CtEDO 04.06.2012 Auto

CETINER c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.06.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CETINER c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI NR. 21719/10 Bilal CETETETENER împotriva Turciei introdusă la 25 martie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Bilal zertinener, este un resortisant turc născut în 1974 și deținut în închisoarea Diyarbakir. La 21 ianuarie 2002, în cadrul unei operațiuni împotriva organizației Hizbullah, reclamantul a fost arestat împreună cu un alt acuzat la domiciliul acestuia din urmă. După spusele reclamantului, acesta nu ar fi opus rezistență în momentul arestării sale. El a fost arestat de către polițiștii aflați în legătură cu secțiunea de combatere a terorismului din apropierea Direcției de Securitate Batman. La 22 ianuarie 2002, depoziția sa a fost adunată de acești polițiști, care, potrivit declarațiilor reclamantului, ar fi fost maltratat în timpul arestării sale la Batman, fiind injectat cu deșeuri electrice pe diferite părți ale corpului său și mai ales pe testiculele sale, unde sângera uneori. El ar fi fost însetat după electrocutare și nu ar fi primit apă de băut. El ar fi fost suspendat de brațele sale fiind gol ore în șir după electrocutare. El adaugă că a fost amenințat că familia sa ar fi fost dus la sediul de securitate și că acestea au fost să fie torturate în cazul în care el nu a făcut declarația sa. Astfel, el ar fi fost amenințat cu moartea pentru a recunoaște faptele care i-au fost reproșate. El a semnat declarația sa sub presiune. La 24 ianuarie 2002, ora 12:30, un raport medical parțial lizibil a fost întocmit de către Spitalul Batman. indică lipsa urmelor de lovitură sau de violență pe corpul reclamantului; cu toate acestea, raportul indică faptul că reclamantul avea dureri de colici nefritetice și zgârieturi. În aceeași zi, reclamantul a fost interogat de procurorul în fața căruia a contestat conținutul declarației sale luate de poliție. Apoi, a fost adus în fața instanței de judecată a lui Batman. El și-a retras declarația înregistrată de poliție și-a acceptat declarația adunată de Parchet. În aceeași zi, el a fost pus în custodie provizorie în închisoarea Batman. La 25 ianuarie 2002, judecătorul judecător al Curții de Securitate a statului Diyarbakr a autorizat trimiterea reclamantului la forțele de ordine pentru interogatoriu și pentru o perioadă de cel mult 10 zile. La 26 ianuarie 2002, ora 17:30, reclamantul a fost predat polițiștilor din secțiunea de combatere a terorismului în apropierea direcției securității Diyarbakr. La 26 ianuarie 2002, ora 17:40, un raport medical a fost întocmit de către spitalul Batman, care a conchis că nu există urme de lovituri sau violență. Acest raport a evidențiat roșeață ușoară pe spatele reclamantului. Potrivit raportului, reclamantul a declarat că avea pietre la rinichi și a fost administrat tratament adecvat. Potrivit reclamantului, el ar fi fost bătut de polițiștii din Diyarbakýr atunci când a fost transferat la sediul de conducere de securitate Diyarbakr și în timp ce el a rămas în aceste spații. El ar fi fost supus unor tratamente identice de intensitate mai mare, astfel încât, uneori, el ar fi pierdut cunostinta. El ar fi suferit în mare parte de la electrocutare și presiune asupra testiculelor sale de către acești polițiști. El ar fi fost udat cu apă rece și supus spânzurătoarei. A spus că ar fi fost supus relelor tratamente și torturi, în special în timpul nopții, de aceea a fost internat în spital de urgență de cinci ori. El adaugă că ar fi fost insultat și amenințat că, dacă nu depunea mărturie, familia sa ar fi fost dusă la sediul conducerii de securitate pentru a fi torturată. Reclamantul a fost supus mai multor examinări medicale în timp ce se afla în sediul conducerii de securitate a Diyarbakr. Potrivit raportului întocmit la 28 ianuarie 2002 de spitalul din Diyarbakr, reclamantul a fost spitalizat pentru a primi îngrijiri medicale de urgență și i s-au administrat îngrijiri medicale de urgență. Raportul întocmit la 4 februarie 2002 de către spitalul din Diyarbakr a indicat faptul că reclamantul avea leziuni de hiperemie cutanată cu un diametru de 5-6 cm pe mijlocul spatelui și a constatat că rezultatul analizelor urinare era normal. La 4 februarie 2002, judecătorul a acordat o a doua autorizație pentru plasarea reclamantului în mâinile forțelor de ordine pentru zece zile. La 5 februarie 2002, ora 1:45 și la 8 februarie 2002, ora 1:50, reclamantul a fost internat în spital în urma plângerilor sale pentru pietre la rinichi și a primit îngrijiri medicale adecvate pentru colici renale și infecții ale tractului urinar la spitalul Diyarbakr. Potrivit raportului întocmit la 10 februarie 2002, ora 3:15, de spitalul din Diyarbakr, reclamantul a raportat că a evacuat pietre la rinichi și că tratamentele sale erau în curs de desfășurare. Acest raport a indicat durerea și sensibilitatea la palparea regiunilor lombare și a ghindei. La 13 februarie 2002, reclamantul semnează procesul-verbal al declarației sale suplimentare adunate la sediul Direcției pentru Siguranță de la Diyarbakr. Raportul medical din 13 februarie 2002 în jurul orei 23:50 (o oră mai puțin lizibilă) întocmit de spitalul din Diyarbakr a evidențiat dureri de sensibilitate la palparea regiunilor lombare, a glandului și a testiculului drept. În analiza sa de urină, au fost observate 4-5 eritrocite și 2-3 leucocite. La 14 februarie 2002, la ora 15:45, medicul închisorii Batman a întocmit un raport care a conchis că nu există nicio urmă de bătăi și violență asupra corpului reclamantului. La 18 februarie 2002, reclamantul și trei co-inculpați au depus plângeri împotriva unor polițiști afiliați secțiunilor de combatere a terorismului pentru că au fost torturați în timpul arestării lor. La 19 februarie 2002, procurorul general Batman s-a declarat parțial incompetent și a transferat dosarul la Parchetul Diyarbakar cu privire la plângerea referitoare la poliția din Diyarbakar. La 24 octombrie 2002, când a fost ținută în curți în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene cu privire la cazul în care reclamantul a fost acuzat, a declarat că declarațiile sale anterioare fuseseră luate sub constrângere și le-a contestat. La 6 noiembrie 2002, Parchetul lui Batman a adoptat un refuz pe baza lipsei de dovezi suficiente și pe baza faptului că urmele de rănire a corpului reclamanților rezultau din confruntarea cu poliția. El a menționat că medicii, după examinarea reclamanților, fuseseră auziți și declaraseră că nu au găsit urme de lovituri și violență asupra lor. El a adăugat că reclamanții au respins cererea de Parchet pentru o nouă examinare medicală și din dosar reiese că acest refuz nu a fost comunicat reclamantului decât la 22 aprilie 2010, după depunerea unei noi cereri, pentru a afla rezultatul plângerii sale. Reclamantul susține că nu a formulat nicio opoziție din cauza lipsei de informații, în decizia de nejudiciare din 6 noiembrie 2002, privind posibilitatea de a introduce o astfel de acțiune. La 26 martie 2010, reclamantul a depus o nouă plângere privind relele tratamente pe care le-ar fi suferit de mâna polițiștilor din Diyarbakýr în fața Parchetului din Diyarbakr. La 8 aprilie 2010, în declarația sa primită de Parchet, reclamantul a spus că fusese torturat, în special că a fost lovit cu pumnii în cap, cu apă rece și spânzurat. El nu i-a identificat pe polițiști în măsura în care ochii i-au fost legați. El a declarat că doi co-inculpați care au fost interogați în același timp cu el la sediul de securitate ar putea depune mărturie. La 30 aprilie 2010, doi martori co-inculpați, E.K. și M.B. au depus declarații în fața Parchetului. E.K. a declarat că a văzut reclamantul gol și că a auzit strigăte din celula de la uimește. M.B. a declarat că a văzut pe reclamant gol și atârnat de tuburi radiator și că a auzit strigătele sale. În iunie 2010, institutul medico-legal din Diyarbakýr a analizat rapoartele întocmite între 26 ianuarie 2002 și 14 februarie 2002 de mai sus, inclusiv cele două rapoarte următoare. În februarie 2002 de către spitalul din Diyarbakr, 1-2 eritrocite au fost observate în analiza colicii sale nefritetice și i s-au administrat îngrijirile necesare. În ceea ce privește raportul întocmit la 14 februarie 2002 de dispensarul din Ba maillar, s-a arătat că corpul reclamantului purta urme de lovituri și violență. În raportul său, institutul medico-legal a constatat că reclamantul a fost dus la serviciile de urgență pentru plângerile de infecție urinară și de pietre la rinichi și că examinările sale nu au indicat niciun indice care să confirme acuzațiile de tortură, traumă și violență pe care le-a suportat reclamantul. La 26 iunie 2010, Parchetul Diyarbakir a emis o ordonanță de nejudiciare pe baza forței probante absolute a raportului din 1 iunie 2010. Iunie 2010 de către institutul medico-legal din Diyarbakr. Parchetul a emis îndoieli cu privire la legalitatea martorilor, având în vedere că au fost, de asemenea, condamnați în aceeași cauză cu reclamantul și a luat în considerare faptul că nu a avut nici un element de probă suficient pentru a iniția o acțiune penală. La 29 septembrie 2010, tribunalul din Siverek a respins opoziția reclamantului formulată împotriva acestei decizii de nejudiciare. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de relele tratamente și acte de tortură pe care le-ar fi suferit în timpul arestării sale la sediul conducerii de siguranță a Batman și în timp ce acesta se afla sub controlul polițiștilor de la conducerea de securitate a Diyarbakerului. A existat vreo încălcare a articolului 3 din Convenție? Având în vedere protecția procedurală împotriva torturii și tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, CEDH 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă