CASE OF JARNEA AND OTHERS v. ROMANIA

CASE OF JARNEA AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE JARNEA ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nr. 36268/02, 25416/04, 25500/04, 43454/06, 24717/07, 16297/08 și 17068/08) JUDGMENT Strasburg 31 mai 2012 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Jarnea și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Egbert Myjer, Președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în particular la 10 mai 2012, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în șapte cereri (nr. 36268/02, 25416/04, 25500/04, 43454/06, 24717/07, 16297/08 și 17068/08) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de resortisanții români („reclamanții”). În cererile nr. 36268/02 și 17068/08, reclamanții dețin, de asemenea, cetățenii americani și elvețieni. În cererea nr. 24717/07, reclamantul a murit în 2011. Hereții săi Liliana Dorogan și Iosif Gheorghe au continuat procedura. Reclamanții au fost reprezentați în tabelul apendice. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea. Solicitațiile au fost comunicate guvernului la 25 ianuarie 2010, cu excepția cererii nr. 25500/04, care au fost comunicate la 1 septembrie 2008. FACTELE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamanții sunt resortisanți români. Toți sunt proprietarii de bunuri imobile care au fost ocupați de chiriași în temeiul acordurilor de închiriere încheiate cu statul. După căderea regimului comunist, proprietatea reclamanților a fost confirmată de către tribunale. Prin urmare, reclamanții au încercat, deși, fără succes, să declanșeze chiriașii sau să încaseze chiria din cauza lor. Hotărârile relevante ale instanței sunt prezentate în tabelul anexat la prezentul regulament. DIRECȚIUNEA DE DECLARAȚILOR având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se alăture acestora. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE Reclamanții au plâns că restricțiile privind dreptul de a utiliza proprietatea lor au încălcat dreptul la bucurie pașnică a bunurilor, astfel cum se prevede la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se listă după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea remarcă că această parte a cererilor nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Guvernul a acceptat faptul că refuzul instanțelor interne de a acorda acțiune pentru expulzarea chiriașilor a constituit o ingerință în dreptul reclamanților de a face uz de proprietățile lor, care constituie controlul utilizării proprietăților. Ei au considerat că interferența a fost prevăzută de lege, a urmărit un obiectiv legitim în interesul general și nu a fost disproporționată în acest scop. 10. Guvernul a subliniat diferențele dintre acest caz și faptul că în Hutten-Czapska v. Polonia ([GC], nr. 35014/97, CEDH 2006 VIII) și a explicat că prelungirea legală a acordurilor de locație în cauză a fost limitată la cinci ani, că proprietarii au fost liberi să negocieze suma de chirie cu chiriașii, în anumite condiții, și că costul menținerii clădirii, în temeiul Legii nr. 114/1996, a fost împărțit între proprietari și chiriași, iar cele din urmă au fost necesare pentru a acoperi costul de reparații în cazul în care clădirea a fost deteriorată ca urmare a utilizării necorespunzătoare de partea lor. 11. Referindu-se la Robitu v. România (nr. 33352/96, hotărârea Comisiei din 20 mai 1998, nedeclarată), Guvernul a considerat că extinderea statutară a acordurilor de locație – prevăzută în Ordonanța și a remarcat în acest caz de către instanțele interne care au organizat acțiunile de evacuare ale reclamanților – a urmărit un obiectiv care era în interesul general, și anume protecția intereselor chiriașilor într-o situație caracterizată de lipsa de locuințe ieftine. Această prelungire legală, în opinia Guvernului, a determinat un echilibru echitabil între interesul general al comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor. 12. Reclamanții au considerat că reglementările interne privind relațiile dintre proprietăți și chiriași, împreună cu hotărârile instanțelor interne luate pe această bază, au încălcat drepturile de proprietate. 13. Curtea a afirmat în repetate rânduri că art. 1 din Protocolul nr. 1 cuprinde trei reguli distincte: prima regulă, prevăzută în prima teză a primului alineat, este de natură generală și anunță principiul bucuriei pașnice a proprietății; a doua regulă, conținută în a doua teză a paragrafului, acoperă privarea de bunuri și o subliniază în anumite condiții; a treia regulă, prevăzută în al doilea alineat, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele , pentru a controla utilizarea proprietății în conformitate cu interesul general , aceste reguli nu sunt însă neconectate . A doua și a treia norme se referă la cazuri speciale de ingerință în dreptul la bucurarea pașnică a proprietății și, prin urmare, ar trebui interpretate în lumina principiului enunciat în prima regulă (a se vedea, printre altele, James și alții v. Regatul Unit , 21 februarie 1986 , § 37, Serie A nr. 98, care reiterează în parte principiile stabilite de Curtea din Sporong și Lönnroth v. Suedia , 23 septembrie 1982 , § 61, Serie A nr. 52; a se vedea, de asemenea, Broniowski v. Polonia [GC] , nr. 31443/96, § 134, ECHR 2004 V și Hutten-Czapska , citate mai sus § 157. 14. Curtea a susținut deja că Ordinul de urgență nr. 40/1999 a condus la un control al utilizării proprietăților care intră în temeiul articolului 1 al doilea paragraf din Protocolul nr. 1 ( Radovici și Stănescu c. România , citat mai sus § 74). 15. Curtea constată că a luat anterior în considerare plângeri similare și a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea § 74). Radovici și Stănescu citați mai sus , Burzo c. România , nr. 75240/01 , 4 martie 2008, Popescu și Toader c. România , nr. 27086/02 , 8 martie 2007, Arsenovici c. România , nr. 77210/01, 7 februarie 2008). Curtea nu constată nicio circumstanță specifică în cazul instantanez care ar solicita să se depărteze de această jurisprudență. Reclamanții din prezent au trebuit, de asemenea, să suporte restricții privind dreptul lor la utilizare a bunurilor din cauza legislației defectuoase și lacunei juridice existente în Ordinul Guvernului de Urgență nr. 40/1999 privind indemnii. 16. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza interferenței cu dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor. III. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 17. Invocând articolele 6, 14 din Convenția și art. 1 din Protocol Nr. 1 la Convenție, reclamanții s-au plâns în legătură cu rezultatul, lungimea și imparțialitatea procedurii civile în care au fost implicate și cu faptul că au fost discriminate. 18. După luarea în considerare a argumentelor reclamanților în funcție de tot materialul în posesia sa, Curtea constată că, în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, acestea nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. 19. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 21. Reclamanții au prezentat următoarele cereri în ceea ce privește prejudiciu material și moral: Numărul de cerere: prejudiciu material (EUR) Prejudiciu moral (EUR) 36268/02 302.000 350.000 25416/04 59.000 5.000 25500/04 19,366 15.000 43454/06 156.640 Nu există reclamații 24717/07 48.000 25.000 16297/08 307.028 Nu există reclamații 17068/08 29,100 Cauzând o încălcare 22. Guvernul a contestat aceste afirmații. 23. Curtea a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza incapacității reclamanților de a primi închiriere, pentru un număr de ani, ca urmare a dispozițiilor defectuoase și a omisiunilor din legislația în materie de locuințe. Prin urmare, o atribuire pentru privarea deținerii proprietăților lor ar fi legată direct de încălcarea constatată de Curte la punctul 16 de mai sus. Cu toate acestea, Curtea observă că materialul din dosarul de procedură nu îi permite să facă o evaluare precisă a prejudiciului material susținute efectiv de solicitanți (Cleja și Mihalcea c. România , nr. 77217/01, § 70, 8 februarie 2007). Curtea acceptă, de asemenea, că reclamanții au suferit prejudiciu moral ca urmare a încălcării dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor. 24. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele de probă dinaintea acesteia și hotărârea în mod echitabil, în conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamanților în fiecare cerere 5.000 EUR în ceea ce privește toate șefii de daune luate împreună. Costuri și cheltuieli 25. Unele dintre solicitanți au prezentat cereri de cheltuieli și de cheltuieli și documente legate de acestea. 26. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că nu există nici un apel la atribuirea unei sume în acest sens către reclamanții care nu au prezentat astfel de cereri. În plus, cererile prezentate de reclamanți și care nu sunt susținute de documente trebuie respinse. În sfârșit, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea următoarelor sume care acoperă costurile în cadrul tuturor șefurilor, după cum urmează: Cerere nr. Sume solicitate Sumele suportate prin documente Sumele acordate 36268/02 RON 1.200 și 200 USD (1 200 EUR) RON 1.200 și 200 EUR 1, 500 25416/04 EUR 1000 EUR 1000 EUR 1000 25500/04 EUR 750 EUR 350 EUR 350 43454/06 EUR 2.874 EUR 2.270 EUR 2.200 24717/07 EUR 2.400 EUR 1 000 EUR 1 000 16297/08 EUR 1,447 EUR 1,447 EUR 1,500 17068/08 Nu există creanțe n/a n/a dobânzi defectuoase 27. Curtea consideră oportun ca dobânzile neajustate să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție admisibilă și la restul cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în lei românesc la rata aplicabilă la data decontare: (i) în cererea nr. 36268/02: 5000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 1 500 EUR (o mie și cinci sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (ii) în aplicarea nr. 25416/04: 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 1000 EUR (o mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iii) în aplicare nr. 25500/04: 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 350 EUR (350 euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iv) în aplicarea nr. 43454/06 : 5.000 EUR (5 000 euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 2,200 EUR (doi mii și două sute euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (v) în aplicarea nr. 24717/07 : 5.000 EUR (5 000 euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 1,000 EUR (o mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (vi) în aplicarea nr. 16297/08 : 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 1 500 EUR (o mie și cinci sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (vii) în aplicare nr. 17068/08 : 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 31 mai 2012, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului Apendicele nr. și data depunerii Hotărârii reclamanților și reprezentanților Hotărârea finală respingerea procedurii de expulsie a reclamanților 36268/02 depusă la 02/08/2002 Ioan JARNEA Virginia JARNEA Vasile JARNEA Hotărârea finală din 6 februarie 2002 a Curții de Apel de la București 25416/04 depusă la 01/04/2004 Ecaterina FÂRTĂȚESCU, reprezentată de Ana Tănasie, avocată de drept Hotărârea finală din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel de la București 25500/04 depusă la 01/04/04 Magdalena Veronica TARA, reprezentată de Hotărârea finală Gheorghe Tara din 3 octombrie 2003 a Curții de Conturi de la București 43454/06 depusă la 19/10/2006 Ladislau și Iosif ORGONAS, reprezentate de Anica Kosa, avocat de drept Hotărârea finală din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara cu privire la apartamentul nr. 6 Hotărârea finală din 25 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara cu privire la apartamentul nr. 3 24717/07 depus la 25/05/2007 Grigore IOSIF (decedat în 2011) Liliana DOROGAN și Iosif GHEORGHE, moștenitorii săi, reprezentat de Carmen Teteșanu, avocat la drept Hotărârea finală din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel din București 16297/08 depusă la 28/03/2008 Cristian DRĂGOI Hotărârea finală din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel din București condiționează expulziarea chiriașilor la un premiu de către Primăria unui apartament echivalent. Primăria nu a acordat niciodată un apartament echivalent. 17068/08 depus pe 31/03/2008 Constantin GRIGORIU reprezentat de Constantin Cernat Hotărârea finală din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel din București

THIRD SECTION

CASE OF

JARNEA AND OTHERS v. ROMANIA

(Applications nos. 36268/02, 25416/04, 25500/04, 43454/06, 24717/07, 16297/08 and 17068/08)

JUDGMENT

STRASBOURG

31 May 2012

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Jarnea and Others v. Romania,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Egbert Myjer,

President,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 10 May 2012,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in seven applications (nos. 36268/02, 25416/04, 25500/04, 43454/06, 24717/07, 16297/08 and 17068/08) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Romanian nationals (“the applicants”).

In applications nos. 36268/02 and 17068/08 the applicants also hold the American and Swiss citizenships respectively.

2.

In application no. 24717/07 the applicant died in 2011. His heirs Liliana Dorogan and Iosif Gheorghe continued the procedure.

3.

The applicants were represented as indicated in the appended table. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Irina Cambrea.

4.

The applications were communicated to the Government on 25

January 2010, with the exception of application no. 25500/04 that was communicated on 1

st

September 2008.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicants are Romanian nationals. They are all owners of immovable property which was occupied by tenants by virtue of lease agreements concluded with the State. After the fall of the Communist regime, the applicants’ ownership was confirmed by the courts. The applicants therefore attempted, unsuccessfully though, to evict the tenants or to cash in the rent due to them. The relevant court decisions are set out in the table appended hereto.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to join them.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION

7.

The applicants complained that the restrictions on the right to use their property infringed the right to peaceful enjoyment of possessions as provided under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention which reads as follows:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

A.

Admissibility

8.

The Court notes that this part of the applications is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

9.

The Government accepted that the refusal by the domestic courts to grant the action for the tenants’ eviction had constituted an interference with the applicants’ right to make use of their property, which amounted to control of the use of property. They considered that the interference had been provided for by law, had pursued a legitimate aim in the general interest, and had not been disproportionate to that aim.

10.

The Government pointed out the differences between the present case and that in

Hutten-Czapska v. Poland

([GC], no. 35014/97, ECHR 2006

‑

VIII) and explained that the statutory extension of the tenancy agreements in issue had been limited to five years, that the owners had been free to negotiate the amount of the rent with the tenants, under certain conditions, and that the cost of maintaining the building, under Law no.

114/1996, was divided between owners and tenants, with the latter being required to cover the cost of repairs if the building was damaged as a result of improper use on their part.

11.

Referring to

Robitu v. Romania

(no. 33352/96, Commission decision of 20 May 1998, unreported), the Government considered that the statutory extension of tenancy agreements – provided for in the Ordinance and noted in the present case by the domestic courts which entertained the applicants’ eviction actions – pursued an aim that was in the general interest, namely the protection of tenants’ interests in a situation characterised by a shortage of cheap housing. This statutory extension, in the Government’s view, struck a fair balance between the general interest of the community and the requirements of the protection of individuals’ fundamental rights.

12.

The applicants considered that the domestic regulations concerning relations between landlords and tenants, together with the decisions of domestic courts taken on that basis, had breached their property rights.

13.

The Court has repeatedly stated that Article 1 of Protocol No.

1 comprises three distinct rules: the first rule, set out in the first sentence of the first paragraph, is of a general nature and enunciates the principle of the peaceful enjoyment of property; the second rule, contained in the second sentence of the first paragraph, covers deprivation of possessions and subjects it to certain conditions; the third rule, stated in the second paragraph, recognises that the Contracting States are entitled,

inter alia

, to control the use of property in accordance with the general interest. These rules are not, however, unconnected. The second and third rules are concerned with particular instances of interference with the right to peaceful enjoyment of property and should therefore be construed in the light of the principle enunciated in the first rule (see, among other authorities,

James

and Others v. the United Kingdom

, 21 February 1986, §

37, Series A no. 98, which reiterates in part the principles laid down by the Court in

Sporrong and Lönnroth v. Sweden

, 23 September 1982, § 61, Series A no.

52; see also

Broniowski v. Poland

[GC], no. 31443/96, § 134, ECHR 2004

‑

V, and

Hutten-Czapska

, cited above, § 157).

14.

The Court has already held that the Government Emergency Ordinance no. 40/1999 resulted in a control of the use of property falling under the second paragraph of Article 1 of Protocol No. 1 (

Radovici and Stănescu v. Romania

, cited above, § 74).

15.

The Court notes that it has previously considered similar complaints and found a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see

Radovici and Stănescu

cited above,

Burzo v. Romania

, no. 75240/01, 4

March 2008,

Popescu and Toader v. Romania

, no. 27086/02, 8 March 2007,

Arsenovici v. Romania

, no. 77210/01, 7 February 2008). The Court finds no particular circumstances in the instant case which would require it to depart from this jurisprudence. The applicants in the present applications also had to bear restrictions on their right to use of property due to the faulty legislation and legal lacunae existing in the Government Emergency Ordinance no. 40/1999 on tenancies.

16.

There has accordingly been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the interference with the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions.

III.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

17.

Invoking Articles 6, 14 of the Convention and Article 1 of Protocol

No. 1 to the Convention the applicants complained about the outcome, the length and the impartiality of the civil proceedings in which they were involved and about the fact they have been discriminated against.

18.

Having considered the applicants’ submissions in the light of all the material in its possession, the Court finds that, insofar as the matters complained of are within its competence, they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention.

19.

It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

20.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

21.

The applicants have submitted the following claims in respect of pecuniary and non-pecuniary damage:

Application no.

Pecuniary damage (EUR)

Non-pecuniary damage

(EUR)

1.

36268/02

302,000

350,000

2.

25416/04

59,000

5,000

3.

25500/04

19,366

15,000

4.

43454/06

156,640

No claims

5.

24717/07

48,000

25,000

6.

16297/08

307,028

No claims

7.

17068/08

29,100

Finding a violation

22.

The Government contested these claims.

23.

The Court has found a breach of Article 1 of Protocol No. 1 on account of the applicants’ inability to receive rent, for a number of years, as a result of the defective provisions and omissions in the relevant housing legislation. An award for the deprivation of the enjoyment of their property would therefore be directly related to the violation found by the Court in paragraph 16 above. The Court nevertheless observes that the material in the case files does not allow it to make a precise assessment of the pecuniary damage actually sustained by the applicants (

Cleja and Mihalcea v.

Romania

, no. 77217/01, § 70, 8 February 2007).

The Court also accepts that the applicants have suffered non-pecuniary damage as a consequence of the violation of their right to peaceful enjoyment of their possessions.

24.

In these circumstances, having regard to all the evidence before it and ruling on an equitable basis, in accordance with Article 41 of the Convention, the Court awards the applicants in each application EUR 5,000 in respect of all heads of damage taken together.

B.

Costs and expenses

25.

Some of the applicants have submitted claims for costs and expenses and documents related thereto.

26.

Regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court considers that there is no call to award any sum in this respect to the applicants who have not submitted such claims. Furthermore, the claims submitted by the applicants and which are not supported by documents are to be rejected. Finally, the Court considers it reasonable to award the following sums covering costs under all heads, as follows:

Application no.

Requested amounts

Amounts supported by documents

Amount awarded

1.

36268/02

RON 1,200 and USD 200

(EUR 1,500)

RON 1,200 and USD 200

EUR 1, 500

2.

25416/04

EUR 1,000

EUR 1,000

EUR 1,000

3.

25500/04

EUR 750

EUR 350

EUR 350

4.

43454/06

EUR 2,874

EUR 2,270

EUR 2,200

5.

24717/07

EUR 2,400

EUR 1,000

EUR 1,000

6.

16297/08

EUR 1,447

EUR 1,447

EUR 1,500

7.

17068/08

No claims

n/a

n/a

C.

Default interest

27.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the complaint concerning Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention admissible and the remainder of the applications inadmissible;

3.

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the following amounts, plus any tax that may be chargeable, to be converted into Romanian lei at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

in application no. 36268/02

: EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage; and

EUR 1,500 (one thousand and five hundred euros) in respect of costs and expenses;

(ii)

in application no. 25416/04

: EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage; and

EUR 1,000 (one thousand euros) in respect of costs and expenses;

(iii)

in application no. 25500/04

: EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage; and

EUR 350 (three hundred and fifty euros) in respect of costs and expenses;

(iv)

in application no. 43454/06

: EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage; and

EUR 2,200 (two thousand and two hundred euros) in respect of costs and expenses;

(v)

in application no. 24717/07

: EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage; and

EUR 1,000 (one thousand euros) in respect of costs and expenses;

(vi)

in application no. 16297/08

: EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage; and

EUR 1,500 (one thousand and five hundred euros) in respect of costs and expenses;

(vii)

in application no. 17068/08

: EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

5.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 31 May 2012, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Deputy Registrar

President

Appendix

Case no. and date of lodging

Applicants

and representative

Final decision rejecting the applicants’ eviction proceedings

36268/02

lodged on 02/08/2002

Ioan JARNEA

Virginia JARNEA

Vasile JARNEA

Final decision of 6 February 2002 of the Bucharest Court of Appeal

25416/04

lodged on

01/04/2004

Ecaterina FÂRTĂȚESCU, represented by Ana Tănasie, attorney at law

Final decision of 22 October 2003 of the Bucharest Court of Appeal

25500/04

lodged on 01/04/04

Magdalena Veronica TARA, represented by Gheorghe Tara

Final decision of 3 October 2003 of the Bucharest County Court

43454/06

lodged on

19/10/2006

Ladislau and Iosif ORGONAS, represented by

Anica

Kosa, attorney at law

Final decision of 20 April 2006 of the Timișoara Court of Appeal regarding flat no. 6

Final decision of 25 April 2006 of the Timișoara Court of Appeal regarding flat no. 3

24717/07

lodged on

25/05/2007

Grigore IOSIF (deceased in 2011)

Liliana DOROGAN and Iosif GHEORGHE, his heirs,

represented by Carmen Teteșanu, attorney at law

Final decision of 3 October 2003 of the Bucharest Court of Appeal

Final decision of 28 November 2006 of the Bucharest Court of Appeal

16297/08

lodged on

28/03/2008

Cristian DRĂGOI

Final decision of 27 April 2007 of the Bucharest Court of Appeal conditioning the eviction of the tenants on an award by the Town Hall of an equivalent flat. The Town Hall has never awarded an equivalent flat.

17068/08

lodged on

31/03/2008

Constantin GRIGORIU

represented by

Constantin Cernat

Final decision of 9 November 2007 of the Bucharest Court of Appeal