CASE OF JARNEA AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions)
CASE OF JARNEA AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE JARNEA ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nr. 36268/02, 25416/04, 25500/04, 43454/06, 24717/07, 16297/08 și 17068/08) JUDGMENT Strasburg 31 mai 2012 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Jarnea și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Egbert Myjer, Președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în particular la 10 mai 2012, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în șapte cereri (nr. 36268/02, 25416/04, 25500/04, 43454/06, 24717/07, 16297/08 și 17068/08) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de resortisanții români („reclamanții”). În cererile nr. 36268/02 și 17068/08, reclamanții dețin, de asemenea, cetățenii americani și elvețieni. În cererea nr. 24717/07, reclamantul a murit în 2011. Hereții săi Liliana Dorogan și Iosif Gheorghe au continuat procedura. Reclamanții au fost reprezentați în tabelul apendice. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea. Solicitațiile au fost comunicate guvernului la 25 ianuarie 2010, cu excepția cererii nr. 25500/04, care au fost comunicate la 1 septembrie 2008. FACTELE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamanții sunt resortisanți români. Toți sunt proprietarii de bunuri imobile care au fost ocupați de chiriași în temeiul acordurilor de închiriere încheiate cu statul. După căderea regimului comunist, proprietatea reclamanților a fost confirmată de către tribunale. Prin urmare, reclamanții au încercat, deși, fără succes, să declanșeze chiriașii sau să încaseze chiria din cauza lor. Hotărârile relevante ale instanței sunt prezentate în tabelul anexat la prezentul regulament. DIRECȚIUNEA DE DECLARAȚILOR având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se alăture acestora. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE Reclamanții au plâns că restricțiile privind dreptul de a utiliza proprietatea lor au încălcat dreptul la bucurie pașnică a bunurilor, astfel cum se prevede la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se listă după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea remarcă că această parte a cererilor nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Guvernul a acceptat faptul că refuzul instanțelor interne de a acorda acțiune pentru expulzarea chiriașilor a constituit o ingerință în dreptul reclamanților de a face uz de proprietățile lor, care constituie controlul utilizării proprietăților. Ei au considerat că interferența a fost prevăzută de lege, a urmărit un obiectiv legitim în interesul general și nu a fost disproporționată în acest scop. 10. Guvernul a subliniat diferențele dintre acest caz și faptul că în Hutten-Czapska v. Polonia ([GC], nr. 35014/97, CEDH 2006 VIII) și a explicat că prelungirea legală a acordurilor de locație în cauză a fost limitată la cinci ani, că proprietarii au fost liberi să negocieze suma de chirie cu chiriașii, în anumite condiții, și că costul menținerii clădirii, în temeiul Legii nr. 114/1996, a fost împărțit între proprietari și chiriași, iar cele din urmă au fost necesare pentru a acoperi costul de reparații în cazul în care clădirea a fost deteriorată ca urmare a utilizării necorespunzătoare de partea lor. 11. Referindu-se la Robitu v. România (nr. 33352/96, hotărârea Comisiei din 20 mai 1998, nedeclarată), Guvernul a considerat că extinderea statutară a acordurilor de locație – prevăzută în Ordonanța și a remarcat în acest caz de către instanțele interne care au organizat acțiunile de evacuare ale reclamanților – a urmărit un obiectiv care era în interesul general, și anume protecția intereselor chiriașilor într-o situație caracterizată de lipsa de locuințe ieftine. Această prelungire legală, în opinia Guvernului, a determinat un echilibru echitabil între interesul general al comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor. 12. Reclamanții au considerat că reglementările interne privind relațiile dintre proprietăți și chiriași, împreună cu hotărârile instanțelor interne luate pe această bază, au încălcat drepturile de proprietate. 13. Curtea a afirmat în repetate rânduri că art. 1 din Protocolul nr. 1 cuprinde trei reguli distincte: prima regulă, prevăzută în prima teză a primului alineat, este de natură generală și anunță principiul bucuriei pașnice a proprietății; a doua regulă, conținută în a doua teză a paragrafului, acoperă privarea de bunuri și o subliniază în anumite condiții; a treia regulă, prevăzută în al doilea alineat, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele , pentru a controla utilizarea proprietății în conformitate cu interesul general , aceste reguli nu sunt însă neconectate . A doua și a treia norme se referă la cazuri speciale de ingerință în dreptul la bucurarea pașnică a proprietății și, prin urmare, ar trebui interpretate în lumina principiului enunciat în prima regulă (a se vedea, printre altele, James și alții v. Regatul Unit , 21 februarie 1986 , § 37, Serie A nr. 98, care reiterează în parte principiile stabilite de Curtea din Sporong și Lönnroth v. Suedia , 23 septembrie 1982 , § 61, Serie A nr. 52; a se vedea, de asemenea, Broniowski v. Polonia [GC] , nr. 31443/96, § 134, ECHR 2004 V și Hutten-Czapska , citate mai sus § 157. 14. Curtea a susținut deja că Ordinul de urgență nr. 40/1999 a condus la un control al utilizării proprietăților care intră în temeiul articolului 1 al doilea paragraf din Protocolul nr. 1 ( Radovici și Stănescu c. România , citat mai sus § 74). 15. Curtea constată că a luat anterior în considerare plângeri similare și a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea § 74). Radovici și Stănescu citați mai sus , Burzo c. România , nr. 75240/01 , 4 martie 2008, Popescu și Toader c. România , nr. 27086/02 , 8 martie 2007, Arsenovici c. România , nr. 77210/01, 7 februarie 2008). Curtea nu constată nicio circumstanță specifică în cazul instantanez care ar solicita să se depărteze de această jurisprudență. Reclamanții din prezent au trebuit, de asemenea, să suporte restricții privind dreptul lor la utilizare a bunurilor din cauza legislației defectuoase și lacunei juridice existente în Ordinul Guvernului de Urgență nr. 40/1999 privind indemnii. 16. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza interferenței cu dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor. III. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 17. Invocând articolele 6, 14 din Convenția și art. 1 din Protocol Nr. 1 la Convenție, reclamanții s-au plâns în legătură cu rezultatul, lungimea și imparțialitatea procedurii civile în care au fost implicate și cu faptul că au fost discriminate. 18. După luarea în considerare a argumentelor reclamanților în funcție de tot materialul în posesia sa, Curtea constată că, în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, acestea nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. 19. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 21. Reclamanții au prezentat următoarele cereri în ceea ce privește prejudiciu material și moral: Numărul de cerere: prejudiciu material (EUR) Prejudiciu moral (EUR) 36268/02 302.000 350.000 25416/04 59.000 5.000 25500/04 19,366 15.000 43454/06 156.640 Nu există reclamații 24717/07 48.000 25.000 16297/08 307.028 Nu există reclamații 17068/08 29,100 Cauzând o încălcare 22. Guvernul a contestat aceste afirmații. 23. Curtea a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza incapacității reclamanților de a primi închiriere, pentru un număr de ani, ca urmare a dispozițiilor defectuoase și a omisiunilor din legislația în materie de locuințe. Prin urmare, o atribuire pentru privarea deținerii proprietăților lor ar fi legată direct de încălcarea constatată de Curte la punctul 16 de mai sus. Cu toate acestea, Curtea observă că materialul din dosarul de procedură nu îi permite să facă o evaluare precisă a prejudiciului material susținute efectiv de solicitanți (Cleja și Mihalcea c. România , nr. 77217/01, § 70, 8 februarie 2007). Curtea acceptă, de asemenea, că reclamanții au suferit prejudiciu moral ca urmare a încălcării dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor. 24. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele de probă dinaintea acesteia și hotărârea în mod echitabil, în conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamanților în fiecare cerere 5.000 EUR în ceea ce privește toate șefii de daune luate împreună. Costuri și cheltuieli 25. Unele dintre solicitanți au prezentat cereri de cheltuieli și de cheltuieli și documente legate de acestea. 26. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că nu există nici un apel la atribuirea unei sume în acest sens către reclamanții care nu au prezentat astfel de cereri. În plus, cererile prezentate de reclamanți și care nu sunt susținute de documente trebuie respinse. În sfârșit, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea următoarelor sume care acoperă costurile în cadrul tuturor șefurilor, după cum urmează: Cerere nr. Sume solicitate Sumele suportate prin documente Sumele acordate 36268/02 RON 1.200 și 200 USD (1 200 EUR) RON 1.200 și 200 EUR 1, 500 25416/04 EUR 1000 EUR 1000 EUR 1000 25500/04 EUR 750 EUR 350 EUR 350 43454/06 EUR 2.874 EUR 2.270 EUR 2.200 24717/07 EUR 2.400 EUR 1 000 EUR 1 000 16297/08 EUR 1,447 EUR 1,447 EUR 1,500 17068/08 Nu există creanțe n/a n/a dobânzi defectuoase 27. Curtea consideră oportun ca dobânzile neajustate să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție admisibilă și la restul cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în lei românesc la rata aplicabilă la data decontare: (i) în cererea nr. 36268/02: 5000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 1 500 EUR (o mie și cinci sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (ii) în aplicarea nr. 25416/04: 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 1000 EUR (o mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iii) în aplicare nr. 25500/04: 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 350 EUR (350 euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iv) în aplicarea nr. 43454/06 : 5.000 EUR (5 000 euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 2,200 EUR (doi mii și două sute euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (v) în aplicarea nr. 24717/07 : 5.000 EUR (5 000 euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 1,000 EUR (o mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (vi) în aplicarea nr. 16297/08 : 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și 1 500 EUR (o mie și cinci sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (vii) în aplicare nr. 17068/08 : 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 31 mai 2012, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului Apendicele nr. și data depunerii Hotărârii reclamanților și reprezentanților Hotărârea finală respingerea procedurii de expulsie a reclamanților 36268/02 depusă la 02/08/2002 Ioan JARNEA Virginia JARNEA Vasile JARNEA Hotărârea finală din 6 februarie 2002 a Curții de Apel de la București 25416/04 depusă la 01/04/2004 Ecaterina FÂRTĂȚESCU, reprezentată de Ana Tănasie, avocată de drept Hotărârea finală din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel de la București 25500/04 depusă la 01/04/04 Magdalena Veronica TARA, reprezentată de Hotărârea finală Gheorghe Tara din 3 octombrie 2003 a Curții de Conturi de la București 43454/06 depusă la 19/10/2006 Ladislau și Iosif ORGONAS, reprezentate de Anica Kosa, avocat de drept Hotărârea finală din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara cu privire la apartamentul nr. 6 Hotărârea finală din 25 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara cu privire la apartamentul nr. 3 24717/07 depus la 25/05/2007 Grigore IOSIF (decedat în 2011) Liliana DOROGAN și Iosif GHEORGHE, moștenitorii săi, reprezentat de Carmen Teteșanu, avocat la drept Hotărârea finală din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel din București 16297/08 depusă la 28/03/2008 Cristian DRĂGOI Hotărârea finală din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel din București condiționează expulziarea chiriașilor la un premiu de către Primăria unui apartament echivalent. Primăria nu a acordat niciodată un apartament echivalent. 17068/08 depus pe 31/03/2008 Constantin GRIGORIU reprezentat de Constantin Cernat Hotărârea finală din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel din București