- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 mai 2012
- Stat pârât
- BGR
- Concluzia
- Inadmisibil
Hadzhiyska împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
Doamna Magdalena Angelova Hadzhiyska este o națională bulgară născut în 1933 și locuiește în Lesichovo. Ea a fost reprezentată în fața Curții de domnul M. Ekimdzhiev, dna K. Boncheva și dna G. Chernicherska, avocați care practică în Plovdiv. Satul reclamantului este situat pe malurile râului Topolnitsa, la aproximativ 15 km în aval de Topolnitsa Dam. La 5 și 6 august 2006, după ploaie grele, râul și-a rupt băncile și a inundat casa reclamantului. Apa a distrus un gard de piatră, o casă și o bucătărie de vară, și a dus de mobilier, lemn, mâncare casnic și alte chatteluri. Pivnița și subsolul casei au fost deteriorate de umiditate. La 18 aprilie 2007, reclamantul a formulat o cerere de daune în temeiul articolului 1 alineatul (1) din Legea 1988 privind răspunderea statului pentru daune împotriva Ministerului Mediului și apelor și guvernatorului regiunii Pazardzhik.
Întrucât acuzații nu l-au curățat, acest lucru împiedică fluxul de apă și provoacă inundații. De asemenea, ea a afirmat că nu au fost construite niciun banc sau alte facilități de protecție pentru a-și proteja satul de inundații și că nu au fost instalate sisteme de monitorizare sau de alertă. Ea a susținut că aceste omisiuni au încălcat obligațiile acuzaților în temeiul mai multor dispoziții din Legea 1999 privind apele care prevăd în mod expres astfel de măsuri. După ce au hotărât inițial să procedeze la acest caz, în decizia din 4 august 2008, Curtea Administrativă Pazardzhik a respins cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă.
Acesta a susținut că instanța administrativă nu era competentă să o examineze deoarece presupusele omissioni ale acuzaților nu constituie o acțiune administrativă în sensul articolului 203 alineatul (1) din Codul de Procedură Administrativă și al articolului 1 alineatul (1) din Legea de 1988. Relațiile dintre reclamant și autoritățile în legătură cu inundația nu au fost caracterizate de un exercitare a autorității și, prin urmare, nu au fost reglementate de normele de drept administrativ. Omisiunile impugnate ale autorităților nu fac parte din activitățile lor administrative. La apel, la 11 noiembrie 2008, Curtea Administrativă Supremă a susținut această decizie, cu raționament aproape identic și a continuat să spună că reclamantul ar putea aduce o cerere în fața instanțelor civile.
1. The applicant, Ms Magdalena Angelova Hadzhiyska, is a Bulgarian national who was born in 1933 and lives in Lesichovo. She was represented before the Court by Mr M. Ekimdzhiev, Ms K. Boncheva and Ms G. Chernicherska, lawyers practising in Plovdiv.
The applicant’s village is situated on the banks of Topolnitsa river, at about fifteen kilometres downstream from Topolnitsa Dam.
On 5 and 6 August 2006, following heavy rain, the river broke its banks and flooded the applicant’s house. The water ruined a stone fence, a shed and a summer kitchen, and carried away furniture, wood, home-canned food, and other chattels. The house’s cellar and basement were damaged by dampness.
On 18 April 2007 the applicant brought a claim for damages under section 1 (1) of the State Responsibility for Damage Act 1988 against the Ministry of Environment and Waters and the Governor of Pazardzhik Region. She alleged that the flood water had carried away trees and branches which had cluttered the riverbed. As the defendants had failed to clean it, this had impeded the flow of water and had caused flooding. She also alleged that no embankments or other protective facilities had been built to protect her village from flooding, and that no monitoring or alert systems had been put in place. She claimed that those omissions had been in breach of the defendants’ obligations under several provisions of the Waters Act 1999 that expressly envisaged such measures.
Having initially decided to proceed with the case, in a decision of 4 August 2008, the Pazardzhik Administrative Court dismissed the applicant’s claim as inadmissible. It held that the administrative courts were not competent to examine it because the alleged omissions of the defendants did not constitute administrative action within the meaning of Article 203 § 1 of the Code of Administrative Procedure and section 1 (1) of the 1988 Act. The relations between the applicant and the authorities in connection with the flood were not characterised by an exercise of authority and were therefore not governed by the rules of administrative law. The impugned omissions of the authorities did not form part of their administrative activities.
On appeal, on 11 November 2008 the Supreme Administrative Court upheld that decision, with almost identical reasoning. It went on to say that the applicant could bring a claim before the civil courts.