CtEDO 21.05.2012 Auto

KARLIDAG c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.05.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KARLIDAG c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 25751/09 Ahmet KARLIDA Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 15 august 2008, deși ar fi trebuit să fie ascultat, cu privire la un litigiu cu o anumită S.Ö., către conducerea securității d . ondu, reclamantul susține că ar fi fost supus unor tratamente abuzive, violente, amenințări și lovituri din partea polițiștilor. El a fost examinat de către medicul de la Hotărârea de Securitate apoi a fost dus la spitalul Umut. Raportul medical din 15 august 2008 întocmit de DG de la Departamentul de Urgențe Umut Spitalul Umut indică absența oricărei urme de lovitură și violență asupra corpului reclamantului. Potrivit spuselor sale, polițiștii O.T., Ok. și A.Ș. ar fi făcut presiuni asupra D.S. G.G. pentru a nu reporta în raportul medical leziunile prezente pe corpul său. Raportul medical din 16 august 2008 întocmit de către spitalul public d.d. Ordu, la cererea reclamantului, indică faptul că reclamantul prezenta vânătăi și vânătăi, precum și urme de lovituri pe ambele brațe, spate și picioare. Recurentul a depus o plângere pentru maltratarea așa-zișilor polițiști și a DG-ului de la Spitalul Umut. Nu s-a inițiat nicio acțiune penală împotriva DGG sau împotriva polițiștilor O.K., O.T., A.Ș., O.T. și C.L. La 9 octombrie 2008, reclamantul a fost audiat de procurorul Republicii Dondu. În declarația sa, el a făcut următoarea declarație la 15 august 2008, în timp ce aștepta în fața unui distribuitor de bilete, el fusese luat parțial de o femeie pe nume S.Ö., aceasta din urmă îi dăduse o palmă. Un polițist care aștepta, de asemenea, să-l ducă prin forță la secție. El i - a spus că era și polițist. El luase un taxi pentru a ajunge la secția de poliție. La secția de poliție, O.Ö., A.K., O.T. și alți polițiști erau furioși pe el, zăceau pe podea și au fost striviți în această poziție. Apoi au încercat să - l încătușeze de brațe. După ce a fost astfel brutalizat, și - a pierdut cunoștința. Când s-a trezit, o doctoriță i-a luat tensiunea și i-a dat un medicament, apoi a fost transferat la spitalul Umut. Doi ofițeri de poliție care au fost interogați cu medicul care le-a dat raportul medical. El a fost trimis la secția de urgență de la spitalul de urgență de la spitalul de la spitalul de la spitalul de stat 19 Mai, precum și la spitalul de stat, dar nu a putut fi examinat de un medic. I s-ar fi cerut să aducă un proces-verbal al poliției care să indice că el trebuia să obțină un raport în acest sens. La 19 decembrie 2008, procurorul general al Republicii a luat o decizie de a nu da în judecată polițiștii A.K., U.G., M.K. și O.Ö. pentru insuficiență de probe. În decizia sa, procurorul a arătat că, spre deosebire de ceea ce susținea reclamantul, a refuzat să depună în timp ce avea o cerere de Parchet în acest sens. ; el a căzut la sol și a fost inconștient, medicul de securitate a luat tensiunea și a vrut să-l trateze, dar reclamantul a refuzat. Acesta este motivul pentru care s-a cerut o ambulanță pentru a-l duce la spitalul Umut, pe care el a părăsit câteva ore mai târziu. Raportul medical a stabilit că nu există urme de lovitură și violență pe corpul său. Pe baza raportului medical obținut la o zi mai târziu la spitalul public de la Ordu, la 9 octombrie 2008 a depus o plângere împotriva polițiștilor din cadrul Direcției de Securitate pe motiv că ar fi fost bătut acolo. Parchetul a constatat că raportul medical emis de către spitalul de spitale din Massachusetts era în contradicție cu cel emis de spitalul Umut, așa că nu exista dovezi că reclamantul fusese lovit de polițiști. Martorii au declarat că reclamantul nu a fost bătut, că a fost aruncat pe podea și că a pretins că a leșinat pentru a refuza să depună mărturie, deoarece hotărârea de condamnare a tribunalului corecțional din Zeyntinburnu (Istanbul) a fost însoțită de o suspendare a executării. Reclamantul a obținut, de asemenea, un raport medical emis de un spital de boli ale plămânilor și toracelui. Aceste rapoarte medicale au fost examinate de către institutul medico-legal care și-a prezentat raportul la 24 noiembrie 2008, indicând că raportul emis de un spital de boli ale plămânilor și toracelui nu avea nicio legătură cu faptele care stau la baza plângerii reclamantului. Procuratura concluzionează că reclamantul a obținut la o zi după faptele în litigiu un raport medical emis de către spitalul public de la Ordu care să indice că reclamantul avea vânătăi pe picioare. Cu toate acestea, nu a fost posibil să se stabilească originea acestor vânătăi, iar polițiștii au contestat acest raport medical. La 15 ianuarie 2009, reclamantul a contestat această decizie în fața președintelui tribunalului din Giresun. El a susținut că polițiștii O.T., O.K. și A.Ș. au solicitat medicului de la spital Umut să nu raporteze sechele constatate pe corpul său în raportul medical din 15 ianuarie 2009 În august 2008, a explicat în special că procurorul nu a încercat să explice originea leziunilor constatate pe corpul său, că D.G. al Serviciului de Urgență al spitalului Umut nu a fost ascultat nici D.G.K. al spitalului public al spitalului sau asistentei medicale E.V. al Serviciului de Urgență. El se plângea de insuficiența investigației penale desfășurate de procurorul Republicii. La 29 ianuarie 2009, având în vedere conținutul dosarului anchetei penale, declarațiile martorilor, ale suspecților și ale recurentului, precum și motivele deciziei de nejudiciare, președintele Tribunalului din Giresun a confirmat ordonanța de nejudiciare din 19 decembrie 2008, în măsura în care aceasta fusese pronunțată în conformitate cu legea și procedura. Această decizie a fost notificată reclamantului la 8 martie 2009, în conformitate cu Circulara nr. 2000/93 a Ministerului Sănătății din 20 septembrie 2000 (înlocuită de noua circulară nr. 2005/443 din 22 septembrie 2005), examinările medicale trebuie efectuate în condiții corespunzătoare, în afara faptului că membrii forțelor de ordine sunt ascultate și văzuți. Într-o circulară difuzată la 12 ianuarie 2005 de către Ministerul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31869/06, §§ 37-38, 17 ianuarie 2012). GRIEFS invocând articolele 2, 3 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor tratamente abuzive la sediul Direcției de Securitate D El susține că raportul medical inițial nu a fost întocmit corespunzător în măsura în care polițiștii erau prezenți în timpul examenului medical și că au făcut presiuni asupra medicului să nu menționeze în raport leziunile de pe corpul său. Acesta susține că ancheta penală desfășurată cu privire la afirmațiile sale nu a fost efectivă și că procurorul Republicii nu a reunit toate elementele de probă. Invocând art. 6 din convenție, reclamantul susține că hotărârea pronunțată de președintele instanței judecătorești nu este suficient de motivată și că motivul indicat este stereotipizat. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante de către polițiștii de poliție la sediul Direcției de Securitate a Uniunii Europene din cauza protecției procedurale împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Hotărârea Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție, în special, autoritățile naționale competente au oferit o explicație plauzibilă (a se vedea punctul 87 din hotărârea Selmuni c. Franța [GC], nr 25803/94, CEDH 1999 V) cu privire la originea rănilor constatate asupra corpului reclamantului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă