CtEDO 29.04.2013 Auto

TURSUN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TURSUN c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 64591/11 Mehmet URSUN și alții împotriva Turciei introdusă la 6 octombrie 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dl Mehmet, dl Berrin, dl Lle Șelele și dl Berfin Tursun sunt cetățeni turci născuți în 1958, 1967, 1985 și 1994 și rezidenți în Izmir. Dl Mehmet și dl Berrin Tursun sunt părinți și mame ale lui Baran Tursun (denumit în continuare B.T. În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. La 25 noiembrie 2007, B.T. a fost împușcat de un polițist în timp ce conducea mașina lui pentru a se duce la Karșiyaka cu alte două persoane. La 30 noiembrie 2007, B.T. a murit la spitalul public din Ege. Decesul de B.T. și procesele-verbale relevante Părțile relevante în speță din procesul-verbal al incidentului, care a avut loc la 25 noiembrie 2007. noiembrie 2007, ora 7:00, și cosemnat de trei polițiști, se citesc după cum urmează la 25 noiembrie 2007, ora 2:50 dimineața, în timp ce eram în patrulare în zonă pentru a controla mașinile și persoanele suspecte, am văzut un jeep negru care mergea cu viteză excesivă spre bulevardul Haydar Aliyev. Am bănuit că ocupanții ar putea fi implicați într-o zonă în care se aflau rapid și am aprins girofarul și am activat sirena pentru a opri jeep-ul.... L-am chemat pe șoferul de sine să se oprească făcând anunțuri, dar... el a accelerat pentru a fugi. Avem mai multe echipe de polițiști pentru a urmări jeep-ul. Apoi am aflat că jeep-ul a avut un accident. Am cerut o ambulanță. În acel moment, polițiștii care erau la fața locului deja încătușaseră doi oameni ieșiți din jeep-ul accidentat (...) Părțile relevante în acest caz din procesul-verbal, ținut la 7:15 în aceeași zi, și cosemnate de cinci polițiști, inclusiv O.E.A., se citesc după cum urmează: La 25 noiembrie 2007, în jurul orei 2:50 a.m., am început să urmărim un jeep care nu se oprea în pofida somațiilor echipei nr. 82330 (...) Am luat deci toate măsurile necesare pentru a opri mașina (...) ținând cont de prezența posibilă a persoanelor împotriva cărora fusese dat un ordin de arestare (...) Noi, V.A. Șoferul a condus mașina spre noi și către celelalte echipe de polițiști care așteptau în mașina poliției... după ce am răsturnat barierele, noi, V.A., O.E.A. și eu am tras în aer de mai multe ori pentru a opri jeep-ul. Eu, O.E.A., am tras o dată pe roțile jeep-ului pentru a încerca să-l oprească și pentru a preveni incidente mai grave pe care le-a oprit nu a oprit în ciuda tuturor somațiilor. În ciuda acestui tir, jeep-ul nu s-a oprit și a continuat să se rostogolească până când a intrat în coliziune cu fermoarul în mijlocul drumului și apoi cu un stâlp electric, la 100 de metri. Am văzut că erau trei oameni în jeep, un șofer rănit și doi oameni care nu erau închiși. Apoi am ridicat șase cartușe virgine de 9 milimetri pentru a le duce la biroul de produse criminale. La 4 decembrie 2007, a fost întocmit un proces-verbal al autopsiei de către conducerea morgăi din apropiere de institutul medico-legal, care menționa următoarele: ... hematom și vânătăi sub scalp (...) hemoragie subdurală și subarahnoidă (...) [Moartea lui Baran Tursun se datorează glonțului unei arme de foc care i-a ajuns la cap (...) [I] s-a constatat că glonțul a fost tras de la distanță. La 25 noiembrie 2007, Parchetul a auzit O.E.A. în declarațiile sale, acesta susținea că a tras în jeep după împușcături de somație la care B.T. nu s-ar fi supus. Prin actul de acuzare din 28 decembrie 2007, procurorul Republicii a inițiat o procedură penală în fața instanței de judecată a lui Karșiyaka ( În cazul a unsprezece polițiști implicați în incidente, pentru omucidere prin depășirea limitelor de utilizare a armei de foc și falsificarea documentelor oficiale. La o dată nespecificată, dl Tursun a luat parte la procedura în fața instanței de judecată. La 8 mai 2008, N.A., profesor de medicină legală, a întocmit un raport la cererea dlui Tursun. Concluziile acestui raport se pot citi după cum urmează (...) Rana B.T. poate fi lovită direct și glonțul nu poate fi atins ținta prin ricoșeu pe podea (...) Printr-un act de punere sub acuzare din 4 iunie 2008, procurorul Republicii Karșiyaka a introdus o acțiune penală împotriva a zece polițiști pentru falsificarea documentelor oficiale și distrugerea probelor. La 24 decembrie 2008, tribunalul a decis să se alăture ambelor proceduri. La 3 aprilie 2009, U.K., profesor de medicină legală, a elaborat un raport, ale cărui concluzii indicau faptul că împușcarea fusese liniară și paralelă cu solul astfel încât să ajungă la capul victimei și că glonțul părea să nu fi ricoșat mai întâi la sol. La 20 mai 2009, curtea din spate, în temeiul articolului 85 din Codul Penal, a condamnat O.E.A. la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și o lună pentru violență voluntară care a dus la moartea fără intenția de a o da și i-a acuzat pe ceilalți polițiști, în special că actul în cauză fusese comis depășind limitele de utilizare a armelor de foc prevăzute la art. 16 din Legea nr. 2559 privind atribuțiile și obligațiile poliției Pentru a realiza acest lucru, instanța a considerat că, în acest caz, polițiștii au dreptul de a opri mașina în cauză din cauza unei dubii rezonabile, precum și a dreptului de a folosi o armă de foc. Părțile relevante ale motivării flancului pot citi după cum urmează Depășirea limitelor impuse de utilizarea de arme de foc. (...) în lumina acestor explicații, faptul că a tras în jeep-ul pe fugă pentru a-l aresta constituie un fapt justificativ în temeiul articolului 24 din Codul penal. Cu toate acestea, faptul că O.E.A. a tras în paralel cu solul, fără a lua în considerare nici mișcarea, nici viteza jeep-ului, și că el nu a prevăzut așa cum ar fi trebuit să facă că glonțul ar fi putut ajunge la pasageri în loc de anvelope demonstrează că O.E.A. nu a arătat în mod corect. În consecință, se poate concluziona că a depășit în mod involuntar limitele faptului justificativ și că a comis actul din neglijență, fără prudența și diligența necesare. (...) O.E.A. a depășit limitele faptului justificativ din neglijență. (...) Calificarea juridică și determinarea sancțiunii În speță, a existat un fapt justificativ al actului O.A.A. În conformitate cu art. 24 din Codul penal, acesta din urmă a depășit limitele puterilor sale trăgând fără intenția de a da moartea și fără a prevedea consecințele acesteia și nu este demonstrat cu sârguință. Prin urmare, partea din actul de la mai mult decât limitele impuse pentru utilizarea de arme de foc a fost comisă din neglijență, iar omuciderea a fost comisă din neglijență în sensul articolului 85 alineatele (1) din Codul penal. ; prin urmare, a depășit limitele faptului justificativ și s-a decis că aceaceasta ar trebui să fie condamnată în temeiul articolelor 27 alineatul (1) și 85 alineatul (1) din Codul penal (...) la 15 martie 2011, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Această hotărâre nu a fost comunicată reclamanților, care primiseră o copie la 28 septembrie 2011. Atribuțiile și obligațiile polițienești, adoptate la 4 iulie 1934 și publicate în Jurnalul Oficial la 14 iulie 1934, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 5681 din 2 iunie 2007, enumeră o serie de situații în care un polițist poate folosi o armă de foc dacă circumstanțele nu se referă la un alt motiv. Partea relevantă în speță a articolului 16 din lege 2559 este astfel formulată poliția (...) poate folosi arme de foc în scopul de a aresta o persoană care face obiectul unui mandat de detenție, de arest (...) sau un suspect în flagrant infracțional, în măsura în care acest scop este atins. Înainte de a face uz de arme de foc, poliția (...) trebuie mai întâi să spună În cazul în care persoana continuă să fugă, poliția poate face un avertisment. Dacă, în acest sens, persoana continuă să fugă și în cazul în care nu există nici un alt mod de a opri nu este posibil, poliția poate face uz de arme de foc pentru a opri persoana și pentru a măsura realizarea acestui scop ( kișinin yaklanmas maimuuuuuuuuuuuuu-uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. persoana care urmează un ordin dat de o autoritate competentă în temeiul funcției sale nu va fi considerată responsabilă (...) la art. 27 din Codul penal nr. 5237 este astfel formulată Depășirea limitelor [de autoapărare] În cazul în care un act [depășind limitele de autoapărare] comis prin imprudență este pedepsit, pedeapsa trebuie redusă de la o treime la o a șasea în raport cu pedeapsa care reprimă infracțiunile neintenționate în cazul în care depășirea limitelor [de autoapărare] nu este în mod intenționat și sil sil s-a produs într-o situație care corespunde unei cauze obiective: Atunci când depășirea limitelor de autoapărare a fost provocată de o emoție, o teamă sau o panică scuzabilă, autorul actului este scutit de pedeapsă. Oricine a cauzat moartea unei persoane din neglijență va fi pedepsit cu pedeapsa cu închisoarea între trei și șase ani (...) GRIEFS Reclamanții susțin că decesul B.T. cauzat de funcționarii poliției constituie o încălcare a art. 2, 3, 6, 13, 14 și 17 din Convenție, precum și a art. 2 din Protocolul nr. Potrivit reclamanților, forța criminală care a cauzat moartea B.T., nu a fost absolut necesară în sensul articolului 2. În plus, potrivit reclamanților, nu a luat toate măsurile preventive necesare în temeiul articolului 2 pentru protecția vieții umane. În special, cadrul legislativ și de reglementare din Turcia nu oferea societății o protecție generală împotriva utilizării ilicite și excesive a forței criminale de către membrii forței ordinii publice și, de asemenea, denunță caracterul derizor al pedepsei aplicate și absența oricărei sancțiuni administrative. În opinia reclamanților, aceste deficiențe au făcut ca protecția prevăzută la art. 2 din convenție să fie iluzorie. În acest sens, aceștia susțin că moartea B.T. nu este un caz izolat și că, în ultimii 20 de ani, numărul de copii uciși de forțele de ordine este de 372. În plus, reclamanții susțin că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de natură procedurală ca art. 2 să efectueze o anchetă efectivă privind ocuparea forței de muncă împotriva B.T. cu o forță ucizătoare. În această privință, ei denunță în special faptul că investigația a fost efectuată în principal de poliție, și anume de polițiștii implicați în conducerea securității din Izmir, fără ca Parchetul să poată exercita un control real, iar polițistul care l-a ucis pe B.T. depindea de această direcție. Ei susțin, de asemenea, că polițiștii care au condus investigația au falsificat documente și au ascuns dovezi pentru a face să pară un accident și că aceasta i-a redus considerabil capacitatea de a stabili faptele cauzei. Procurorul însărcinat cu ancheta nu a fost găsit la fața locului în timpul anchetei. Reclamanții se plâng, de asemenea, că nu au fost suficient implicați în anchetă și că au suportat cheltuielile tuturor actelor de procedură. De asemenea, prejudiciul cauzat de decesul B.T. nu a fost compensat. Invocă art. 2 din Protocolul nr. 7, reclamanții contestă modul în care cauza a fost examinată de Curtea de Casație, care nu a desfășurat o ședință. RĂSPUNSURI Dreptul la viață al B.T., consacrat prin art. 2 din Convenție, a fost încălcat în acest caz, în sensul alin. (2) din art. 2? În plus, forța la care autoritățile au recurs în speță era proporțională cu îndeplinirea obiectivelor enumerate la literele (a), (b) și (c) de la al doilea paragraf al articolului 2 din convenție Mai exact Legislația națională care reglementează utilizarea armelor de foc, în vigoare la momentul faptei, răspundea obligației statului de a proteja dreptul la viață și la cerințele art. 2 din Convenție (a se vedea în special Ülüfer c. Turcia, nr 23038/07, 5 iunie 2012)? Se poate considera că operațiunea desfășurată de polițiștii care au dus la decesul B.T. a fost reglementată de norme și organizate astfel încât să reducă la minimum riscurile pentru viața de la mai puțin și să ia toate măsurile posibile de precauție pentru a evita ca B.T. să provoace moartea acestuia. Având în vedere toate circumstanțele acestei cauze, se poate concluziona că agenții din statul membru nu au fost forța trăznită pe care o au în ultimă instanță? În special, ar fi putut fi utilizate metode mai puțin radicale decât utilizarea forței criminale, dar care ar fi permis ca suspectul să fie imobilizat? Se poate considera că sistemul penal, astfel cum a fost aplicat în speță, ar putea genera o forță descurajantă care să asigure prevenirea eficientă a utilizării unei forțe ucigătoare (a se vedea, mutatis mutandis, Okkal. c. Turcia, nr. 52067/99, § 78, CEDH 2006 XII) Polițiștii acuzați au făcut obiectul unei măsuri de suspendare sau de procedură disciplinară (a se vedea mutatis mutandis, Ce alte elemente ar putea adăuga în acest sens? Au făcut obiectul, la nivel național, unei anchete conforme cu obligația statului membru de a asigura respectarea deplină a dispoziției menționate mai sus, investigația efectuată de autoritățile interne poate fi considerată ca fiind o investigație efectivă și profundă în conformitate cu art. 2 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă