SECȚIUNEA I Cererea nr. 10347/10 Aggeliki MIKA împotriva Greciei introdusă la 26 ianuarie 2010 EXPOSAT DEFICIENTA, dl Aggeliki Mika, este un resortisant grec născut în 1968 și rezident la Nigrita (Seriile). Circumstanțele de la gladia Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La 9 iunie 2006, recurenta, care a fost în perioada consilierului municipal și șeful partidului opoziției: Ananeotiki Kinisi Ei au fost cetățeni iluștri ai societății, educați și cu calități care au îndeplinit anumite criterii obiective de sinceritate, de sinceritate și de perspicacitate, bogați, incoruptibili, astfel încât să facă față sarcinii dificile de a guverna orașul. (...) Astăzi orașul nostru este încă condus de aristoi. (...) Ales în mod democratic, care au încredere în majoritatea cetățenilor noștri și cărora li s-a acordat mandatul popular de a face tot posibilul pentru binele orașului și al cetățenilor. Cu toate acestea, în loc de acest lucru și prin retragerea mandatului lor, într-o municipalitate în care orașul și satele se deșertifică și perimează zi de zi, se marginalizează și se confruntă cu problema scăderii activității economice, a șomajului și a subdezvoltării, aceste În urmă cu trei ani și jumătate, care au fost aleși, au preferat să-și rezolve problemele profesionale folosindu-și sarcinile municipale pentru a se plasa, precum și pe cei dragi lor. Ce este această direcție care plasează în funcția publică a fetelor, soțiilor și rudelor într-o perioadă marcată de atât de multe probleme de șomaj, în timp ce toți cei care le-au dat voturile așteaptă să facă ceva pentru dezvoltarea țării lor. Ce este faptul că acest exercițiu al puterii care uimește viitorul comunei prin împrumuturi bancare, cu scopul exclusiv de a satisface interesul lor personal și de a primi ca compensație pentru angajarea primarului la banca de care se ocupă. Trebuie să vă fie rușine domnilor (...). Prin ce drept ați făcut din municipalitatea Nigrita o înfășurare ... La 11 martie 2008, tribunalul din Salonic, alcătuit din trei membri, a declarat reclamanta vinovată de calomnie calomnioasă prin presă (art. 363 din Codul Penal) și a condamnat-o la opt luni de închisoare cu suspendare. Comisia a considerat că reclamanta a adus în mod deliberat atingere onoarei și respectabilității primarului Nigrita, deoarece știa că afirmațiile sale erau mincinoase și că numai următoarele fapte corespundeau realității: (a) închirierea etajului hotelului Yerakina De asemenea, Comisia a considerat că, în cazul în care Comisia ar fi fost de acord cu decizia de inițiere a procedurii, aceasta ar fi trebuit să fie considerată o întreprindere aflată în dificultate în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. ; (b) primarul nu a acordat nicio favoare acestei bănci și condițiile împrumutului încheiat între primăria Nigrita și bancă erau identice cu cele ale împrumuturilor încheiate cu alte organisme municipale ; (c) primarul nu a retras niciun profit personal din acest împrumut și că angajarea fostului adjunct al primarului de către bancă a avut loc la un an după încheierea contractului de împrumut fără legătură cu această angajare; (d) atât primarul, inginerul și acționarul societății Agrotiki (e) cele trei fiice ale sale erau minore și nu aveau nici o intenție să fie angajate ca funcționari cu ajutorul tatălui lor. Prin hotărârea din 6 mai 2009, recurenta a luat o hotărâre împotriva acestei hotărâri în fața Tribunalului din Salonic, compusă din cinci membri. Prin hotărârea din 6 mai 2009, aceasta a confirmat hotărârea și a redus pedeapsa impusă la șapte luni de închisoare cu suspendare. Ea a recitat termenii hotărârii și a considerat că a reieșit din articol că primarul era țintit indirect, dar clar și că cititorul mediu putea observa că conținutul articolului se referea la primar. Ea a înțeles că nici un element din dosar nu dovedea că primarul își plasase rudele, că nu se încheiase nici un împrumut fraudulos și că primăria nu fusese luată în considerare pentru a-și plăti datoriile. Ea a considerat că articolul se referea la limitele decenței și criticii în sensul bun al cuvântului, pe care nu era vorba doar de judecăți de valoare, pe care reclamanta le-a acționat cu intenție și în mod dolosiv. La 18 septembrie 2009, recurenta s-a ocupat de casare și a susținut că hotărârea atacată nu dispunea de motivare adecvată [art. 510 alineatul (1) litera (d) din Codul de procedură penală]. Prin hotărârea din 20 noiembrie 2009, Curtea de Casație a respins recursul. Aceasta a reiterat termenii hotărârii atacate și a arătat că Tribunalul de apel, compus din cinci judecători, a citat faptele care erau mincinoase, a explicat în mod clar dolul recurentei și a indicat faptele care demonstrau că aceasta avea cunoștință de afirmațiile sale. Aceasta concluzionează că instanța de recurs și-a motivat suficient decizia în temeiul articolului 510 alineatul (1) litera (d). Dreptul intern relevant Articolele relevante din Codul penal prevăd art. 363 Diffamație calomnioasă Dacă în cazul articolului 362, faptele sunt mincinoase și persoana responsabilă de difuzarea lor știa acest lucru, ea este pedepsită cu o pedeapsă de închisoare de cel puțin trei luni ; se poate impune o sancțiune pecuniară în plus față de închisoare (...). Art. 367 Nu sunt considerate acte dăunătoare: (a) sentințele nefavorabile referitoare la lucrări științifice, artistice sau profesionale (...) (c) acțiunile desfășurate în exercitarea sarcinilor legale, în exercitarea legală a competențelor, pentru protecția (protecția) unui drept sau pentru orice alt interes legitim (...). Dispoziția anterioară nu se aplică: în cazul în care judecățile și acțiunile menționate anterior conțin elementele constitutive ale dreptului la liberă circulație menționate la art. Invocând art. 7 din Convenție, reclamanta se plânge că a fost condamnată pentru gândurile sale mai degrabă decât pentru faptele sale sau pentru fapte. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanta se plânge că instanțele grecești l-au condamnat pentru că au făcut-o. identificate în articolul său aluzii, subînțelegeri și acuzații calomniatoare împotriva anumitor persoane ale căror cauze au fost epuizate de către primarul de Nigrita a căilor de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție ? În special, a invocat ea în fața autorităților naționale, cel puțin în esență, dreptul garantat prin art. 10 din convenție de care se ocupă astăzi în fața Curții, s-a adus atingere libertății de exprimare a recurentei, în sensul articolului 10 din convenție Părțile sunt invitate să furnizeze o copie a recursului formulat de recurentă în fața Curții de Casație.
Requête n
o
10347/10
Aggeliki MIKA
contre la Grèce
introduite le 26 janvier 2010
La requérante, M
me
Aggeliki Mika, est une ressortissante grecque née en 1968 et résidant à Nigrita (Serres).
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Le 9 juin 2006, la requérante, qui était à l’époque conseillère municipale et chef du parti de l’opposition «
Ananeotiki Kinisi
» à Nigrita, publia dans le journal local «
I Foni tis Visaltias
», un article intitulé «
Lorsque les meilleurs [
aristoi
] gouvernent
», dont les passages pertinents se lisaient ainsi
:
«
Dans la cité grecque antique, il y avait des périodes où gouvernaient les «
aristoi
». Ils étaient des citoyens illustres de la société, éduqués et ayant des qualités qui répondaient à certains critères objectifs d’honnêteté, de franchise et de perspicacité, fortunés, incorruptibles, de manière à faire face à la tâche difficile qui était celle de gouverner la cité. (...)
Aujourd’hui notre cité est encore gérée par les «
aristoi
», élus démocratiquement, qui ont la confiance de la majorité de nos concitoyens et qui ont reçu le mandat populaire de faire de leur mieux pour le bien de la ville et des citoyens. Toutefois, au lieu de cela et en détournant leur mandat, dans une commune où la ville et les villages se désertifient et périclitent jour après jour, se marginalisent et endurent le problème de la baisse de l’activité économique, du chômage et du sous-développement, ces «
aristoi
», qui ont été élus il y a trois ans et demi, ont préféré résoudre leurs problèmes professionnels en utilisant leur charge municipale pour se placer ainsi que leurs proches.
Chers concitoyens, ma question est claire et s’adresse à la direction actuelle de la commune de Nigrita ainsi qu’à tout citoyen avisé.
Qu’est-ce que c’est que cette direction qui place dans la fonction publique des filles, des épouses et des proches dans une période marquée par tant de problèmes de chômage, alors que tous ceux qui leur ont donné leurs voix attendent qu’ils fassent quelque chose pour le développement de leur pays.
Qu’est-ce que c’est que cet exercice du pouvoir qui hypothèque l’avenir de la commune par des emprunts bancaires en cédant tout et avec pour but uniquement la satisfaction de leur intérêt personnel et en recevant comme compensation l’embauche de l’adjoint au maire à la banque dont il s’agit.
Vous devez avoir honte Messieurs (...). Par quel droit avez-vous fait de la commune de Nigrita une «
bouée
» pour votre salut personnel et professionnel ainsi que pour celui de vos proches et amis.
(...)
»
Le 11 mars 2008, la cour d’appel de Thessalonique, composée de trois membres, déclara la requérante coupable de diffamation calomnieuse par voie de presse (article 363 du code pénal) et la condamna à huit mois d’emprisonnement avec sursis. Elle considéra que la requérante avait délibérément porté atteinte à l’honneur et à la respectabilité du maire de Nigrita car elle savait que ses allégations étaient mensongères et que seuls les faits suivants correspondaient à la réalité
: a) la location du rez-de-chaussée de l’hôtel «
Yerakina
» à la banque du Pirée, qui était une entreprise municipale autogérée, avait été décidée par le conseil d’administration de la banque et pour un loyer mensuel d’un montant de 1
500 euros
; b) le maire n’avait accordé aucune faveur à cette banque et que les conditions du prêt conclu entre la mairie de Nigrita et la banque étaient identiques à celles des prêts conclus avec d’autres organismes municipaux
; c) le maire n’avait retiré aucun bénéfice personnel de ce prêt et que l’embauche de l’ancien adjoint au maire par la banque avait eu lieu un an après la conclusion du contrat de prêt sans rapport avec cette embauche
; d) tant le maire, ingénieur et actionnaire de la société «
Agrotiki
» que son épouse, ayant un cabinet d’expert-comptable à Nigrita, étaient installés professionnellement et n’avaient pas besoin de soutien par le biais de la charge municipale
; e) leurs trois filles étaient mineures et n’avaient pas l’intention d’être embauchées comme fonctionnaires avec l’aide de leur père.
La requérante interjeta appel contre ce jugement devant la cour d’appel de Thessalonique, composée de cinq membres.
Par un arrêt du 6 mai 2009, celle-ci confirma le jugement et diminua la peine imposée à sept mois d’emprisonnement avec sursis. Elle réitéra les termes du jugement et considéra qu’il ressortait de l’article litigieux que le maire était indirectement mais clairement visé et que le lecteur moyen pouvait s’apercevoir que le contenu de l’article se rapportait au maire. Elle releva qu’aucun élément du dossier ne prouvait que le maire avait placé ses proches, qu’aucun prêt frauduleux n’avait été conclu et que la mairie n’avait pas servi de «
bouée
» au maire pour résoudre ses problèmes personnels et économiques. Elle estima que l’article dépassait les limites de la décence et de la critique au bon sens du terme, qu’il ne s’agissait pas de simples jugements de valeur, que la requérante avait agi avec intention et de manière dolosive.
Le 18 septembre 2009, la requérante se pourvut en cassation. Elle alléguait que l’arrêt attaqué manquait de motivation adéquate (article 510 §
1 d) du code de procédure pénale).
Par un arrêt du 20 novembre 2009, la Cour de cassation rejeta le pourvoi. Elle réitéra les termes de l’arrêt attaqué et releva que la cour d’appel, composée de cinq juges, avait cité les faits qui étaient mensongers, expliqué clairement le dol de la requérante et indiqué les faits lesquels démontraient que celle-ci avait connaissance de l’inexactitude de ses allégations. Elle conclu que la cour d’appel avait suffisamment motivé sa décision aux termes de l’article 510 § 1 d).
B.
Le droit interne pertinent
Les articles pertinents du code pénal prévoient
:
Article 363
Diffamation calomnieuse
«
Si dans le cas de l’article 362, les faits sont mensongers et la personne responsable de leur diffusion le savait, elle est punie d’une peine d’emprisonnement d’au moins trois mois
; une sanction pécuniaire peut être imposée en sus de l’emprisonnement (...).
»
Article 367
«
1.
Ne sont pas considérés comme des actes préjudiciables
: a) les jugements défavorables portés sur des travaux scientifiques, artistiques ou professionnels (...) c)
les actions accomplies dans l’exercice de tâches légales, dans l’exercice légal de pouvoirs, pour la sauvegarde (protection) d’un droit ou pour tout autre intérêt légitime (...).
2.
La disposition précédente ne s’applique pas
: lorsque les jugements et actions susmentionnées contiennent les éléments constitutifs de l’infraction indiquée à l’article 363 (...).
»
Invoquant l’article 7 de la Convention, la requérante se plaint qu’elle a été condamnée pour ses pensées plutôt que pour ses actes ou pour des faits.
Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaint du fait que les juridictions grecques l’ont condamnée car elles ont «
détecté dans son article des allusions, des sous-entendus et des allégations diffamatoires contre certaines personnes dont le maire de Nigrita
».
1.
La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention
? En particulier, a-t-elle invoqué devant les autorités nationales, au moins en substance, le droit garanti par l’article 10 de la Convention dont elle se prévaut aujourd’hui devant la Cour
?
2.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, au sens de l’article 10 de la Convention
?
3.
Les parties sont invitées à fournir une copie du pourvoi formé par la requérante devant la Cour de cassation.