CtEDO 05.06.2012 Auto

MACEDO DA COSTA c. LUXEMBOURG

RESPONDENT
LUX
HOTĂRÂRE
05.06.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MACEDO DA COSTA c. LUXEMBOURG (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr 26619/07 Joao Carlos MACEDO DA COSTA împotriva Luxemburg Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 5 iunie 2012 într-o cameră compusă din Mark Villiger, președinte, Dean Spielmann, Boštjan M. Zupančič, Ann Power-Forde, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, André Potocki, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 iunie 2007, având în vedere decizia parțială privind admisibilitatea din 19 noiembrie 2009, având în vedere decizia guvernului portughez din 7 iunie 2010 de a nu invoca dreptul său de a face obiectul procedurii, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, Având în vedere decizia din 24 mai 2011 de amânare a examinării cauzei în așteptarea rezultatului cauzei Boulois c. Luxemburg 37575/04), După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie în (a se vedea, de exemplu, recurentul, dl Joao Carlos Macedo Da Costa, este resortisant portughez, născut în 1972 și rezident în Luxemburg. Acesta este reprezentat în fața Curții de către M. F. Dias Sobral, avocat în Luxemburg. Guvernul luxemburghez ( Printr-o hotărâre pronunțată în mod implicit la 10 mai 2005, neatinsă la recurs, camera corecțională a tribunalului din Luxemburg l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de nouă luni de închisoare, precum și la o amendă pentru fapte de nerecuperare a permisului de conducere valabil, amenzi și răniri voluntare. La 20 aprilie 2006, reclamantul a fost invitat să se prezinte la centrul penitenciar din Givenich (denumit în continuare "CPG" - CPG - CPG -) pentru a-și ispăși pedeapsa cu închisoarea sub regimul de semilibertate. La 15 septembrie 2006, avocatul reclamantului l-a întrebat pe delegatul procurorului general din statul de executare dacă clientul său, având un comportament exemplar, ar putea beneficia de o eliberare condiționată prevăzută la art. 100 din Codul penal cât mai curând posibil. După mai multe resuscitare care au rămas fără succes, avocatul reclamantului a indicat, la 10 ianuarie 2007, printr-un executor judecătoresc, o rechiziție care intenționa să oblige procurorul general să se pronunțe asupra cererii de eliberare condiționată a clientului său cât mai curând posibil. În aceeași zi, delegatul procurorului general a refuzat cererea de eliberare condiționată, pe baza unui raport din partea procurorului general. Comitetul pentru îndrumarea CPG din 4 ianuarie 2007, conform căruia .. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Deținutul care, așa cum s-a întâmplat în cazul de față, trebuie să execute o pedeapsă a cărei durată este egală sau mai mare de șase luni poate fi eliberat condiționat după ce și-a îndeplinit jumătate din pedeapsă. Condamnații care trebuie să suporte una sau mai multe pedepse privative de libertate, indiferent dacă au fost sancționați în temeiul prezentului cod, al codului penal militar sau al unei legi speciale, pot fi eliberați condiționat, în cazul în care au împlinit trei luni de pedeapsă sau de durata totală a sentinței lor, dacă pedeapsa sau durata totală a pedepsei este mai mică de șase luni și jumătate în caz contrar. În cazul pedepselor mai mici sau egale cu doi ani (așa cum s-a întâmplat în cazul de față), decizia de eliberare condiționată este luată de procurorul general al statului sau de delegatul acestuia [art. 10 alineatul (5) ]. Pentru a putea beneficia de o eliberare condiționată, deținutul trebuie să fi dat suficiente dovezi de bună purtare în închisoare și să prezinte garanții serioase de reabilitare socială [alineatul (4) din același articol]. în favoarea articolului 100 din Codul penal nu se poate acorda decât celor care merită acest lucru (...) Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la audierea echitabilă a cererii sale de eliberare condiționată, într-un termen rezonabil și de către o instanță independentă și imparțială, precum și de absența unei acțiuni efective împotriva deciziei luate de delegat în vederea executării pedepselor. Reclamantul consideră că a fost privat de dreptul său la un proces echitabil și la dreptul la un proces echitabil, precum și de dreptul său la o cale de atac eficientă, cu ocazia refuzului său împotriva cererii sale de eliberare condiționată. Acesta invocă articolele 6 și 13 din convenție, ale căror dispoziții relevante se citesc astfel art. 6 Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 14. Curtea consideră că obiecțiunile reclamantului trebuie examinate în lumina articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În plus, Curtea amintește că, atunci când art. 6 alineatul (1) din Convenție găsește, ca în cazul în care se aplică în speță, cerințele acestui articol, care implică toate diferitele garanții proprii ale procesului echitabil, sunt, în principiu, mai stricte decât cele ale articolului 13 care sunt absorbite de ele (Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 146, CEDH 2000-XI). Guvernul ridică două excepții de la Septembrie 1988 privind răspunderea civilă a statului. Pe de altă parte, consideră că cererea este în mod evident greșit întemeiată altfel în orice caz abuziv, reclamantul care a construit Cu titlu subsidiar, guvernul reamintește dreptul și practica internă relevantă pentru a concluziona, în special, că reclamantul nu dispune de un "drept" în sensul acestei dispoziții. 16. Reclamantul răspunde că guvernul nu dă nici un exemplu de aplicare a legii din 1 Septembrie 1988 în circumstanțe comparabile cu cele din prezenta cauză, astfel încât calea în cauză nu poate fi considerată efectivă. Apoi, el arată că a avut cea mai mică intenție de a da în eroare Curtea cu privire la faptele din cauza. În cele din urmă, el subliniază că a dispus într-adevăr de un În primul rând, este de competența Curții să ia în considerare în cazul în care litigiul reclamantului este compatibil cu art. 6 alineatul (1) din convenție. 18. Curtea consideră că partea penală a articolului 6 alineatul (1) din convenție nu intră în joc, litigiul de judecată nu privește, în principiu, dreptul la o acuzație în materie penală (Enea c. Italia [GC], nu 74912/01, § 97, CEDO 2009, și Boulois c. Luxemburg [GC], n 37575/04, § 85, 3 aprilie 2012 19. Prin urmare, Comisia trebuie să analizeze dacă reclamantul are un drept civil. În scopul de a aprecia dacă garanțiile procedurale prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție erau aplicabile în litigiul privind cererea sa de eliberare condiționată. În acest scop, este necesar să se stabilească în primul rând dacă: (a se vedea extrasele relevante din hotărârea citată anterior la §§ 90 și 91) 90. Curtea amintește că, pentru ca art. 6 alineatul (1) să găsească să se aplice sub partea sa Trebuie să fie vorba despre o cauză reală și serioasă, care poate privi atât existența unui drept cât și întinderea sa sau modalitățile sale de exercitare. În cele din urmă, la sfârșitul procedurii trebuie să fie direct decisivă pentru dreptul în cauză, o legătură slabă sau repercusiuni îndepărtate nu sunt suficiente pentru a permite intrarea în joc a articolului 6 alineatul (1) (a se vedea, printre altele, Micallef c. Malta [GC], n 17056/06, § 74, 15 octombrie 2009). 91. L , 21 septembrie 1994, § 65, seria A n 294 Roche c. Regatul Unit [GC], n 32555/96, § 119, CEDH 2005 X. (...) 21.L În cazul în care sunt eliberați condiționat (punctul 8 de mai sus), legislatorul a precizat că, pentru a putea beneficia de eliberarea condiționată, deținutul trebuie să fi dat suficiente dovezi de bună conduită în închisoare și să prezinte garanții serioase de reabilitare socială (punctul 10 de mai sus). Curtea consideră că dispoziția legală națională trebuie citită în lumina documentelor parlamentare care indică faptul că "favoarea articolului 100 din Codul penal nu poate fi acordată decât celor care o merită (...) Astfel, Curtea consideră că reclamantul nu putea să se declare, în mod pârâtabil, titular al unui drept mai mic decât dreptul intern ( mutatis mutandis Boulois, citată anterior, § 101). 22. În al doilea rând, trebuie amintit că, deși Curtea a recunoscut scopul legitim al unei politici de reinserție socială progresivă a persoanelor condamnate la închisoare ( Boulois, citată anterior, punctul 102), Convenția nu garantează dreptul la eliberare condiționată (Szabó c. Suedia (dec.), n 28578/03, CEDO 2006 VIII). 23. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea consideră că revendicările reclamantului nu se referă la un cu art. 6 din Convenție în sensul art. 35 alin. (3) (a) și trebuie respins în temeiul art. 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Claudia Westerdiek Mark Villiger Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-11-19
0,96
MACEDO DA COSTA c. LUXEMBOURG
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 26619/07 présentée par Joao Carlos MACEDO DA COSTA contre le Luxembourg La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 19 novembre 2009 en u
CtEDO 2010-02-11
0,93
AFFAIRE LEANDRO DA SILVA c. LUXEMBOURG
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LEANDRO DA SILVA c. LUXEMBOURG ( Requête n o 30273/07) ARRÊT STRASBOURG 11 février 2010 DÉFINITIF 11/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2011-10-06
0,93
AFFAIRE WAGNER c. LUXEMBOURG
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE WAGNER c. LUXEMBOURG (Requête n o 43490/08) ARRÊT STRASBOURG 6 octobre 2011 DÉFINITIF 06/01/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2011-03-22
0,93
MOLITOR c. LUXEMBOURG
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 48984/07 présentée par Joseph et Josette MOLITOR contre le Luxembourg La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 22 mars 2011 en une chambre com
CtEDO 2011-06-28
0,93
DIALLO c. LUXEMBOURG
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 55642/10 présentée par Alpha Karamoko DIALLO contre le Luxembourg La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 28 juin 2011 en une chambre composée de : Elisabet Fura, prés
Sursă