KESKIN v. NORTH MACEDONIA

Publicat la 17 iunie 2024 SECȚIUNE Cererea nr. 6865/22 Ahmet KESKIN împotriva Macedoniei de Nord depusă la 1 februarie 2022 a comunicat la 27 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la detenția reclamantului în așteptarea extradiției în România, în cazul în care a fost condamnat în 2010. La 2 august 2021, un judecător pre-judecător a auzit reclamantul (un național turc) printr-un interpret al instanței și a ordonat detenția sa. Judecătorul a stabilit că avocatul desemnat de instanță a reclamantului a convenit că reclamantul a fost reținut în funcție de extrădarea sa și a renunțat la dreptul reclamantului de a face apel împotriva ordinului de detenție. Procesul ulterior al reclamantului depus prin intermediul unui avocat desemnat de soția sa a fost respins ca fiind depus din timp.

Curtea internă de două nivele a permis ulterior extrădarea reclamantului, declarând că a fost consimțit să fie extraditată în cadrul procedurii sumare și nu are în vedere argumentele invocate în apelul său că executarea condamnării impuse în România a fost limitată la timp. După transferul reclamantului în România în octombrie 2021, el a fost lansat la 26 noiembrie 2021, având în vedere că tribunalele românești la două niveluri au stabilit în noiembrie 2021 că executarea condamnării sale a devenit limitată la timp. În temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge că, în cadrul procedurii privind ordinul de detenție a acestuia în așteptarea extradiției, avocatul său numit de instanță a refuzat să se întâlnească cu el în particular, a convenit să rezumate procedurile de extradiție și a renunțat la dreptul reclamantului de a face apel.

El se plânge în continuare că interpretarea era inadecvată, că nici interpretul curții, nici avocatul desemnat de instanță nu au răspuns la întrebările sale la ședința din 2 august 2021 și că declarațiile sale au fost înregistrate în mod incorect în dosarul de audiere. În cele din urmă, el se plânge că a fost ilicit de privare a libertății sale, deoarece executarea condamnării sale era interzisă. Întrebarea către părți A epuizat reclamantul toate căile de recurs interne eficace, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (a se vedea Janakieski c. Macedonia de Nord , nr. 57325/19 și 16291/20 , §§ 53-54, 14 noiembrie 2023)? Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție?

În special, detenția sa în așteptarea extrădirii a fost justificată în sensul articolului 5 § 1 litera (f) din Convenție (a se vedea J.N. c. Regatul Unit, nr. 37289/12, §§ 75 et seq., 19 mai 2016; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Galeano Peñas c. Spania , nr. 48784/20, §§ 66-69, 31 mai 2022)? 3. Reclamantul a fost informat, într-o limbă pe care o înțelege, despre motivele privarii sale de libertate (a se vedea Shamayev și alții c. Georgia și Rusia , nr. 36378/02, §§ 413-14, ECHR 2005-III)? Reclamantul a avut la dispoziție o procedură eficace prin care el ar putea contesta licența deținerii sale, conform articolului 5 § 4 din Convenție (a se vedea § 4 din Convenție) Khlaifia și alții v. Italia [GC], nr. 16483/12, § 128 30, 15 decembrie 2016; J.N.

v. Regatul Unit , citat mai sus § 88; și Černák v. Slovacia , nr. 36997/08, § 78 în amendă , 17 decembrie 2013)? În special, a avut asistența efectivă a unui avocat și a unui interpret în procedura relevantă (a se vedea, în contextul articolului 6 § 3 din Convenție, Vamvakas v. Grecia (n. 2) , nr. 2870/11, §§ 36-37, 9 aprilie 2015; Vizgirda v. Slovenia , nr. 59868/08, § 79, 28 august 2018; și Knox v. Italia , nr. 76577/13, §§ 182-84, 24 ianuarie 2019)?

Published on 17 June 2024

SECOND SECTION

Application no. 6865/22 Ahmet KESKIN against North Macedonia lodged on 1 February 2022 communicated on 27 May 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s detention pending extradition to Romania, where he had been convicted in 2010. On 2 August 2021 a pre-trial judge heard the applicant (a Turkish national) through a court interpreter and ordered his detention. The judge established that the applicant’s court-appointed lawyer had agreed that the applicant be detained in view of his extradition and had waived the applicant’s right to appeal against the detention order. The applicant’s subsequent appeal lodged through a lawyer appointed by his wife was rejected as lodged out of time. The domestic courts at two levels subsequently allowed the applicant’s extradition, finding that he had consented to be extradited in summary proceedings and not giving weight to the arguments raised in his appeal that the enforcement of the prison sentence imposed in Romania was time-barred.

After the applicant’s transfer to Romania in October 2021, he was released on 26 November 2021 given that the Romanian courts at two levels had established in November 2021 that the enforcement of his sentence had become time-barred. Under Articles 5 and 6 of the Convention, the applicant complains that in the proceedings concerning the order for his detention pending extradition his court-appointed lawyer refused to meet him in private, agreed to summary extradition proceedings and waived the applicant’s right to appeal. He further complains that the interpretation was inadequate, that neither the court interpreter nor the court-appointed lawyer replied to his questions at the hearing held on 2 August 2021 and that his statements were wrongly entered in the hearing record.

Lastly, he complains that he was unlawfully deprived of his liberty, as the enforcement of his sentence was time-barred.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies as required by Article 35 § 1 of the Convention in relation to his complaint under Article 5 § 1 of the Convention (see Janakieski v. North Macedonia , nos. 57325/19 and 16291/20, §§ 53-54, 14 November 2023)? 2. Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, has his detention pending extradition been justified within the meaning of Article 5 § 1 (f) of the Convention (see J.N. v. the United Kingdom , no. 37289/12, §§ 75 et seq., 19 May 2016; see also, mutatis mutandis , Galeano Peñas v. Spain , no. 48784/20, §§ 66-69, 31 May 2022)? 3. Was the applicant informed, in a language which he understands, of the reasons for his deprivation of liberty (see Shamayev and Others v. Georgia and Russia , no. 36378/02, §§ 413-14, ECHR 2005-III)?

4. Did the applicant have at his disposal an effective procedure by which he could challenge the lawfulness of his detention, as required by Article 5 § 4 of the Convention (see Khlaifia and Others v. Italy [GC], no. 16483/12, §§ 128 ‑ 30, 15 December 2016; J.N. v. the United Kingdom , cited above, § 88; and, mutatis mutandis , Černák v. Slovakia , no. 36997/08, § 78 in fine , 17 December 2013)? In particular, did he have the effective assistance of a lawyer and of an interpreter in the relevant proceedings (see, in the context of Article 6 § 3 of the Convention, Vamvakas v. Greece (no. 2) , no. 2870/11, §§ 36-37, 9 April 2015; Vizgirda v. Slovenia , no. 59868/08, § 79, 28 August 2018; and Knox v. Italy , no. 76577/13, §§ 182-84, 24 January 2019)?