CtEDO 21.05.2012 Auto

YURTSEVER ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.05.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YURTSEVER ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 22965/10: Sabet YURTSEVER și alții împotriva Turciei introdusă la 19 aprilie 2010 EXPOSAT DEFICIENȚI Yuritsever, Duygu Yurtsever, Diba Yurtsever, Gulnur Yurtsever, Kadriye Yurtsever, Selamet Yurtsever, Sadiye Yurtsever, Semra Yurtsever, Emine Yurtsever, Tarkan Yurtsever, Özden Yurtsever, Aylin Yurtsever și Turkan Sumerkan, sunt cetățeni turci născuți în 1959, 1982, 1988, 1946, 1951, 1957, 1961, 1964, 1949, 1973, 1975, 1984, 1981 și locuiesc în diferite orașe din Turcia și Germania. Ei sunt soția, copiii, frații și moștenitorii unui frate al lui Metin Yurtsever, născut în 1952, și decedat la 20 noiembrie 1998. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul K. Öztürk și F.N. Ertekin, avocații din Istanbul. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La incidentul din 19 noiembrie 1998 și moartea lui Metin Yursever Următoarea relatare este dată de procesul-verbal al incidentului și al arestării din 19 noiembrie 1998, ora 13:45, semnat de polițiștii care au participat la percheziția respectivă și de cei arestați. Ca urmare a arestării din Italia a lui Abdullah Öcalan, șeful organizației armate ilegale PKK, în noiembrie 1998, au avut loc numeroase evenimente în diferite orașe din Turcia. La 18 noiembrie 1998, pe baza unui mandat de percheziție emis de Curtea de Securitate din Ankara, polițiștii din cadrul conducerii luptei împotriva terorismului au încercat să facă o percheziție în spațiile de la retea județeală Hadep (din partea democratică a poporului, stânga, pro-kurde) din Kocaeli. Oamenii care se aflau în incintele departamentului au baricadat ușa de intrare a clădirii, au scandat sloganuri în favoarea organizației ilegale și au rezistat forțelor de ordine folosind bare metalice și bețe. Avertizările forțelor de ordine au rămas moarte. Forțele de securitate au intrat în clădire când au spart ușa și au arestat oameni aflați la fața locului, printre care și dl Yurtsever, folosind forța. În special, a fost precizat că, ca urmare a arestării, în timp ce persoanele arestate erau duse la mașina poliției, o mulțime asemănătoare celei din fața imobilului avea, în special cu ajutorul unor bețe, agresate, persoanele arestate, inclusiv măsurile luate de forțele de ordine pentru a le proteja. Astfel, persoanele arestate fuseseră grav rănite la cap și la nivelul diferitelor părți ale corpului. În aceeași zi, la ora 18:30, dl Yurtsever, care a fost arestat, a fost examinat de un medic, aproape de spitalul civil d Yurtsever i-a rugat pe polițiști să facă un examen medical într-un spital. La început, această cerere ar fi fost respinsă de polițiști, dar, a doua zi, la o oră imprecisă, din cauza persistenței durerilor și a agravării situației sale generale, dl Yurtsever a fost transferat la spitalul civil din Kocaeli. Apoi a fost dus la spitalul de medicină din Kocaeli. Potrivit raportului chirurgical, între orele 18:00 și 22:30, lacul a fost împuscat de o tromboză abdominală aortică (aort aort trombozu). Cu toate acestea, el a găsit moartea în timpul acestei operații. La 21 noiembrie 1998, o autopsie a corpului lui M. Yurtsever a fost practicat în prezența a doi doctori și procurori ai Comunității, iar raportul menționează mai multe vânătăi, leziuni traumatologice pe diferitele părți ale corpului și două coaste rupte și s-a decis să se solicite examinarea histopatologică a anumitor organe. Astfel, mostre din aceste organe au fost prelevate și trimise împreună cu celelalte elemente ale dosarului la › institut medico-legal d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Potrivit raportului histopatologic din 22 februarie 1999, întocmit de trei medici legiști pe lângă institutul medico-legal, nu a fost detectată nici o substanță toxică, iar raportul constată că aceaceasta a fost rănită din cauza violenței și că moartea a avut loc în timpul unei operații chirurgicale efectuate ca urmare a trombozei abdominale. Un comitet specializat, alcătuit din șapte medici și medici legiști, de la institutul medico-legal, a întocmit un raport de expertiză la 19 martie 1999 care a fost depus la dosar. Potrivit acestui raport, dl Yurtsever suferea de hipertensiune arterială pulmonară, însoțită de embolie pulmonară. Moartea a implicat o complicație a bolii cardiovasculare apărute ca urmare a unei traume generale a corpului și a toracelui. La 11 octombrie 1999, Parchetul Kocaeli a adoptat în primul rând un refuz față de șaptezeci și opt de polițiști, în lipsa unor dovezi suficiente pentru a-i acuza de decesul dlui Yurtsever. În schimb, printr-un act de acuzare prezentat la 15 octombrie 1999, a intentat o procedură penală împotriva a 16 polițiști implicați în secțiunea de combatere a terorismului care au participat la operațiunea din 19 noiembrie 1999 și i-a acuzat, printre altele, de omucidere și omor prin imprudență, în sensul art. 448, 452/2, 463, 251, 31 și 33 din fostul Cod penal turc. Acesta s-a bazat în special pe declarațiile martorilor oculari, pe rapoartele medicale, pe înregistrările vizuale ale poliției și ale jurnaliștilor, precum și pe articolele de presă. La 26 ianuarie 2000, cererea de constituire a părților interesate prezentată de reclamanți a fost primită de instanța de judecată a lui Kocaeli (atlantul de judecată al lui Kocaeli) În timpul procesului, instanța de judecată nu a considerat necesar ca inculpații să fie reținuți în arest provizoriu. La 19 iunie 2000, tribunalul a decis să conducă procesul cu ușile închise. Prin două memorii depuse la 19 iunie 2000, reclamanții au susținut că dl Yurtsever fusese supus violenței atunci când a fost găsit în spațiile din antena județeală a Hadepului. Ei au cerut ca cei responsabili de aceste brutalități să fie identificați și să se efectueze în acest sens. Ei și-au citat martorii. În mod similar, la 26 iunie 2000, reclamanții au depus un memoriu suplimentar și au contestat decizia de a iniția procesul cu ușile închise, declarând că procesul era lacunar și nu permitea stabilirea faptelor cauzei. Prin decizia din 6 iulie 2000, instanța de judecată a declarat inadmisibilă opoziția reclamanților, formulată împotriva deciziei de a ține procesul cu ușile închise, a constatat că nu este vorba despre o decizie care ar putea da opoziție. Pe de altă parte, reclamanții, susținând că domnul Yurtsever nu suferea de nicio boală cardiovasculară înainte de incident, au solicitat un nou raport din partea unei instituții independente. La 4 octombrie 2000, această cerere a fost respinsă de către tribunalul de judecată. În timpul procedurii, instanța de judecată s-a aflat la audierea martorilor prezenți în timpul arestării și al arestării dlui Yurtsever. Experții și-au depus raportul cu privire la înregistrările video ale evenimentului. O formare a trei experți a examinat toate înregistrările video și, într-un raport din 16 martie 2004, a concluzionat că nu a identificat identitatea persoanei decedate printre persoanele incluse în înregistrări. În memoriul depus la 17 martie 2005, reclamanții și-au reafirmat argumentul conform căruia dl Yurtsever nu suferea de nicio boală cardiovasculară înainte de incident. La 9 mai 2005, instanța de judecată a stabilit că rănile constatate asupra persoanei dlui Yurtsever au fost cauzate de bătaia care a avut loc în spațiul de la antenă al partidului respectiv. În ceea ce privește utilizarea excesivă a forței care duce la decesul unei persoane, ea a declarat șapte polițiști vinovați de crima organizată și i-a condamnat la un an și opt luni de închisoare, în conformitate cu art. 448, 452/2, 49/1, 50 și 59/2 din Codul penal. La 20 decembrie 2006, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre pentru lipsă de procedură fără a fi examinat fondul cauzei. Curtea a declarat din nou vinovați șapte ofițeri de poliție ai șefului crimei și i-a condamnat pe fiecare la cinci ani șase luni și douăzeci de zile de închisoare, în conformitate cu art. 448, 452/2, 245/2 și 59/2. În plus, a mai făcut încă nouă polițiști. În hotărârea sa din 11 februarie 2009, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță, cu condiția ca aceasta să se refere la executarea celor nouă polițiști. În schimb, aceasta a infirmat hotărârea în cauză, cu condiția ca aceasta să se refere la condamnarea a șapte polițiști. În acest scop, Comisia a considerat în special că inculpații trebuie achitați, din lipsă de probe suficiente pentru a stabili adevăratul autor al infracțiunii reprobabile. La 27 ianuarie 2010, instanța de judecată nu s-a conformat hotărârii Curții de Casație. La 22 noiembrie 2011, Adunarea Plenară a Curții de Casație, întrucât ar fi trebuit să i se plătească pe inculpați în beneficiul îndoielii, infirmă și retrimite cauza în fața instanței de judecată. Codul penal reprimă orice formă de omucidere (articolele 448-455) și tentativă de omor (articolele 61 și 62). De asemenea, el interzice unui agent public să supună un individ torturii sau relelor tratamente (articolele 243 pentru tortură și 245 pentru relele tratamente). În ceea ce privește obligațiile care revin autorităților în ceea ce privește prelucrarea penală a unor astfel de infracțiuni și căile de atac administrative și civile deschise în dreptul turc, a se vedea Ekinci c. Turcia, nr 25625/94, § 38-46, 18 iulie 2000, și Gömi și alții (dec.), n 35962/97, 29 aprilie 2003 GRIFS invocând articolele 2 și 3 din convenție, reclamanții susțin că M. Yurtsever a murit în custodie după ce polițiștii l-au arestat și l-au arestat și au declarat că investigația efectuată nu este conformă cu cerințele procedurale din art. 2 și 3. În acest sens, ei denunță menținerea polițiștilor acuzați în funcțiile lor, faptul că au investigat crima prin intermediul polițiștilor și că nu au demonstrat diligența necesară pentru a strânge și a păstra dovezile. Pe de altă parte, aceștia susțin că instanțele interne nu au luat măsurile necesare pentru a finaliza procedura într-o perioadă rezonabilă de timp, aceasta fiind pendinte timp de 12 ani. Durata procedurii este criticată și de către reclamanți și din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție. În cele din urmă, invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de absența unei căi de atac pentru a-și exercita acțiunile cu privire la durata procedurii. În mod similar, amintindu-și obiecțiile cu privire la partea de procedură a articolului 2 și a articolului 3 din Convenție, ei denunță ineficiența căilor de atac interne. A existat vreo încălcare a articolului 2 din Convenție, în special, dreptul la viață al dlui Yurtsever a fost respectat în timpul arestării sale și în arest? Se poate considera că utilizarea forței împotriva dlui Yurtsever în momentul arestării sale se justifica conform criteriilor prevăzute la art. 2 alineatul (2) din Convenție? În mod similar, dl Yurtsever a fost condus fără întârziere la spital pentru a beneficia de îngrijirile medicale necesare? În plus, au făcut obiectul unei anchete care ar fi în conformitate cu criteriile care decurg din jurisprudența Curții în această privință? Presupui că tratamentul acordat dlui Yurtsever în momentul arestării sale în clădirea din centrul de departament al HADEP la 19 noiembrie 1998 era compatibil cu art. 3 din Convenție Durata procedurii penale în speță era compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 din Convenție? Recurenții au beneficiat de o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din convenție pentru a-și face auzită cauza în fața instanțelor naționale

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-13
0,93
AFFAIRE KUTAL ET UĞRAȘ c. TURQUIE
3. Le 14 juin 2005, la Cour (deuxième section) a déclaré la requête partiellement irrecevable et a décidé de communiquer au Gouvernement le grief tiré de l’article 6 de la Convention. Se prévalant de l’article 29 § 3, elle a décidé que sera
CtEDO 2008-04-01
0,93
TUNCER c. TURQUIE (I)
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requêtes n os 40152/05 et 20106/08 présentées par Mete TUNCER contre la Turquie introduites respectivement les 14 octobre 2005 et 26 mars 2008 La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), sié
CtEDO 2005-06-14
0,93
KUTAL ET UGRAS c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61648/00 présentée par Fırat KUTAL et Volkan UĞRAŞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 14 juin 2005 en une cham
CtEDO 2006-08-08
0,93
AFFAIRE D.A. ET B.Y. c. TURQUIE
quérante, qui a été admise au bénéfice de l’assistance judiciaire, est représentée par M e G. Tuncer, avocate à İstanbul. Le requérant est représenté par M e S. Cengiz, avocat à İzmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représen
CtEDO 2006-05-04
0,93
AFFAIRE MEHMET ERTUĞRUL YILMAZ ET AUTRES c. TURQUIE
M e Z.S. Özdoğan, avocate à İzmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent dans la procédure devant la Cour. 3. Le 18 mai 1999, la première section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. 4. Les 1 er n
Sursă