 mars 2010, le requérant, à 17 heures, se rendit dans le bar Tiffany sis à Cerea.
Le requérant demanda à la gérante du bar, M.T. à pouvoir utiliser son téléphone portable afin de passer un appel à sa compagne. M.T. donna le téléphone au requérant. Après quelques minutes, elle demanda au requérant de lui rendre le téléphone, mais il refusa. Par conséquent, elle appela les carabiniers.
Après quelques minutes, deux carabiniers, S.R. et L.B., arrivèrent sur les lieux et demandèrent au requérant une pièce d’identité. Le requérant refusa de leur présenter sa pièce d’identité. Les carabiniers enjoignirent au requérant de les suivre à la caserne, mais il refusa et commença à crier et à les insulter.
Par conséquent, les carabiniers menottèrent le requérant et l’arrestation se déroula dans le calme. Le requérant fut conduit à la caserne en voiture et resta assis sur un banc toujours menotté.
Selon le requérant, les carabiniers le menacèrent et lui ordonnèrent de quitter la ville.
Après quelque temps, les carabiniers amenèrent le requérant dans une cellule de dégrisement, le jetèrent sur un matelas et le rouèrent de coups au dos, au thorax et à l’aine pendant environ deux heures. Le requérant se serait retourné pour parer d’autres coups éventuels.
A 20 h 29, le requérant fut amené par les carabiniers à l’hôpital où il fut ausculté par un médecin. Le requérant affirme avoir déclaré au médecin qu’il avait été frappé par les carabiniers. Le certificat médical du praticien du service des urgences ayant vu le requérant dès son arrivée à l’hôpital fut ainsi établi
: le requérant était agité, il avait un traumatisme crânien, un hématome sur le front et des excoriations sur les mains. Le médecin lui prescrivit un calmant.
Par la suite, le requérant fut amené à la prison de Vérone. A son entrée, il fut examiné par un autre médecin qui constata un hématome sur le front et des égratignures sur les mains.
Le requérant fut ensuite amené dans sa cellule. Il affirme avoir eu beaucoup de douleurs à l’aine et au thorax et de ne pas avoir pu dormir. Il demanda à être vu par un médecin. Cet examen n’eut lieu que deux jours plus tard.
Le 12 mars 2010, le requérant fut amené au tribunal de Vérone pour la validation de l’arrestation et pour la procédure de comparution immédiate, étant donné qu’il était soupçonné d’avoir menacé les deux carabiniers qui avaient procédé à l’arrestation.
Pendant l’audience de validation de l’arrestation, le requérant dénonça au tribunal qu’il avait été frappé par les carabiniers. Suite à cette plainte, le tribunal transmit le dossier au procureur de la République.
Le 13 mars, le requérant fut examiné par le médecin de la prison qui l’envoya d’urgence à l’hôpital où il fut examiné par un chirurgien thoracique et un urologue
Les examens médicaux pratiqués sur le requérant mirent en évidence des fractures des côtes, un hématome du testicule gauche et une incapacité temporaire totale de vingt jours. Un examen urologique fut fixé pour le lendemain. Le 17 mars 2010, l’urologue constata qu’il y avait un hématome au testicule gauche.
2.
La plainte pénale déposée contre les carabiniers pour mauvais traitements
Suite à la déclaration du requérant, des poursuites pour coups et blessures furent ouvertes contre X.
Pendant l’enquête, le chef des deux carabiniers, M.G., fut interrogé. Il déclara qu’au moment de l’arrestation, le requérant était agité et agressif et que cela était probablement dû à l’alcool. Bien que menotté, le requérant s’était jeté contre un mur et s’était blessé au front. C’est pour cela qu’il avait ordonné aux carabiniers de l’amener à l’hôpital. Une fois, rentré à la caserne, le requérant avait recommencé à être agressif et à affirmer qu’il déposerait plainte pour coups et blessures.
La gérante du bar, M.T., fut également entendue. Elle affirma que le requérant avait déjà fréquenté le bar et qu’il n’avait jamais consommé d’alcool, mais que plusieurs clients lui avaient dit que le requérant était une personne agressive. Le jour de l’arrestation, quand elle avait demandé au requérant de lui rendre son téléphone, il l’avait menacée et il avait été très agressif à l’encontre des carabiniers, se jetant sur eux quand ils lui avaient demandé ses papiers d’identité. Le requérant avait menacé les carabiniers en disant «
je vous ferai payer ça
». Selon M.T, les carabiniers n’avaient pas été violents pendant l’arrestation.
Le carabinier, S.R, qui avait procédé à l’interpellation du requérant, fut entendu et déclara que le requérant s’était montré agité, agressif et insultant à l’égard de son collègue et n’avait pas voulu donner ses papiers d’identité. Par conséquent, ils avaient décidé de le maîtriser et de lui mettre les menottes. Une fois entré dans la voiture le requérant avait commencé à frapper le policier avec ses menottes et, à son arrivée à la caserne, il s’était jeté par terre en donnant des coups de pieds à tous ceux qui l’approchaient. Il déclara avoir prévenu le magistrat et avoir demandé de l’emmener à la prison. Ensuite, il était entré dans son bureau pour rédiger le rapport d’arrestation et deux carabiniers avaient amené le requérant à la cellule de dégrisement.
Le carabinier D.G. déclara qu’il se trouvait dans la caserne quand le requérant était arrivé menotté et que le requérant s’était jeté par terre en menaçant le carabinier L.B. A ce moment-là, D.G avait aidé ses collègues à amener le requérant dans la cellule de dégrisement. Il affirma avoir entendu que le requérant donnait des coups à la porte de la cellule et avoir remarqué qu’il s’était blessé au front en se jetant contre un mur. Ensuite, il se rendit avec les collègues à l’hôpital où le requérant fut ausculté par un médecin. Le carabinier déclara qu’en sa présence, aucune violence contre le requérant n’avait été utilisée.
Le carabinier L.B. qui avait procédé à l’arrestation du requérant ne fut pas entendu.
3.
Le classement sans suite de la plainte du requérant
Le 29 avril 2010, le procureur de la République demanda au juge des investigations préliminaires (GIP) de classer la plainte du requérant. Selon lui, les éléments recueillis ne permettaient pas d’engager une action pénale. Les faits relatés par le requérant n’étaient pas corroborés par les témoignages. La gérante du bar avait déclaré que le requérant, au moment de l’arrestation, était très agité, agressif et insultant à l’égard des carabiniers et d’elle-même et qu’il n’y avait pas eu de comportements violents de la part de carabiniers.
En outre, selon l’avis d’un psychiatre, le requérant était atteint d’un trouble de la personnalité. Selon le procureur, la nature des blessures du requérant était compatible avec l’intervention des carabiniers pour contenir son agressivité et pour se défendre au moment où ils le menottaient et le conduisaient à la cellule de dégrisement.
Le requérant s’opposa à la demande de classement du procureur. Il faisait valoir que ses lésions n’avaient pas été provoquées au moment de l’interpellation au bar mais plus tard, une fois conduit à la caserne. Cela était prouvé par les certificats médicaux de l’hôpital et du médecin de la prison. Invoquant l’article 3 de la Convention et rappelant l’obligation positive de conduire une enquête officielle effective visant à l’identification et à la punition des responsables, il demanda a être entendu, qu’une expertise soit faite sur les prétendues lésions du carabinier L.B. (qui n’avait pas été entendu) afin de voir si elles étaient compatibles avec l’agression sur la personne du requérant, d’entendre à nouveau la gérante du bar et les autres témoins afin de vérifier comment le requérant avait été menotté au moment de l’interpellation et qu’il soit versé au dossier le résultat du test alcoolémique du 11 mars 2010 fait à l’hôpital de Legnano. Le requérant demanda la fixation d’une audience en présence des parties.
Par une ordonnance du 1
er
septembre 2010, le
GIP de Vérone fit droit à la demande du parquet et classa la plainte En utilisant un formulaire standard, le GIP expliqua que conformément à la jurisprudence de la Cour de cassation, la demande d’opposition du requérant devait être rejetée car les nouveaux éléments de preuves indiqués par le requérant n’étaient pas pertinents aux fins de l’enquête et que le témoignage de la gérante du bar était décisif.
GRIEF
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint du traitement qui lui a été infligé par les carabiniers lors de son arrestation
; il estime que l’usage qu’ils ont fait à son encontre de la force physique n’était pas rendu strictement nécessaire par son comportement. De plus, le requérant dénonce les carences de son traitement médical pendant sa détention en prison.
Le requérant se plaint également du fait que les autorités ont manqué à leur obligation de conduire une enquête approfondie, effective et diligente, propre à permettre l’établissement des faits ainsi que l’identification et la punition des responsables.
1.
Y a-t-il eu violation de l’article 3 de la Convention dans son volet matériel
?
En particulier, l’usage de la force physique à l’encontre du requérant par les carabiniers qui ont procédé à son arrestation était-il rendu strictement nécessaire par son comportement, eu égard notamment aux lésions qui lui ont été infligées à cette occasion
?
2.
La manière dont les traitements médicaux furent administrés au requérant lors de sa détention à la prison de Vérone constitue-t-elle un traitement prohibé par l’article 3 de la Convention
?
3.
Y a-t-il eu violation de l’article 3 de la Convention dans son volet procédural
?
En particulier, y a-t-il eu une enquête officielle effective, propre à déterminer si l’usage de la force par les carabiniers était ou non justifié par les circonstances, et à mener à l’identification et à la punition des responsables
?