CtEDO 26.06.2012 Auto

SOZEN ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.06.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SOZEN ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 65578/10 Emine SÖZEN și alții împotriva Turciei introdusă la 3 noiembrie 2010 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, Emine Sözen, dnii Șeymus Sözen, Șaban Sözen, Ramazan Sözen și Fevzi Sözen, sunt cetățeni turci, născuți în 1941, 1972, 1980 și 1977 și rezidenți în Ceilalți reclamanți sunt frații defunctului. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către N. Bayraktar și Mehmet Bayraktar, avocați la Izmir. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 iulie 2009, aproximativ 20 de polițiști de la conducerea de securitate a Karșiyakai în apartamentul reclamanților și au luat A.S., care au provocat răni voluntare unei alte persoane. Părțile relevante ale procesului-verbal al incidentului din 21 iulie 2009, semnat de patru polițiști, se pot traduce în termenii următori: La 21 iulie 2009, eram în gardă de la ora 19:00 până la ora 8:00 la secția de poliție din Gümüșpala, când a fost luat A.S., suspectat de lovituri și răni prin împușcare (...) Când ne ocupam de alți oameni aflați în secție, A.S. a început să țipe la gratii pentru a cere apă. (...) Când C.K. era în apropiere de A.S. pentru a-i da apă, acesta din urmă a luat arma lui C.K., nu se putea face nici o intervenție imediată, din moment ce sala de custodie era încuiată (...), am încercat să-l convingem pe A.S. să ne dea arma înapoi. Apoi am auzit două împușcături și am constatat că s-a sinucis în partea dreaptă a capului. În aceeași zi, I.Y., U.T., M.G., G.Y.G., H.K., M.D., polițiștii care erau în gardă în timpul incidentului au fost audiați de procurori, iar în declarațiile lor, I.Y. și U.T. au declarat că au auzit două focuri de armă. În depozițiile sale din 21 iulie 2009, C.K. a declarat că A.S. l-a împușcat în gratii pentru a-i lua arma când a aflat că era aproape de el pentru a-i da apă. El a spus că a încercat să-l convingă pe A.S. să-și dea arma înapoi și că a auzit două împușcături mai târziu. Raportul de expertiză al laboratorului Biroului de Infracțiuni din 22 iulie 2009, indiqua că au existat reziduuri de focuri de armă în ambele mâini ale A.S. și reziduuri în mâna stângă a C.K. Concluziile relevante ale raportului de experiență a urmelor biometrice pot fi traduse după cum urmează: Amprentele digitale luate de pe barele din camera de detenție sunt în conformitate cu cele ale mijlocului mâinii drepte a lui C.K. (...) Amprentele digitale obținute de la încărcătorul cu armă în cauză sunt în conformitate cu cele ale celui mai mare din mâna dreaptă a lui C.K. (...) La 21 iulie 2009, un raport de examinare a trupului decedatului a fost întocmit de Parchetul lui Izmir. La 24 august 2009, un raport de autopsie a fost întocmit de institutul medico-legal al Izmirului. Concluziile relevante ale acestui raport se pot citi după cum urmează: Potrivit analizelor chimice ale A.S., nu s-a găsit niciun produs toxic în sânge, rata de alcoolemie este de 0,28 la o mie, nu s-a găsit niciun drog în sânge. (...) Decesul este cauzat de o hemoragie cerebrală care rezultă dintr-o lovitură din arma de foc care a ajuns la capul A.S. (...). Procedura penală inițiată de Parchetul Izmir împotriva C.K. La o dată nespecificată, Parchetul d'Izmir a inițiat o anchetă preliminară împotriva lui C.K., polițistul, proprietarul armei care a fost la originea morții rudelor reclamanților, pentru violență voluntară care a dus la moartea fără intenție de a o da. La 24 iulie 2009, reclamanții au solicitat Parchetului să transfere înregistrările video ale conducerii de securitate în timpul incidentului. În decizia sa, C.K. nu putea fi considerat responsabil pentru decesul în cauză din 4 decembrie 2009, s-a stabilit că A.S. s-a sinucis împușcat în cap după ce a luat arma lui C.K. atunci când acesta din urmă îl lăsa să bea apă. La 19 ianuarie 2010, reclamanții au formulat o opoziție la ordonanța de nejudiciare în fața tribunalului din Karșiiyaka. Ei au pus accentul pe o serie de deficiențe în desfășurarea anchetei, cum ar fi absența înregistrărilor video în timpul incidentului, insuficiența rapoartelor de expertiză, insuficiența anchetei în ceea ce privește stabilirea faptelor incidentului. Potrivit acestora, contradicțiile existente în declarațiile polițiștilor nu au fost rezolvate; în plus, ei au declarat că nu au avut posibilitatea de a participa la investigație care fusese efectuată exclusiv de poliție. La 25 februarie 2010, instanța de judecată a respins opoziția reclamanților. La 5 mai 2010, această decizie ar fi fost notificată reclamanților. Procedura penală împotriva polițiștilor din conducerea de securitate a lui Izmir La o dată nespecificată, ca urmare a acuzațiilor de maltratare pe care le-a comis A.S. în timpul arestării sale, Parchetul d'Izmir a inițiat o anchetă preliminară pentru abuz de funcție și rele tratamente împotriva a 18 ofițeri de poliție din conducerea de siguranță a lui Izmir. La 29 decembrie 2010, Parchetul a adoptat un ordin de nejudiciare pentru insuficiență de probe. În decizia sa, acesta a subliniat în special că a rezultat din depozițiile depuse la dosar și din raportul d La 24 ianuarie 2011, reclamanții au formulat o opoziție la această ordonanță în fața tribunalului din Karșiiyaka. La 17 februarie 2011, tribunalul din Assisias a respins opoziția lor. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții se plâng de decesul rudelor lor în timpul arestării sale. În acest sens, ei denunță în special insuficiența anchetei și susțin că teza conform căreia A.S. s-ar fi sinucis în timpul arestării sale nu a fost susținută de dovezi solide. Invocând articolele 1, 3, 5 și 8 din Convenție, reclamanții se plâng de tratamentul aplicat A.S. în momentul arestării sale și al reținerii sale. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa de independență și de responsabilitate a Parchetului care a condus procedura penală. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa de eficiență a investigațiilor penale împotriva polițiștilor. Invocând art. 14 din Convenție, reclamanții se plâng că lipsa procedurilor penale împotriva polițiștilor implicați, precum și relele tratamente aplicate A.S. au avut drept temei un tratament discriminatoriu bazat pe originea kurdă a acestuia. Invocând art. 17 din Convenție, reclamanții se plâng de faptul că autoritățile publice au comis un abuz de drept. RĂSPUNSURI Dreptul celui apropiat al reclamanților la viață, consacrat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță Au făcut obiectul unei anchete la nivel național, în conformitate cu obligația statului de a asigura respectarea deplină a dispoziției menționate mai sus, anchetele împotriva polițiștilor de poliție pot fi considerate ca fiind "evidente" și "intenționate" în conformitate cu art. 13 din convenție? (3) Părțile sunt invitate să furnizeze o copie a tuturor documentelor din dosar referitoare la investigația privind decesul d'A.S.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă