Secțiunea a doua Cerere nr. 5286/10 mailbrahim Canbek împotriva Turciei introdusă la 10 decembrie 2009 EXPOSAT DE FAPT, reclamantul, dl Brahim Canbek, este un resortisant turc, născut în 1974 și rezident în Șanläurfa. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Toprak, avocat la Șanl Supus de înșelătorie calificată în bandă organizată, reclamantul a fost arestat la 9 ianuarie 2009 și pus în detenție provizorie de către instanța judecătorească în materie penală la 13 ianuarie 2009. La 23 ianuarie 2009, Parchetul Gaziantep s-a declarat incompetent rațional loci și a trimis dosarul la Parchetul din Șanlurga. La 11 martie 2009, avocatul reclamantului a solicitat fotocopia dosarului pentru a-și apăra mai bine clientul. La 12 martie 2009, 2 tribunale de judecată din Șanläurfa au luat decizia de a limita accesul la dosarul de anchetă în conformitate cu art. 153 din Legea privind procedura penală pentru a nu compromite ancheta. La 22 mai 2009, instanța judecătorească penală a societății Șanläurfa a respins cererea de eliberare a reclamantului, având în vedere natura și calificarea dreptului penal reprobabil și starea probelor, în urma unei examinări la dosar. La 27 mai 2009, data de 3 Instanța de judecată a respins opoziția formulată împotriva deciziei din 12 martie 2009 privind restricționarea accesului la dosar. La 2 octombrie 2009, instanța de judecată a respins cererea de extindere a reclamantului. În aceeași zi, opoziția formulată împotriva acestei decizii a fost, de asemenea, respinsă de instanța corecțională în urma unei examinări la dosar. La o dată necunoscută, s-a inițiat o acțiune publică împotriva reclamantului pentru escrocherie în bandă organizată. La 3 noiembrie 2009, 3 noiembrie 2009, 3 noiembrie 2009, 3 noiembrie 2009, 3 noiembrie 2009 Curtea a respins opoziția formulată împotriva respingerii cererii de extindere, în urma unei examinări la dosar, după ce a luat avizul scris al procurorului. În cadrul unei ședințe desfășurate în lipsa reclamantului la 26 noiembrie 2009, instanța corecțională din Șanläurfa a respins cererea de punere în libertate a reclamantului, ținând seama de natura și de calificarea ca fiind acuzată, de starea probelor și de avizul procurorului, întotdeauna în urma unei examinări la dosar. Cu ocazia primei audieri din 25 decembrie 2009, tribunalul corecțional s-a declarat incompetent în favoarea instanței de judecată și a decis să pună în libertate reclamantul, ținând cont de durata deținerii sale. La art. 153 din Legea privind procedurile penale reglementează competența avocatului de a consulta dosarul de anchetă. Părțile relevante ale acestei dispoziții se citesc după cum urmează În stadiul anchetei, avocat are dreptul de a lua cunoștință de conținutul dosarului și de a obține fără întârziere o copie a documentelor pe care le dorește. În cazul în care examinarea conținutului dosarului de către avocat sau de către acesta a unei copii riscă să compromită investigația, această competență [a avocatului] poate fi limitată prin decizia judecătorului judecător din instanța penală, la cererea procurorului Republicii. Dispoziția din alin. (2) nu se aplică în ceea ce privește procesul-verbal de depoziție al persoanei arestate sau al suspectului și rapoartele de competență, precum și procesele-verbale referitoare la alte acte judiciare pentru care persoanele indicate au dreptul să fie prezente. Începând de la data acceptării de către instanță a actului de judecată, avocatul are dreptul de a lua cunoștință de conținutul dosarului și de dovezile plasate sub protecție; are dreptul de a obține fără taxe copii ale tuturor proceselor-verbale și documentelor. (...) GRIFS Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c), reclamantul se plânge de absența suspiciunilor plauzibile care stau la baza plasării sale în detenție provizorie. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, se plânge de menținerea sa în detenție fără a se prezenta în fața judecătorului pe o perioadă de unsprezece luni. Invocând art. 5 alin. (4), reclamantul declară absența unei acțiuni efective împotriva deciziei de menținere în detenție, în măsura în care cererile sale de eliberare au fost respinse de motive stereotipate. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de necunoașterea drepturilor sale procedurale din cauza deciziei de limitare a accesului la dosarul de anchetă. ÎNTREBARE CU P Ă R Ț II Procedurile prin care reclamantul a încercat să conteste deciziile de detenție provizorie au fost conforme cu cerințele art. 5 alin. (4) din Convenție În special, limitarea dreptului de a solicita accesul la dosarul de anchetă a privat reclamantul de posibilitatea de a contesta în mod eficient menținerea sa în detenție provizorie Dreptul reclamantului de a fi ascultat la intervale rezonabile de către instanța sesizată cu privire la o acțiune împotriva detenției a fost respectat în speță (a se vedea Knebl c. Republica Cehă, nr. 20157/05, § 85, 28 octombrie 2010)
Requête n
o
5286/10
İbrahim CANBEK
contre la Turquie
introduite le 10 décembre 2009
Le requérant, M. İbrahim Canbek, est un ressortissant turc, né en 1974 et résidant à Șanlıurfa. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Soupçonné d’escroquerie qualifiée en bande organisée, le requérant fut arrêté le 9 janvier 2009 et placé en détention provisoire par le juge d’instance pénal le 13 janvier 2009.
Le 23 janvier 2009, le parquet de Gaziantep se déclara incompétent ratione loci, et renvoya le dossier au parquet de Șanlıurfa.
Le 11 mars 2009, l’avocat du requérant demanda la photocopie du dossier afin de mieux défendre son client.
Le 12 mars 2009, le 2
e
tribunal d’instance pénal de Șanlıurfa prit la décision de limiter l’accès au dossier d’enquête conformément à l’article
153 de la loi sur la procédure pénale pour ne pas compromettre l’enquête.
Le 22 mai 2009, le juge d’instance pénal de Șanlıurfa rejeta la demande de mise en liberté du requérant compte tenu de la nature et de la qualification de l’infraction reprochée ainsi que l’état des preuves, à la suite d’un examen sur dossier.
Le 27 mai 2009, le 3
e
tribunal d’instance pénal rejeta l’opposition formée contre la décision du 12 mars 2009 relative à la limitation de l’accès au dossier d’enquête.
Le 2 octobre 2009, le tribunal d’instance pénal rejeta la demande d’élargissement du requérant. Le même jour, l’opposition formée contre cette décision fut également rejetée par le tribunal correctionnel à la suite d’un examen sur dossier.
A une date non connue, une action publique fut engagée à l’encontre du requérant pour escroquerie qualifiée en bande organisée.
Le 15 octobre 2009, la 2
e
cour d’assises de Șanlıurfa se déclara incompétente ratione materiae. Elle transféra le dossier au tribunal correctionnel et ordonna le maintien en détention du requérant lors d’une audience tenue en son absence, eu égard à l’état des preuves et à la qualification de l’infraction reprochée ainsi qu’à la durée de détention.
Le 3 novembre 2009, la 3
e
cour d’assises rejeta l’opposition formée contre le rejet de la demande d’élargissement, à la suite d’un examen sur dossier après avoir pris l’avis écrit du procureur.
Lors d’une séance tenue en l’absence du requérant le 26 novembre 2009, le tribunal correctionnel de Șanlıurfa rejeta la demande de mise en liberté du requérant compte tenu de la nature et de la qualification de l’infraction reprochée, de l’état des preuves et de l’avis du procureur, toujours à la suite d’un examen sur dossier.
Lors de la première audience tenue le 25 décembre 2009, le tribunal correctionnel se déclara incompétent au profit de la cour d’assises et décida de la mise en liberté du requérant compte tenu de la durée de sa détention.
L’action pénale diligentée à l’encontre du requérant reste pendante devant la cour d’assises, aucune décision sur le fond n’ayant encore été rendue.
Le droit interne pertinent
L’article 153 de la loi sur la procédure pénale régit le pouvoir de l’avocat de consulter le dossier d’enquête. Les parties pertinentes de cette disposition se lisent comme suit
:
«
Au stade de l’enquête, l’avocat a le droit de prendre connaissance du contenu du dossier et d’obtenir sans frais une copie des documents qu’il souhaite.
Si l’examen du contenu du dossier par l’avocat ou l’obtention par celui-ci d’une copie risque de compromettre l’enquête, ce pouvoir [de l’avocat] peut être limité par décision du juge d’instance pénal, sur demande du procureur de la République.
La disposition de l’alinéa 2 ne s’applique pas en ce qui concerne le procès-verbal de déposition de la personne arrêtée ou du suspect et les rapports d’expertise ainsi que les procès-verbaux relatifs aux autres actes judiciaires pour lesquels les personnes indiquées ont le droit d’être présentes.
A partir de la date d’acceptation de l’acte d’accusation par le tribunal, l’avocat a le droit de prendre connaissance du contenu du dossier et des preuves placées sous protection
; il a le droit d’obtenir sans frais copie de tous les procès-verbaux et documents. (...)
»
Invoquant l’article 5 § 1 c), le requérant se plaint de l’absence de soupçons plausibles fondant son placement en détention provisoire.
Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, il se plaint de son maintien en détention sans comparution devant le juge pendant une période de onze mois.
Invoquant l’article 5 § 4, le requérant allègue l’absence d’un recours effectif contre la décision de maintien en détention dans la mesure où ses demandes de mise en liberté ont été rejetées par des motifs stéréotypés.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de la méconnaissance de ses droits procéduraux en raison de la décision de limiter l’accès au dossier d’enquête.
1.
Les procédures au travers de laquelle le requérant a cherché à contester les décisions de maintien en détention provisoire, étaient-elle conformes aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention
?
En particulier, la limitation du droit de requérant d’accéder au dossier d’enquête a-t-elle privé le requérant de la possibilité de contester efficacement son maintien en détention provisoire
?
Le droit du requérant d’être entendu à des intervalles raisonnables par le juge saisi d’un recours contre la détention a-t-il été respecté en l’espèce (voir
Knebl c. République tchèque
, n
o
20157/05, § 85, 28
octobre 2010)
?