BATUZOV v. GERMANY

Reclamantul, dl Andrej Batuzov, este un național din Letonia și Grecia care s-a născut în 1964 și trăiește în Riga. Solicitarea sa a fost depusă la 24 aprilie 2007 în fața Curții de către dl A. Küster și dl O.Wallasch, avocați practicanți în Wiesbaden. La 14 februarie 2000, Curtea de District Koblenz a eliberat un mandat de arest împotriva reclamantului, având în vedere că exista o suspiciune puternică că a oferit să instigeze o a treia persoană pentru a comite o crimă a procurorului public și că a fost de acord cu o a treia persoană pentru a comite o altă crimă. În plus, mandatul se bazează pe suspiciunile puternice că a comis șase infracțiuni în temeiul Legii federale privind armele. Curtea a constatat că reclamantul a fost probabil să se absoargă deoarece trebuia să aștepte o sentință severă și a avut legături familiale în Europa de Est. La 17 februarie 2000, reclamantul a fost arestat. La 28 august 2000, 23 aprilie 2001 și 25 iulie 2001 Curtea de Apel Koblenz a ordonat ca detenția reclamantului în reținere să continue. La 2 noiembrie 2000, Curtea de district Koblenz a extins faptele mandatului de arestare la suspiciunile că reclamantul se ocupă de droguri (500 kg de canabis) într-o măsură considerabilă (Handeltreiben mit Betäubungsmitteln in nicht gerger Menge). La 29 ianuarie 2001, procurorul public Koblenz a acuzat reclamantul de încercarea de a instiga o a treia persoană să comită o crimă și de conspirație pentru a comite o crimă (Verabredung eines Mordes). El a fost în continuare acuzat de a face față drogurilor într-o măsură considerabilă și de cinci infracțiuni în temeiul Legii Federale privind Narcotice. În plus, el a fost acuzat de patru infracțiuni în temeiul Legii federale privind armele și trei conturi de trafic de persoane comise de o bandă. În cele din urmă, el a fost acuzat de cinci conturi de forjare de documente oficiale. Proiectul de inculpare a consistat din aproximativ 230 de pagini și a numit 73 de martori care trăiesc în cinci țări diferite. La 25 mai 2001, Curtea Regională Koblenz a admis inculparea fără modificări și a hotărât să deschidă procesul împotriva reclamantului și a altor doi acuzați. Procesul a început la 14 august 2001. La 13 ianuarie 2004, Curtea Regională Koblenz a adaptat mandatul de arestare. Acesta a constatat că reclamantul a fost probabil să absoarbă în timp ce fiul și partenerul său s-au mutat în Lituania și că trebuia să aștepte o condamnare severă la închisoare. La 1 septembrie 2004, după procesul a avut loc în 156 de zile, Procurorul public Koblenz și reclamantul au ajuns la un acord. Ei au convenit cu privire la o condamnare minimă de opt ani și șase luni de închisoare și că toate celelalte proceduri penale în așteptare împotriva reclamantului ar trebui să fie încheiate. În plus, Oficiul Procurorului a acceptat să solicite eliberarea condiționată a reclamantului atunci când ar fi servit două treimi din condamnarea sa, cu condiția ca comportamentul reclamantului în timpul deținerii să fie fără condamnare și să nu comită alte infracțiuni. În aceeași zi Curtea Regională Koblenz a condamnat reclamantul la opt ani și șase luni de închisoare pentru conspirație pentru a comite o crimă, pentru traficul de droguri cu o cantitate considerabilă de droguri și pentru trei infracțiuni în temeiul Legii federale privind armele. Curtea Regională Koblenz a luat în considerare durata procedurii penale, precum și durata detenției reclamantului în reținere ca factori mitigatori. Reclamantul a fost achitat de restul infracțiunilor de care a fost acuzat. În același timp, Curtea Regională Koblenz a ordonat ca detenția reclamantului în reținere să continue. La 8 septembrie 2004, reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții Regionale de la Koblenz. La 4 mai 2005, raționarea completă a hotărârii a fost luată în dosar. La 3 iunie 2005, procesul-verbal a fost încheiat și luat în dosar. La 12 mai 2005, reclamantul a apelat împotriva mandatului de arestare. La 14 iunie 2005, Curtea Regională Koblenz a respins recursul împotriva mandatului de arestare. La 23 iunie 2005, Curtea de Apel Koblenz a confirmat această decizie. La 19 iulie 2005, reclamantul a depus o cerere de reexaminare (Gegenvorstellung). La 27 iulie 2005, Curtea de Apel Koblenz a respins cererea. La 6 iulie 2005, Curtea Constituțională Federală a refuzat să recunoască plângerea constituțională a reclamantului împotriva hotărârii Curții de Apel de la Koblenz, considerând inadmisibil din cauza nerespectării tuturor hotărârilor judecătorești. La 14 septembrie 2005, reclamantul a solicitat din nou Curtea Regională de la Koblenz și a solicitat ridicarea mandatului de arest sau suspendarea executării sale. La 29 septembrie 2005, Curtea Regională Koblenz a ordonat ca detenția reclamantului la retragere să continue. La 21 noiembrie 2005, Curtea de Apel Koblenz a respins recursul reclamantului împotriva acestei decizii. La 29 decembrie 2005, Curtea Constituțională Federală a anulat hotărârea Curții de Apel Koblenz și a trimis cazul în judecată. Acesta a afirmat că detenția în reținere a reținutului a încălcat dreptul constituțional de libertate al reclamantului, deoarece instanța nu a respectat principiul de a auzi mai repede cazurile în care acuzatul este reținut (Beschleunigungsgebot din Haftsachen). Curtea Constituțională Federală a examinat diferitele etape ale procesului reclamantului care au avut loc până acum. Acesta a avut în vedere stabilirea programului de audiere de către Curtea Regională de Koblenz și a constatat că efectuarea unei audieri pe săptămână nu a contrazis jurisprudența Curții de Apel de Koblenz în cazuri similare, ceea ce a dezvăluit că două audieri pe săptămână trebuie să fie efectuate. Curtea Constituțională Federală a constatat că planificarea judecății nu va constitui decât o încălcare a principiului constituțional care va avea loc în cazul său. Curtea Constituțională Federală a evaluat în continuare întârzierile care au avut loc după declararea verdictului în ansamblul său. Acesta a remarcat, printre altele, faptul că Curtea regională a luat raționamentul hotărârii sale asupra cazului numai după 35 de săptămâni de la pronunțarea acestuia, a atribuit autorităților judiciare o întârziere suplimentară de șase săptămâni, deoarece reclamantul a fost notificat hotărârea numai după această perioadă. Curtea Constituțională Federală a afirmat că Curtea de Apel Koblenz nu a reușit, prin urmare, să stabilească un echilibru echitabil între dreptul reclamantului la libertate în temeiul articolului 2 § 2 a doua teză a Legii de bază germane, pe de o parte, și datoria statului de a urmări crimele, pe de altă parte. Referindu-se la cazul Erdem v. Germania (nu. 38321/97, ECHR 2001VII (extracte) Curtea Constituțională Federală a susținut că, cu atât mai multă deținere a rezidenției a durat mai mult raționarea necesară. Acesta a subliniat, printre altele, faptul că detenția reclamantului asupra rezidenției a durat deja mai mult de două treimi din condamnarea impusă și că Biroul Procurorului Koblenz a fost de acord să favorizeze eliberarea sa atunci când a fost executată 2/3 din condamnarea. În același timp, a subliniat faptul că încălcările stabilite ale principiului pentru a auzi mai rapid cazurile în care acuzatul este reținut nu justifică o reținere suplimentară la reținere. La 3 ianuarie 2006, Curtea de Apel Koblenz a anulat decizia Curții Regionale Koblenz din 29 septembrie 2005. Reclamantul a fost eliberat. La 17 iulie 2005, avocatul a depus motivele apelului reclamantului. La 22 iulie 2005, Curtea Regională a trimis dosarul Biroului Procurorului Koblenz. Cu toate acestea, unele părți din dosarul nu au fost atașate în greșeală și au fost trimise mai târziu la cererea Procurorului Public. La 4 august 2005, Procurorul public a primit părțile dispărute din dosar. La 20 septembrie 2005, procurorul public Koblenz și-a încheiat observațiile privind apelul reclamantului asupra punctelor de drept (Revisionsgegenerklärung). La 24 septembrie 2005, dosarul a fost trimis procurorului general federal. La 2 noiembrie 2005, dosarul a fost trimis Curții Regionale Koblenz pentru a rectifica erorile în minuta. Curtea Regională Koblenz a revenit dosarul la 11 noiembrie 2005. La 24 aprilie 2006, Curtea Federală de Justiție a confirmat hotărârea Curții Regionale Koblenz cu privire la condamnarea. În același timp, a redus sentința cumulativă impusă reclamantului de la opt ani și șase luni la opt ani și două luni de închisoare. Restul recursului reclamantului a fost respins Curtea Federală de Justiție a constatat că autoritățile de aplicare a legii au încălcat art. 6 § 1 din Convenție prin întârzierea nejustificată a procedurii penale împotriva reclamantului, menționând până în prezent hotărârea Curții Constituționale Federale din 29 decembrie 2005. Curtea Federală de Justiție a subliniat, de asemenea, faptul că principala procedură în fața Curții regionale a durat foarte mult timp și a remarcat că, deși Curtea Regională a luat în considerare lungimea în ceea ce privește stabilirea sentinței, nu ar fi putut lua în considerare întârzierile care au avut loc după declararea verdictului. Pentru a compensa întârzierea procedurii, Curtea Federală de Justiție a redus fiecare sentință separată impusă reclamantului pentru o lună și sentința cumulativă pentru patru luni. Reclamantul a depus o plângere constituțională împotriva hotărârii Curții Federale de Justiție. La 27 septembrie 2006, Curtea Constituțională Federală a constatat că plângerea constituțională este inadmisibilă și a refuzat să o recunoască. Curtea Constituțională Federală a concluzionat că reclamantul nu a contestat în mod suficient durata procedurii în fața Curții Federale de Justiție.

The applicant, Mr Andrej Batuzov, is a national of Latvia and Greece who was born in 1964 and lives in Riga. His application was lodged on 24 April 2007. He was represented before the Court by Mr A. Küster and Mr O.Wallasch, lawyers practising in Wiesbaden. On 14 February 2000 the Koblenz District Court issued a warrant of arrest against the applicant on the ground that there was a strong suspicion that he had offered to instigate a third person to commit a murder of a public prosecutor and that he had agreed with a third person to commit a further murder. The warrant was further based on the strong suspicion that he had committed six offences under the Federal Weapons Act. The court found that the applicant was likely to abscond as he had to expect a severe sentence and had family ties in Eastern Europe. On 17 February 2000 the applicant was arrested. On 28 August 2000, 23 April 2001 and 25 July 2001 the Koblenz Court of Appeal ordered that the applicant’s detention on remand was to continue. On 2 November 2000 the Koblenz District Court extended the facts of the warrant of arrest to the suspicion that the applicant had been dealing with drugs (500 kg of cannabis) to a considerable extent (Handeltreiben mit Betäubungsmitteln in nicht geringer Menge). On 29 January 2001 the Koblenz Public Prosecutor’s Office charged the applicant with attempting to instigate a third person to commit a murder and with conspiracy to commit a murder (Verabredung eines Mordes). He was further accused of dealing with drugs to a considerable extent and with five offences under the Federal Narcotics Act. Moreover, he was charged with four offences under the Federal Weapons Act and three counts of human trafficking committed by a gang. Finally he was charged with five counts of forging official documents. The bill of indictment consisted of some 230 pages and named 73 witnesses living in five different countries. On 25 May 2001 the Koblenz Regional Court admitted the indictment without modifications and decided to open the trial against the applicant and two other accused. The trial started on 14 August 2001. On 13 January 2004 the Koblenz Regional Court adapted the warrant of arrest. It found that the applicant was likely to abscond as his son and partner had moved to Lithuania and as he had to expect a severe prison sentence. On 1 September 2004, after the trial had taken place on 156 days, the Koblenz Public Prosecutor’s Office and the applicant came to an agreement. They agreed on a minimum sentence of eight years and six months´ imprisonment and that all other pending criminal proceedings against the applicant were to be terminated. Further, the Prosecutor’s Office agreed to apply for the conditional release of the applicant when he would have served two thirds of his sentence provided that the applicant’s conduct during the detention would be without reproach and that he would not commit any further offences. The agreement was noted in the minutes. On the same day the Koblenz Regional Court sentenced the applicant to eight years and six months´ imprisonment for conspiracy to commit a murder, for drug trafficking with a considerable amount of drugs and for three offences under the Federal Weapons Act. The Koblenz Regional Court took into consideration the length of the criminal proceedings as well as the length of the applicant’s detention on remand as mitigating factors. The applicant was acquitted of the remaining offences he had been accused of. Simultaneously, the Koblenz Regional Court ordered that the applicant’s detention on remand was to continue. On 8 September 2004 the applicant appealed on points of law against the Koblenz Regional Court’s judgment. On 4 May 2005 the complete reasoning of the judgment was taken to the file. On 3 June 2005 the minutes were completed and taken to the file. On 12 May 2005 the applicant appealed against the arrest warrant. On 14 June 2005 the Koblenz Regional Court dismissed the appeal against the arrest warrant. On 23 June 2005 the Koblenz Court of Appeal confirmed this decision. On 19 July 2005 the applicant filed a request for reconsideration (Gegenvorstellung). On 27 July 2005 the Koblenz Court of Appeal dismissed the request. On 6 July 2005 the Federal Constitutional Court refused to admit the applicant’s constitutional complaint against the decision of the Koblenz Court of Appeal, finding it inadmissible due to the applicant’s failure to submit all court decisions. On 14 September 2005 the applicant applied again to the Koblenz Regional Court and requested to lift the warrant of arrest or to suspend its execution. On 29 September 2005 the Koblenz Regional Court ordered that the applicant’s detention on remand was to continue. On 21 November 2005 the Koblenz Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal against this decision. On 29 December 2005 the Federal Constitutional Court quashed the decision of the Koblenz Court of Appeal and remitted the case to that court. It stated that the detention on remand violated the applicant’s constitutional right to liberty as the courts had failed to adhere to the principle to hear cases more speedily in which the accused is detained (Beschleunigungsgebot in Haftsachen). The Federal Constitutional Court scrutinized the various stages of the applicant’s trial that had taken place so far. It had regard to the fixing of the hearing schedule by the Koblenz Regional Court and found that the conduct of one hearing per week only contradicted the case-law of the Koblenz Court of Appeal in similar voluminous cases which disclosed that two hearings per week had to be conducted. The Federal Constitutional Court found that the scheduling of the trial alone was likely to constitute a violation of the constitutional principle to have one’s case heard more speedily. The Federal Constitutional Court evaluated the further delays that had occurred after the pronouncement of the verdict as a whole. It noted, inter alia, that the Regional Court had taken the reasoning of its judgment to the case file only after 35 weeks had passed since its pronunciation. It attributed a further delay of six weeks to the judicial authorities as the applicant was notified of the judgment only after this period. The Federal Constitutional Court stated that the Koblenz Court of Appeal had therefore failed to strike a fair balance between the applicant’s right to liberty under Article 2 § 2 second sentence of the German Basic Law on the one hand and the state’s duty to prosecute crimes on the other hand. Referring to the case of Erdem v. Germany (no. 38321/97, ECHR 2001VII (extracts)) the Federal Constitutional Court argued that the more the detention on remand lasted the more reasoning it required. It stressed, inter alia, that the applicant’s detention on remand had lasted already more than two thirds of the sentence imposed on him and that the Koblenz Prosecutor’s Office had agreed to favour his release when 2/3 of the sentence had been executed. It further ordered the Koblenz Court of Appeal to reconsider the applicant’s appeal. Simultaneously it stressed that the established breaches of the principle to more speedily hear cases in which the accused is detained did not justify a further detention on remand. On 3 January 2006 the Koblenz Court of Appeal quashed the decision of the Koblenz Regional Court dated 29 September 2005. The applicant was released. On 17 July 2005 counsel filed the reasons for the applicant’s appeal. On 22 July 2005 the Regional Court sent the case file to the Koblenz Prosecutor’s Office. However, some parts of the case file had not been attached by mistake and were sent later on demand of the Public Prosecutor’s Office. On 4 August 2005 the Public Prosecutor received the missing parts of the case file. On 20 September 2005 the Koblenz Public Prosecutor finished his observations on the applicant’s appeal on points of law (Revisionsgegenerklärung). On 24 September 2005 the case file was sent to the Federal Public Prosecutor General. On 2 November 2005 the case file was sent to the Koblenz Regional Court in order to rectify errors in the minutes. The Koblenz Regional Court returned the case file on 11 November 2005. On 24 April 2006 the Federal Court of Justice confirmed the judgment of the Koblenz Regional Court as to the conviction. Simultaneously, it reduced the cumulative sentence imposed on the applicant from eight years and six months to eight years and two months of imprisonment. The remainder of the applicant’s appeal was dismissed The Federal Court of Justice found that the law enforcement authorities had violated Article 6 § 1 of the Convention by unreasonably delaying the criminal proceedings against the applicant. It referred in so far to the judgment of the Federal Constitutional Court dated 29 December 2005. The Federal Court of Justice also stressed that the main proceedings before the Regional Court had lasted very long. It noted that although the Regional Court had taken account of the length in its fixing of the sentence it could not have considered any delays which had occurred after the pronouncement of the verdict. In order to compensate for the delay in the proceedings, the Federal Court of Justice reduced each separate sentence imposed on the applicant for one month and the cumulative sentence for four months. The applicant lodged a constitutional complaint against the judgment of the Federal Court of Justice. On 27 September 2006 the Federal Constitutional Court found that the constitutional complaint was inadmissible and refused to admit it for consideration. The Federal Constitutional Court found that the applicant had failed to challenge the length of the proceedings before the Federal Court of Justice in a sufficient manner.