Secțiunea nr. 72754/11 Uktam MUSAEV împotriva Turciei depusă la 28 octombrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Uktam Musaev, este un național uzbek, care s-a născut în 1981 și locuiește în Aksaray. El este reprezentat în fața Curții de către dna Yulmaz și dl A. Yulmaz, avocați care practică în Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 aprilie 2011, reclamantul, care locuia în Turcia din 2008, a fost arestat în contextul unei anchete penale referitoare la o a treia persoană. La 4 aprilie 2011 declarațiile sale ca martor au fost luate pentru această anchetă. În aceeași zi, el a fost adus înapoi la Hotărârea de Securitate pentru că a stat peste viza. La 5 aprilie 2011, reclamantul a fost transferat la sediul poliției Fatih, unde a fost deținut timp de cinci zile până când a fost trimis la Centrul de Admisie și Cazare pentru străini Kumkapı, în vederea deportării la 10 aprilie 2011. În timpul sediul său la Centrul de Admisie și Cazare Kumkapı, la 12 aprilie 2011 a depus o cerere de statut de refugiat. Mai târziu, la 27 aprilie 2011, el a solicitat azil de la Ministerul Internului. La 29 aprilie 2011, după o decizie a Ministerului Internului în acest sens, reclamantul a primit un permis de reședință temporar în Aksaray ca reclamant de azil. El a fost eliberat din Centrul de Admisiuni și Cazare în aceeași zi. Legea și practicile interne relevante O descriere a dreptului și practicii interne relevante, precum și a materialelor internaționale, pot fi găsite în cazul Abdolkhani și Karimnia c. Turcia (nr. 30471/08, §§ 29-51, 22 septembrie 2009). Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție la Hotărârea de Securitate Yedikule, la sediul poliției Fatih și la Centrul de Admisiune și Cazare a Externelor din Kumkapı. El susține în acest sens că condițiile din aceste locuri au constituit tratamente inumane și degradante, deoarece acestea nu au respectat standardele de igienă și lipsesc de ventilație adecvată. El indică că se teme de a fi deportat în Uzbekistan în timpul timpului său la Centrul de Admisie și Cazare a străinilor, unde până la patruzeci și cinci deținuți au fost deținuți în camere de 35 m2 și lipsa igienei a dus la răspândirea bolilor contagioase. În baza articolului 5 § 1 și 2 din Convenție, reclamantul susține că a fost reținut în detenție pentru o perioadă totală de douăzeci de șapte de zile, fără a exista nici o bază juridică și că nu a fost informat cu privire la motivele de detenție, susținând în conformitate cu art. 5 § 3 că nu a fost adus în fața unui judecător după detenția sa în conformitate cu articolul § 1 litera (c). Reclamantul susține, în continuare, în temeiul articolului 5 § 4 și 5 din Convenție, că nu a avut acces la nici un remediu intern pentru a solicita eliberarea sa, a contesta licența deținerii sau a cererii de compensare pentru privarea ilegală a libertății. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge în cele din urmă că nu există niciun remediu eficace în legislația internă prin care el ar putea să-și examineze acuzațiile în temeiul articolelor 3 și 5. Există vreun remediu intern eficace în temeiul legislației turce prin care reclamantul ar fi putut să se plângă în legătură cu condițiile de detenție, conform articolului 13 din Convenție? Dacă este cazul, reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție? A fost eliberată o decizie de deportare în ceea ce privește reclamantul? Dacă nu, în ceea ce privește plângerea formulată în temeiul articolului 5 din Convenție, care a fost motivul de detenție? Detenția reclamantului a respectat cerințele articolului 5 § 1 din Convenție? În special, privarea de libertate a intrat în temeiul alineatului (f) din această dispoziție? Reclamantul a fost informat cu promptitudine despre motivele de privare a libertății, astfel cum se prevede la art. 5 § 2 din Convenție, atunci când a fost reținut? Are reclamantul la dispoziția sa un remediu eficient prin care ar putea contesta licitudinea privației sale de libertate, astfel cum se prevede la art. 5 § 4 din Convenție? Reclamantul are dreptul efectiv și executiv de a beneficia de compensații pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 1, 2 și 4, conform articolului 5 § 5 din convenție? Părțile sunt solicitate să informeze Curtea cu privire la rezultatul procedurii de azil și la situația actuală a reclamantului.
Application no. 72754/11
Uktam MUSAEV
against Turkey
lodged on 28 October 2011
The applicant, Mr Uktam Musaev, is an Uzbek national, who was born in 1981 and lives in Aksaray. He is represented before the Court by Ms
S.
Yılmaz and Mr A. Yılmaz, lawyers practising in Istanbul.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 2 April 2011 the applicant, who had been living in Turkey since 2008, was taken into custody within the context of a criminal investigation concerning a third person. He was placed in the Yedikule Security Directorate.
On 4 April 2011 his statements as a witness were taken for the said investigation. On the same day, he was brought back to the Security Directorate for having overstayed his visa.
On 5 April 2011 the applicant was transferred to the Fatih police headquarters, where he was held for five days until he was sent to the Kumkapı Foreigners’ Admission and Accommodation Centre with a view to being deported on 10 April 2011.
During his stay at the
Kumkapı Admission and Accommodation Centre
, on 12 April 2011 he filed an application for refugee status.
Later on, on 27 April 2011 he claimed asylum from the Ministry of Interior.
On 29 April 2011, upon a decision of the Ministry of Interior to that effect, the applicant was granted a temporary residence permit in Aksaray as an asylum seeker. He was released from the Admission and Accommodation Centre on the same day.
B.
Relevant domestic law and practice
A description of the relevant domestic law and practice as well as international material may be found in the case of
Abdolkhani and Karimnia v. Turkey
(no. 30471/08, §§ 29-51, 22 September 2009).
The applicant complains under Article 3 of the Convention about the conditions of detention at the Yedikule Security Directorate, the Fatih police headquarters and the Kumkapı Foreigners’ Admission and Accommodation Centre. He argues in this respect that the conditions in these places amounted to inhuman and degrading treatment in that they did not comply with hygiene standards and lacked proper ventilation. He indicates that he feared being deported to Uzbekistan during his time at the Foreigners’ Admission and Accommodation Centre, where up to forty five detainees were held in rooms of 35 m² and the lack of hygiene resulted in the spread of contagious diseases.
Relying upon Article 5 § 1 and 2 of the Convention, the applicant maintains that he was held in detention for a total period of twenty seven days without there being any legal basis and that he was not informed of the reasons for his detention. He submits under Article 5 § 3 that he was not brought before a judge following his detention in accordance with Article
5
The applicant further argues under Article 5 § 4 and 5 of the Convention that he did not have access to any domestic remedy to request his release, challenge the lawfulness of his detention or claim compensation for the unlawful deprivation of liberty.
Invoking Article 13 of the Convention, the applicant finally complains that there exists no effective remedy in domestic law whereby he could have his allegations under Articles 3 and 5 examined.
1.
a.
Were the conditions of the applicant’s detention at the Kumkapı Foreigners’ Admission and Accommodation Centre compatible with Article
3 of the Convention?
b.
Is there an effective domestic remedy under Turkish law whereby the applicant could have complained about the conditions of detention, as required by Article 13 of the Convention? If so, has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention?
2.
a.
Has a deportation order been issued in respect of the applicant? If not, with reference to the complaint raised under Article 5 of the Convention, what was the reason for his detention?
b.
Did the applicant’s detention comply with the requirements of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, did the deprivation of liberty fall within paragraph (f) of this provision?
c.
Was the applicant informed promptly of the reasons for his deprivation of liberty, as required by Article
5 § 2 of the Convention, when he was detained?
d.
Did the applicant have at his disposal an effective remedy by which he could challenge the lawfulness of his deprivation of liberty, as required by Article 5 § 4 of the Convention?
e.
Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 §§ 1, 2 and 4, as required by Article 5 § 5 of the Convention?
The Parties are requested to inform the Court about the outcome of the asylum procedure and the applicant’s current situation.