CtEDO 15.05.2012 Auto

YAȘAR ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.05.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
YAȘAR ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 48576/08 Ayse YAȘAR și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 15 mai 2012 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 25 septembrie 2008, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt rude ale Yusuf Yașar (inclusiv Yusuf) Decedat la 13 august 2005. Aceștia sunt cetățeni turci cu reședința la Hakkari. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Y.G. Arslan, avocat la Ankara. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. Circumstanțele cauzei, așa cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procesul-verbal de examinare a locului și a corpului lui Yusuf Yașar stabilit la 13 august 2005 de către Parchetul lui Hakkari indică faptul că, în urma unei confruntări armate între jandarmii din comanda lui Hakkari și membrii unei organizații teroriste separatiste, un terorist fusese găsit mort alături de explozibili. Potrivit procesului verbal, un act de identitate pe numele lui Yusuf a fost găsit pe corpul decedatului. Au fost luate fotografii ale cadavrului și corpul a fost transferat la spitalul public din Hakkari. Medicul a indicat prezența a numeroase găuri de gloanțe de intrare pe corpul lui Yusuf. El a concluzionat că a murit din cauza rănilor prin împușcare. La 22 noiembrie 2005, reclamantul Kamil Yașar, fratele lui Yusuf, a depus mărturie în fața Parchetului lui Hakkâri. El a declarat că fratele său nu era membru al niciunei organizații ilegale și a solicitat ca circumstanțele decesului fratelui său să fie clarificate. La 9 ianuarie 2008, după audierea mai multor martori și jandarmi, procurorul Hakkari a concluzionat că Yusuf a decedat în urma unei confruntări armate între jandarmii din comanda lui Hakkari și membrii organizației teroriste separatiste. În februarie 2008, fără a fi reprezentat de un avocat, Kamil Yașar a contestat această ordonanță în fața președintelui tribunalului din Van. La 6 februarie 2008, președintele tribunalului din Van a încuviințat ordonanța atacată pe motiv că nu a avut loc o nouă anchetă penală cu privire la moartea lui Yusuf. La 11 martie 2008, această decizie a fost notificată la domiciliul reclamantului, la Hakkari. Dreptul intern relevant Legea nr. 7201 privind notificarea La art. 10 alineatul (1) din Legea nr. 7201 privind notificarea dispune de notificarea se efectuează la ultima adresă cunoscută a l În cazurile urmate de un avocat, notificarea se face avocatului. În cazul în care există mai mulți avocați, notificarea la un avocat este suficientă. În cazul în care notificarea a fost făcută mai multor avocați, data care trebuie luată în considerare este cea a notificării făcute primului avocat. (...) GRIEF 11. Invocând articolele 2, 6, 13 și 14 din convenție, reclamanții susțin că rudele lor au fost victime ale unei execuții extrajudiciare din cauza originii sale etnice și susțin, de asemenea, că ancheta efectuată nu a fost suficientă pentru a-i identifica pe cei responsabili de decesul rudelor lor. În cele din urmă, ei se plâng de absența unei autorități judiciare în legătură cu moartea rudelor lor. În cele din urmă, reclamanții susțin că rudele lor au fost victime ale unei execuții extrajudiciare și se plâng de insuficiența anchetei privind decesul rudelor lor. Ei invocă articolele 2, 6, 13 și 14 din Convenție. Având în vedere formularea și conținutul obiecțiilor reclamanților, Curtea decide să le examineze numai din perspectiva articolului 2 din Convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă în speță Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. (...) Moartea nu este considerată ca fiind comisă cu încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-un recurs la forța absolut necesară: pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale; pentru a efectua o arestare regulată sau pentru a împiedica reținerea unei persoane deținute în mod regulat; 13. Guvernul invită Curtea să respingă cererea în temeiul articolului 35 alin. (1) din Convenție pentru nerespectarea termenului de șase luni. El arată că decizia instanței de judecată a Van din 6 februarie 2008 a fost notificată reclamantului Kamil Yașar la 11 martie 2008 și că prezenta cerere a fost introdusă la 25 septembrie 2008, adică la mai mult de șase luni de la data notificării. 14. Curtea amintește că, în ceea ce privește computarea dies a quo , Curtea a ținut întotdeauna seama de dreptul și practica internă (cu titlu de exemplu, comunicarea din oficiu a unei hotărâri în dreptul intern Worm c. Austria, 29 august 1997, § 33, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997-V; lipsa de semnificaie în dreptul intern Papachelas c. Grecia [GC], n 31423/96, § 30-31, CEDH 1999-II . ; notificarea lui Seher Karataș c. Turcia, nr 33179/96, § 28, 9 iulie 2002; notificarea reclamantului și a reprezentantului său, Mehmet Ali Okur c. Turcia, nr 31869/06, § 45, 17 ianuarie 2012). În speță, Curtea constată în primul rând că Kamil Yașar a contestat singur, fără a se adresa unui avocat, decizia de nejudiciare pronunțată de procurorul Republicii Hakkâri în fața președintelui Tribunalului din Van. Acesta din urmă și-a pronunțat decizia la 6 februarie 2008. Această decizie a fost notificată la Kamil Yașar, la domiciliul său, la Hakkari, la 11 martie 2008 (a se vedea, a contrario Mehmet Ali Okur, citată anterior, § 46), iar prezenta cerere a fost introdusă în fața Curții de la Strasbourg la 25 septembrie 2008, adică la mai mult de șase luni de la notificarea în cauză 17. În consecință, prezenta cerere a fost introdusă la mai mult de șase luni de la data deciziei interne definitive și, prin urmare, trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă