SILD v. SLOVENIA

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 59284/08 Boštjan ŠILD împotriva Sloveniei depusă la 2 decembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Boštjan Šild, este un național sloven care s-a născut în 1975 și trăiește în Slovenske Konjice. Solicitarea sa a fost depusă la 2 decembrie 2008 în fața Curții de către dl V. Cugmas, avocat practicant în Slovenske Konjice. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În noaptea de 21 noiembrie 2007, reclamantul a fost oprit de către poliție atunci când a mers pe stradă. El a fost trimis la Stația Poliției Slovenske Konjice, unde a solicitat poliției să-i explice acuzațiile împotriva acestuia care se referă la presupusul său conducător. El a primit anumite documente pentru a semna. Refuzând că a condus mașina în acea noapte, reclamantul nu a semnat documentele, ci a cerut să le dea pentru a le putea arăta mai întâi avocatului său. Ofițerul de poliție de datorie i-a spus că acest lucru nu este posibil și că documentele vor fi trimise la adresa sa. La 3 aprilie 2008, reclamantul a primit avertismentul anticipat al Oficiului Fiscal de execuție privind un ordin de plată care i-a impus o amendă de 540. euro (EUR) emis de Poliția Slovenske Konjice la 21 noiembrie 2007. Aceaceasta a fost prima dată când reclamantul a aflat că ordinul de plată a fost emis împotriva lui. El solicită Oficiului Fiscal să-i trimită o copie a ordinului de plată. Acesta a trimis să se întrebe despre această chestiune cu Poliția Slovenske Konjice. La 7 aprilie 2008, reclamantul a obținut o copie a ordinului de plată din 21 noiembrie 2007 care a devenit finală la 8 decembrie 2007. Reclamantul solicită Biroului Suprem al Procurorului Public să depună o propunere de protecție a legalității. El susține că nu a primit niciodată ordinul de plată și nu a avut nici o oportunitate de a răspunde la aceasta sau de a-l contesta în fața instanței. El a subliniat faptul că în timp ce ofițerul de poliție a remarcat în ordinea de plată că a fost servit pe reclamant la secția de poliție, semnătura reclamantului lipsește și nu a fost furnizată nicio explicație în acest sens. La 12 mai 2008, Procuratura Supremă a informat reclamantul că nu a avut nici o intenție de a depune o cerere de protecție a legalității, constatând că lipsa semnării reclamantului și explicația lipsă a ordinului de plată nu ar fi putut avea un efect asupra drepturilor sale de apărare. De asemenea, el a remarcat că întrebarea privind dacă acuzatul a primit sau nu ordinul de plată este o chestiune de fapte care nu ar putea face obiectul procedurii de protecție a legalității. La 22 mai 2008, reclamantul a depus un recurs constituțional în care a susținut că drepturile sale de apărare au fost încălcate în procedura de mai sus. În special, el a subliniat faptul că ordinul de plată nu a fost niciodată executat pe el. Referindu-se la Legea privind infracțiunile minore, el a subliniat că, dacă ordinul de plată nu poate fi dat acuzatului direct la fața locului, ordinul de plată ar trebui servit pe acuzat prin poștă, împreună cu un anunț că el poate răspunde la ea. La 8 octombrie 2008, Curtea Constituțională a respins recursul constituțional. Acesta s-a bazat pe punctul trei din primul paragraf din secțiunea 55b, citit împreună cu punctul patru din al doilea paragraf din secțiunea 55a din Legea Curții Constituționale, care prevede că ar trebui respins un recurs constituțional privind infracțiunile minore, cu excepția cazului în care se referă la întrebarea juridică importantă.Decizia a fost notificată reclamantului la 14 octombrie 2008. În ceea ce privește legislația și practicile interne relevante, a se vedea Suhadolc c. Slovenia (dec.), nr. 57655/08, 17 mai 2011. În plus, următoarele dispoziții ale Legii privind infracțiunile minore (denumite în continuare „MoA”, Gazette Oficial nr. 7/2003) sunt relevante pentru prezentul caz: secțiunea 55 „(1) Autoritatea administrativă trebuie să stabilească, fără întârziere, rapid și într-un mod simplu, faptele necesare pentru o decizie privind infracțiunile. (2) Înainte de a emite o decizie, autoritatea administrativă transmite un anunț scris acuzatului, care nu a avut șansa de a-și prezenta punctul de vedere în acest sens și nu a putut fi informată cu privire la drepturile sale. Prin acest anunț, acuzatul ar trebui să fie informat despre infracțiune, despre dreptul de a depune un răspuns scris .... în termen de cinci zile de la primirea anunțului, precum și despre obligația sa de a prezenta toate faptele și dovezile în favoarea sa, așa cum mai târziu ar fi fost exclus să facă acest lucru.” Secțiunea 57 „... (5) În cazul în care infractorul nu poate fi eliberat cu ordinul de plată la locul infracțiunii, aceaceasta ar trebui să fie servită pe el în conformitate cu dispozițiile relevante privind procedura administrativă [care este servindu-l la adresa de domiciliu] ...” COMPLAINTS Reclamantul se plânge că drepturile sale în temeiul articolului 6 din Convenție au fost încălcate deoarece nu a putut să se apere împotriva ordinului de plată care nu a fost niciodată servită pe el. În consecință, el a fost, de asemenea, incapabil de a contesta în fața instanței în încălcarea dreptului său de acces la instanță. În plus, el se plânge, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu a avut nici un remediu la dispoziția sa pentru a remedia situația. În special, el susține că posibilitatea de reluare a procedurilor nu a fost prevăzută de Legea privind infracțiunile minore și că, prin urmare, el a fost lăsat fără altă opțiune decât să ceară procurorului public să reacționeze, ceea ce a refuzat. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 din Convenție? În special, a fost notificată reclamantului de ordinul de plată eliberat împotriva acestuia și a dat ocazia de a răspunde la aceasta și de a-l contesta în fața instanței interne? Care au fost garanțiile procedurale în vigoare în vederea asigurării notificării menționate anterior?

FIFTH SECTION

Application no. 59284/08

Boštjan ŠILD

against Slovenia

lodged on 2 December 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Boštjan Šild, is a Slovenian national who was born in 1975 and lives in Slovenske Konjice. His application was lodged on 2

December 2008. He was represented before the Court by Mr V. Cugmas, a lawyer practising in Slovenske Konjice.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In the night of 21 November 2007 the applicant was stopped by police when walking on the street. He was referred to the Station of the Slovenske Konjice Police where he requested the police to explain him the charges against him which related to his alleged driving. He was given certain documents to sign. Denying that he had driven the car that night, the applicant did not sign the documents but requested to be given them so that he could first show them to his lawyer. The police officer on duty told him that this was not possible and that the documents would be sent to his address.

On 3 April 2008 the applicant received Fiscal Office’s advance warning of execution concerning a payment order imposing on him a fine of 540

euros (EUR) issued by the Slovenske Konjice Police on 21 November 2007. This was the first time the applicant learned that the payment order had been issued against him. He requested the Fiscal Office to send him a copy of the payment order. The latter referred him to inquire about the matter with the Slovenske Konjice Police.

On 7 April 2008 the applicant obtained a copy of the payment order of 21 November 2007 which became final on 8 December 2007. It transpired from the payment order that the applicant was accused of ignoring the police order to stop the car and not carrying with him his driving license.

Subsequently the applicant requested the Supreme Public Prosecutor Office to lodge a motion for the protection of legality. He argued that he had never received the payment order and had no opportunity to reply to it or to challenge it before the court. He pointed out that the while the police officer noted on the payment order that it had been served on the applicant at the police station, the applicant’s signature was missing and no explanation was provided in this respect.

On 12 May 2008 the Supreme Public Prosecutor Office informed the applicant that he had no intention to lodge a motion for protection of legality, finding that the lack of the applicant’s signature and the missing explanation on the payment order could not have had an effect on his defence rights. He further noted that the question as to whether the accused actually received the payment order or not was a question of facts which could not be a subject of the proceeding for protection of legality.

On 22 May 2008 the applicant lodged a constitutional appeal in which he argued that his defence rights had been violated in the above proceedings. In particular, he emphasized that the payment order had never been served on him. Referring to the Minor Offences Act, he pointed out that if the payment order could not be given to the accused directly at the spot, the payment order should be served on the accused by mail, together with a notice that he can reply to it. None of the legally prescribed procedure for serving a payment order on the accused had been followed in his case.

On 8 October 2008 the Constitutional Court rejected the constitutional appeal. It relied on point three of the first paragraph of section 55b read together with point four of the second paragraph of section 55a of the Constitutional Court Act, which provided that a constitutional appeal concerning minor offences should be rejected unless it concerned important legal question. The decision was served on the applicant on 14 October 2008.

B.

Relevant domestic law and practice

For the relevant domestic law and practice see

Suhadolc v. Slovenia

(dec.), no. 57655/08, 17 May 2011.

In addition, the following provisions of the Minor Offences Act (hereinafter referred to as “the MOA”, Official Gazette no. 7/2003) are relevant to the present case:

Section 55

“(1)

The administrative authority shall of its own motion, without delay, quickly and in a simple manner establish the facts necessary for a decision concerning the offence.

(2)

Before issuing a decision, the administrative authority shall send a written notice to the accused, who had no chance to present his view on the matter and could not be informed of his rights. By this notice, the accused should be informed about the offence, about the right to file a written reply .... within five days from the receipt of the notice, as well as of his obligation to present all the facts and evidence in his favour as later he would be precluded to do so.”

Section 57

“...

(5)

If the offender cannot be issued with the payment order at the place of the offence, it should be served on him in line with the relevant provisions concerning administrative procedure [that is by serving it at the home address] ...”

COMPLAINTS

The applicant complains that his rights under Article 6 of the Convention have been violated as he was unable to defend himself against the payment order which had never been served on him. As a consequence, he was also unable to challenge it before the court in breach of his right to access to court. In addition, he complains under Article 13 of the Convention that he had no remedy at his disposal to redress the situation. In particular he argues that the possibility of re-opening of proceedings was not provided by the Minor Offences Act and that he was therefore left with no other option but to request the Public Prosecutor to react, which he declined.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 of the Convention? In particular, was the applicant notified of the payment order issued against him and so given an opportunity to reply to it and to challenge it before the domestic court? What were the procedural guarantees in place with a view to ensuring the aforementioned notification?