CtEDO 21.05.2012 Auto

TURSUN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.05.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TURSUN c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 23307/10 Mehmet TURSUN împotriva Turciei introdusă la 13 aprilie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Mehmet Tursun, este un resortisant turc născut în 1958 și rezident în La 25 noiembrie 2007, fiul reclamantului a fost ucis ca urmare a împușcării unui polițist în timp ce conducea mașina pentru a se duce la Karșiyaka împreună cu alte două persoane. La 30 noiembrie 2007, a decedat la spitalul public din Ege. Moartea fiului reclamantului și procesele-verbale relevante Părțile relevante în speță din procesul-verbal al incidentului, care a avut loc la 25 noiembrie 2007 până la 7 noiembrie 2007 Orele, și însoțite de trei polițiști, se citesc după cum urmează pe 25 noiembrie 2007, la ora 2:50 dimineața, în timp ce eram în patrulare în zonă pentru a controla mașinile și persoanele suspecte, am văzut un jeep negru care mergea cu viteză excesivă spre bulevardul Haydar Aliyev. Am bănuit că ocupanții ar putea fi implicați într-o zonă în care se aflau rapid și am aprins girofarul și am activat sirena pentru a opri jeep-ul.... L-am chemat pe șoferul de sine să se oprească făcând anunțuri, dar... el a accelerat pentru a fugi. Avem mai multe echipe de polițiști pentru a urmări jeep-ul. Apoi am aflat că jeep-ul a avut un accident. Am cerut o ambulanță. În acel moment, polițiștii care erau la fața locului deja încătușaseră doi oameni ieșiți din jeep-ul accidentat (...) Părțile relevante în acest caz din procesul-verbal, ținut la 7:15 în aceeași zi, și cosemnate de cinci polițiști, inclusiv O.E.A., se citesc după cum urmează: La 25 noiembrie 2007, în jurul orei 2:50 a.m., am început să urmărim un jeep care nu se oprea în pofida somațiilor echipei nr. 82330 (...) Am luat deci toate măsurile necesare pentru a opri mașina (...) ținând cont de prezența posibilă a persoanelor împotriva cărora fusese dat un ordin de arestare (...) Noi, V.A. Șoferul a condus mașina spre noi și către celelalte echipe de polițiști care așteptau în mașina poliției... după ce am răsturnat barierele, noi, V.A., O.E.A. și eu am tras în aer de mai multe ori pentru a opri jeep-ul. Eu, O.E.A., am tras o dată pe roțile jeep-ului pentru a încerca să-l oprească și pentru a preveni incidente mai grave pe care le-a oprit nu a oprit în ciuda tuturor somațiilor. În ciuda acestui tir, jeep-ul nu s-a oprit și a continuat să se rostogolească până când a intrat în coliziune cu fermoarul în mijlocul drumului și apoi cu un stâlp electric, la 100 de metri. Am văzut că erau trei oameni în jeep, un șofer rănit și doi oameni care nu erau închiși. Apoi am ridicat șase cartușe virgine de 9 milimetri pentru a le duce la biroul de produse criminale. La 4 decembrie 2007, a fost întocmit un proces-verbal al autopsiei de către conducerea morgăi din apropiere de institutul medico-legal, care menționa următoarele: ... hematom și vânătăi sub scalp (...), hemoragie subdurală și subarahnoidă (...) [Moartea lui Baran Tursun se datorează glonțului unei arme de foc care i-a ajuns la cap (...) [I] s-a constatat că glonțul a fost tras de la distanță. La 25 noiembrie 2007, Parchetul a auzit O.E.A. în declarațiile sale, acesta a susținut că a tras în jeep după împușcături de somație pe care fiul reclamantului nu le-ar fi obținut. Prin actul de acuzăre din 28 decembrie 2007, procurorul Republicii a inițiat o procedură penală în fața instanței de judecată a lui Karșiyaka. În cazul a unsprezece polițiști implicați în incidente, pentru omucidere prin depășirea limitelor de utilizare a armei de foc și falsificarea documentelor oficiale. La o dată nespecificată, reclamantul a luat parte la procedură în fața instanței de judecată. La 8 mai 2008, N.A., profesor de medicină legală, a întocmit un raport la cererea reclamantului. Concluziile acestui raport se pot citi după cum urmează: (...) Rana lui Baran Tursun poate fi lovită direct, iar glonțul nu poate fi atins ținta prin ricoșeu pe podea (...) Printr-un act de punere sub acuzare din 4 iunie 2008, procurorul Republicii Karșiyaka a introdus o acțiune penală împotriva a zece polițiști pentru falsificarea documentelor oficiale și distrugerea probelor. La 24 decembrie 2008, tribunalul a decis să se alăture ambelor proceduri. La 3 aprilie 2009, U.K., profesor de medicină legală, a elaborat un raport, ale cărui concluzii indicau faptul că împușcarea fusese liniară și paralelă cu solul astfel încât să ajungă la capul victimei și că glonțul părea să nu fi ricoșat mai întâi la sol. La 20 mai 2009, curtea din spate, în temeiul articolului 85 din Codul Penal, a condamnat O.E.A. la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și o lună pentru violență voluntară care a dus la moartea fără intenția de a o da și i-a acuzat pe ceilalți polițiști, în special că actul în cauză fusese comis depășind limitele de utilizare a armelor de foc prevăzute la art. 16 din Legea nr. 2559 privind atribuțiile și obligațiile poliției Pentru a realiza acest lucru, instanța a considerat că, în acest caz, polițiștii au dreptul de a opri mașina în cauză din cauza unei dubii rezonabile, precum și a dreptului de a folosi o armă de foc. Părțile relevante ale motivării flancului pot citi după cum urmează Depășirea limitelor impuse de utilizarea de arme de foc. (...) în lumina acestor explicații, faptul că a tras în jeep-ul pe fugă pentru a-l aresta constituie un fapt justificativ în temeiul articolului 24 din Codul penal. Cu toate acestea, faptul că O.E.A. a tras în paralel cu solul, fără a lua în considerare nici mișcarea, nici viteza jeep-ului, și că el nu a prevăzut așa cum ar fi trebuit să facă că glonțul ar fi putut ajunge la pasageri în loc de anvelope demonstrează că O.E.A. nu a arătat în mod corect. În consecință, se poate concluziona că a depășit în mod involuntar limitele faptului justificativ și că a comis actul din neglijență, fără prudența și diligența necesare. (...) O.E.A. a depășit limitele faptului justificativ din neglijență. (...) Calificarea juridică și determinarea sancțiunii În speță, a existat un fapt justificativ al actului O.A.A. În conformitate cu art. 24 din Codul penal, acesta din urmă a depășit limitele puterilor sale trăgând fără intenția de a da moartea și fără a prevedea consecințele acesteia și nu este demonstrat cu sârguință. Prin urmare, partea din actul de la mai mult decât limitele impuse pentru utilizarea de arme de foc a fost comisă din neglijență, iar omuciderea a fost comisă din neglijență în sensul articolului 85 alineatele (1) din Codul penal. Prin urmare, a depășit limitele faptului justificativ și s-a decis că trebuie condamnat în temeiul art. 27 alin. (1) și art. 85 alin. (1) din Codul penal (...) Până în prezent, procedura este în continuare pendinte în fața Curții de Casație. art. 16 din Legea nr. 2559 privind atribuțiile și obligațiile Curții de Casație. poliția, adoptată la 4 iulie 1934 și publicată în Jurnalul Oficial la 14 iulie 1934, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 5681 din 2 iunie 2007, enumeră o serie de situații în care un polițist poate folosi o armă de foc dacă circumstanțele nu includ un alt motiv, cum ar fi autoapărarea; o rezistență la care nu poate face față prin utilizarea forței fizice sau a forței materiale și în mod proporțional cu rezistența în cauză; (c) încercarea de evaziune sau de agresiune a unei persoane deținute sau dorința de a aresta un suspect în flagrant delict și în mod proporțional. Înainte de a recurge la utilizarea unei arme de foc, polițistul trebuie să facă o somație. În cazul în care persoana nu este obținută, polițistul va trage un foc de avertisment. Dacă, în ciuda împușcăturii de somație, persoana continuă să fugă, polițistul poate recurge la utilizarea unei arme de foc în vederea arestării persoanei și într-un mod proporțional (...) La art. 24 din noul cod penal, intitulat □ Circumstanțele atenuante sau justificative ale răspunderii penale În continuare, persoana care aplică o dispoziție legislativă nu va face obiectul unei sancțiuni pentru persoana care face obiectul unui ordin dat de o autoritate competentă în temeiul funcției sale nu va fi considerată responsabilă (...) la art. 27 din Codul penal, cu titlul de În cazul depășirii involuntare a limitelor circumstanțelor justificative, o a șasea până la o treime din pedeapsa cu închisoarea se va deduce (...) Art. 85 din Codul penal, intitulat Oricine care a cauzat moartea unei persoane din neglijență va fi pedepsit cu pedeapsa cu închisoarea între trei și șase ani (...) GRIEFS Reclamantul susține că moartea fiului său provocată de funcționari ai poliției constituie o încălcare a articolului 2 din convenție și afirmă, de asemenea, că cadrul legislativ și de reglementare nu oferea societății o protecție generală împotriva utilizării ilicite și excesive a forței de către poliție. Invocând articolele 2 și 13 din Convenție, reclamantul susține, de asemenea, că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a efectua o investigație eficientă privind ocuparea forței de muncă împotriva fiului său cu o forță letală. În opinia sa, ancheta efectuată a fost afectată de mai multe deficiențe. Reclamantul susține, în special, că lipsa condamnării polițiștilor, care, în opinia sa, au falsificat documente și au ascuns dovezi pentru a face să pară un accident, a redus considerabil capacitatea anchetei de a stabili faptele cauzei. Dreptul la viață al fiului reclamantului, consacrat prin art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță? În special, moartea a fost o utilizare a forței pronunțate absolut necesară, în sensul alin. (2) din art. 2 ) Pe de altă parte, forța la care autoritățile au recurs în speță era proporțională cu realizarea obiectivelor enumerate la lit. (a), (b) și (c) al doilea paragraf din art. 2 al Convenției, în special Legislația națională care reglementează utilizarea armelor de foc, în vigoare la momentul faptei, răspundea obligației statului de a proteja dreptul la viață și la cerințele art. 2 din Convenție? Se poate considera că operațiunea desfășurată de polițiștii care au dus la decesul fiului reclamantului era reglementată de reguli și organizate astfel încât să reducă la minimum riscurile pentru viața celui căruia îi aparține și să ia toate măsurile posibile de precauție pentru a evita ca acesta să fie ucis. Având în vedere toate circumstanțele acestei cauze, se poate concluziona că agenții din statul membru nu au fost forța trăznită pe care o au în ultimă instanță? În special, ar fi putut fi utilizate metode mai puțin radicale decât utilizarea forței criminale, dar care ar fi permis ca suspectul să fie imobilizat? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, investigația internă din prezenta cauză a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție, se poate considera că sistemul penal, așa cum a fost aplicat în speță, ar putea genera o forță descurajatoare care să asigure prevenirea eficientă a utilizării unei forțe ticere (a se vedea mutatis mutandis) Okkal.c. Turcia, nr. 52067/99, § 78, CEDH 2006 XII (extracturi)) Polițiștii acuzați au făcut obiectul unei măsuri de suspendare sau de procedură disciplinară (a se vedea, mutatis mutandis, Fazćl Ahmet Tamer și alții c. Turcia, nr. 19028/02, § 92-93, 24 iulie 2007) Pe de altă parte, circumstanțele morții fiului reclamantului au făcut obiectul, la nivel național, unei anchete conforme cu obligația de a se asigura respectarea deplină a dispoziției menționate anterior, ancheta efectuată de autoritățile interne poate fi considerată

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă