ZALUSKA v. POLAND
ZALUSKA v. POLAND (CtEDO, 2012)
Cea de-a doua secțiune Cerere nr. 31804/10 Jan ZAÄUSKA împotriva Poloniei depusă la 24 mai 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Jan Załuska, este un național polonez, născut în 1946 și trăiește în Warszawa. El este reprezentat în fața Curții de către dl Wrzecionkowski, un avocat care practică în Olsztyn. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 august 2001, reclamantul a fost răpit de persoane necunoscute după o întâlnire de afaceri privind o tranzacție financiară la scară largă în legătură cu privatizarea unei rafinări petroliere. Între 27 august și 23 noiembrie 2001 reclamantul a fost răpit de trei persoane. Reclamantul a fost legat cu un lanț la un perete, bătut și lăsat cu rănile lui nesupravegheate, spânzurat dezbrăcat dintr-un tavan, îmbrăcat în apă și asfixiat punând o pungă de plastic peste cap. Persecutorii lui l-au interogat în repetate rânduri și l-au amenințat pe el și familia lui pentru a obține informații și competențe de avocat. După aceea, criminalii au părăsit reclamantul în pădure de unde a reușit să ajungă acasă. Reclamantul a informat poliția despre evenimente. A obținut, de asemenea, un certificat medical de confirmare a rănilor sale. La 5 noiembrie 2002, poliția a arestat trei persoane în legătură cu ancheta privind evenimentele din 2001. Doi dintre ele au rămas în detenție înainte de proces până în august 2003. La 30 iunie 2004, procurorul a inculpat L.M. și J.G. în fața Curții de district din Varșovia. La 26 iunie 2007, procurorul a inculpat J.S., un avocat cu care reclamantul a avut o întâlnire chiar înainte de răpire. După aceea, ambele cazuri au fost alăturate și examinate împreună (VK 1827/06). În ianuarie și octombrie 2008, reclamantul, care a aderat la procedura ca procuror auxiliar, a solicitat instanței de judecată să organizeze o audiere. La 16 noiembrie 2009, reclamantul a depus o plângere cu privire la o încălcare a dreptului său la judecată într-un timp rezonabil și a solicitat satisfacție. El s-a bazat pe Legea modificată din 17 iunie 2004 privind plângerile cu privire la o încălcare a dreptului la o investigație efectuată sau supravegheată de un procuror și la un proces într-un timp rezonabil ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu przygotowawczym prowadzonym lub nadzorowanym przez prokuratora I postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). La 22 decembrie 2009, Curtea Regională de Varsovia a permis plângerea reclamantului și i-a acordat 5.000 de zloti polonezi (PLN) în despăgubire. Curtea a considerat că a existat o întârziere în special după depunerea proiectului de pronunțare a acuzării împotriva L.M. și J.G. Mai mult, instanța de procedură a rămas inactivă din 2007. La 29 noiembrie 2010, Curtea de District din Varșovia a hotărât să anuleze procedura și să examineze cazul împotriva L.M. și J.G. separat de cazul împotriva J.S. În 2011, ambele instanțe de judecată au avut multe audieri în cele două cazuri penale, dar nu au terminat încă auzul reclamantului și nici un martor nu a fost auzit. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva persecutorilor săi. El susține că el a trăit în teamă permanentă și anxietate știind că acuzatul este liber și nu a fost încă pedepsit. Având în vedere protecția procedurală împotriva torturii și tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita v. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDH 2000-IV și Denis Vasiliev v. Rusia , nr. 32704/04, §§ 89-100, 17 decembrie 2009), a fost ancheta și examinarea judiciară în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție?