BUDEIRI ET AUTRES c. ROUMANIE

Publicat pe 17 iunie 2024 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 1452/22 Simona Mihaela BUDEIRI și altele împotriva României introduse la 27 decembrie 2021, comunicată la 29 mai 2024 DE LA L atribuit încă din 1943 de către experți pictorului renașterii Raphael, reprezentând Fecioara în lapsus, Între St. Marta și St. Apollonia. Tabloul a făcut obiectul, împreună cu alte opere de arta, de o donație la statul român în 1973 de către proprietarul său, Vlaicu Ionescu, mare colecționar de artă, pictor și profesor la Universitatea Princeton, ale cărei reclamanți, copiii săi, sunt moștenitorii. Această donație a fost anulată definitiv după căderea regimului comunist, la cererea dlui Ionescu, din motive de constrângere.

Instanțele au stabilit definitiv că donația fusese făcută sub constrângere în schimbul (a) lamnistia dlui Ionescu, condamnat la penalitate în 1972, împreună cu doi dintre copiii săi și soția sa pentru că au ascuns autorităților existența unor opere de artă de interes pentru patrimoniul național, inclusiv tabloul Madona de Nerucci de Raphael (b) eliberarea soției sale și a celor doi copii deținuți în urma acestei condamnări. Acest tablou, pe care statul român l-a estimat în 1972 la o valoare de 24 de milioane de dolari americani (USD), a dispărut în circumstanțe neelucidate, după donația menționată mai sus, în timp ce a fost situat la Muzeul Național de Artă ( Deoarece 1989 a condus la căderea regimului comunist, MNA a fost menționată pentru prima dată în timpul procedurii în revendicare inițiată de M. Ionescu în 2010, atunci când instanțele au validat dreptul acestuia din urmă, în calitate de proprietar legitim, la restituirea tabloului.

Celelalte bunuri care au făcut obiectul donării din 1973 au fost restituite în 2010, în temeiul unei hotărâri judecătorești separate. După dezvăluirea de către MNA a dispariției tabloului, instanțele au considerat că lipsa restituirii în natură, autoritățile trebuiau să plătească domnului Ionescu o indemnizație la valoarea de piață a bunului dispărut. Cu toate acestea, ei au considerat că tabloul dispărut al MNA nu era tabloul lui Rafael pentru care dl Ionescu fusese condamnat în 1972 ; Potrivit instanțelor române, este vorba despre un alt tablou, identic cu tema, compozițiile, culorile și dimensiunile, pictate probabil de către un pictor al Renașterii, care ar fi putut fi produs din atelierul lui Raphael.

După ce au ordonat o expertiză a operei dispărute, instanțele au stabilit valoarea acesteia la 320 000 EUR. Prin urmare, aceștia le-au acordat reclamanților ca moștenitori ai domnului Ionescu, decedat în 2002, suma de 320 000 EUR ca compensație pentru tabloul lipsă al MNA.

La hotărârea definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată la 10 februarie 2021, a fost pusă la dispoziția reclamanților la 6 iulie 2021. Reclamanții se plâng din perspectiva articolului 6 din Convenția privind lipsa de echitate a procedurii, pe care o numesc "arbitraire." Astfel, ele susțin că instanțele au (a) pur și simplu ignorate toate dovezile din dosar și prezumțiile legale stabilite în mod legal care demonstrează că tabloul vizat de condamnările penale în 1972 este același cu cel prezentat MNA de către autorități ca urmare a donării făcute de domnul Ionescu, și (b) încheiat, într-un mod în mod vădit arbitrar și discreționar, fără o astfel de ipoteză fantasmagorică mai mult decât un alt tablou, identic, dar pictat de către discipolii lui Rafael, ar fi fost predat MNA.

Ei se plâng apoi că au fost privați de posibilitatea de a discuta motivele și probele reținute de tribunale pentru a justifica acest aspect De asemenea, reclamanții invocă o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 la convenție ca urmare a lipsei proporționalității între suma de 320 000 EUR care le-a fost acordată ca despăgubire pentru tabloul lipsă și valoarea acestuia, estimată deja în 1972 la 24 milioane USD. În stabilirea cuantumului despăgubirii datorate ca urmare a dispariției tabloului Madona de Nerucci care aparține domnului Ionescu, reclamanții, moștenitorii acestuia din urmă, au beneficiat de o procedură echitabilă în sensul articolului 6 din Convenție?

În special (a) hotărârile instanțelor interne, și anume hotărârea din 10 februarie 2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție care confirmă hotărârea din 17 septembrie 2020 a instanței judecătorești de la București, au răspuns în mod satisfăcător argumentelor decisive invocate de reclamanți (b) au reușit reclamanții să-și prezinte argumentele și să dezbată dovezile reținute de instanțele interne pentru a concluziona că tabloul deținut de Muzeul Național de Artă înainte de decembrie 1989 și declarat distrus după această dată nu a fost tabloul Madona de Nerucci atribuit lui Raphael și a cărui posesie și nedeclarare de către dl Ionescu a fost considerată ilegală în 1972? Hotărârea definitivă din 10 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constituit o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor, în sensul articolului 1 din protocol În special, acordarea de către această instanță a unei sume de 320 000 Ca compensație pentru tabloul distrus, a fost ea în conformitate cu valoarea operei, ținând cont de estimarea făcută în 1972, conform căreia tabloul Madona de Nerucci valora 24 de milioane USD?

Anexă Cerere nr. 1452/22 Prenume Nume Nume Nume Anul Nașterii Locul de reședință Simona Mihaela BUDEIRI 1944 română, SUA New York, SUA Alina Magdalena GRAF 1950 România, SUA New Jersey, SUA Alexandru Dominic IONESCU 1946 românesc, SUA South Carolina, SUA

Publié le 17 juin 2024

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 1452/22 Simona Mihaela BUDEIRI et autres contre la Roumanie introduite le 27 décembre 2021 communiquée le 29 mai 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le droit de créance des requérants sur un tableau inédit du XVIe siècle, La Madone de Nerucci, attribué dès 1943 par des experts au peintre de la renaissance Raphaël, représentant la Vierge à l’Enfant entre Ste Marthe et Ste Apollonia. Le tableau fit l’objet, avec d’autres œuvres d’art, d’une donation à l’État roumain en 1973 par son propriétaire, Vlaicu Ionescu, grand collectionneur d’art, peintre et professeur à l’Université de Princeton dont les requérants, ses enfants, sont les héritiers. Cette donation fut annulée définitivement en justice après la chute du régime communiste, à la demande de M. Ionescu, pour cause de contrainte.

Les tribunaux établirent définitivement que la donation avait été faite sous la contrainte en échange de : a) l’amnistie de M. Ionescu, condamné au pénal en 1972 avec deux de ses enfants et son épouse pour avoir dissimulé aux autorités l’existence d’œuvres d’art d’intérêt pour le patrimoine national, y compris « le tableau Madona de Nerucci de Raphaël » ; b) la libération de son épouse et des deux enfants détenus à la suite de cette condamnation.

Ce tableau, que l’État roumain estima en 1972 à une valeur de 24 millions de dollars américains (USD), disparut dans des circonstances non élucidées, après la donation susmentionnée, alors qu’il se trouvait entreposé au Musée National d’Art (« MNA »). La disparition du tableau, attribuée par le MNA « probablement » aux événements du 21 ‑ 25 décembre 1989 ayant conduit à la chute du régime communiste, fut mentionnée par le MNA pour la première fois pendant la procédure en revendication entamée par M. Ionescu en 2010, lorsque les tribunaux validèrent le droit de ce dernier, en tant que légitime propriétaire, à la restitution du tableau. Les autres biens ayant fait l’objet de la donation de 1973 furent restitués en 2010, en vertu d’une décision de justice séparée.

Après la révélation, par le MNA, de la disparition du tableau, les tribunaux jugèrent que faute de restitution en nature, les autorités devaient payer à M. Ionescu une indemnité à hauteur de la valeur marchande du bien disparu. Toutefois, ils jugèrent que le tableau disparu du MNA n’était pas le tableau de Raphaël pour lequel M. Ionescu avait été condamné en 1972 ; selon les juridictions roumaines il s’agissait d’un autre tableau, identique quant aux thème, compositions, couleurs et dimensions, peint « probablement » par un peintre de la Renaissance, « éventuellement » provenant de l’atelier de Raphaël. Après avoir ordonné une expertise de l’œuvre disparue, les tribunaux en fixèrent la valeur à 320 000 euros (EUR).

Ils octroyèrent dès lors aux requérants en tant qu’héritiers de M. Ionescu, décédé en 2002, la somme de 320 000 EUR en guise de dédommagement pour le tableau disparu du MNA. L’arrêt définitif de la Haute Cour de Cassation et Justice, prononcé le 10 février 2021, fut rendu disponible aux requérants le 6 juillet 2021. Les requérants se plaignent sous l’angle de l’article 6 de la Convention de l’absence d’équité de la procédure, qu’ils qualifient d’arbitraire.

Ainsi, ils font valoir que les tribunaux ont a) purement ignoré l’ensemble des preuves du dossier et présomptions légales établies judiciairement démontrant que le tableau visé par les condamnations pénales en 1972 était le même que celui remis au MNA par les autorités suite à la donation faite par M. Ionescu, et b) conclu, d’une manière manifestement arbitraire et discrétionnaire, sans le moindre indice « d’une telle hypothèse phantasmagorique », qu’un autre tableau, identique mais peint par des disciples de Raphaël, aurait été remis au MNA.

Ils se plaignent ensuite d’avoir été privés de la possibilité de débattre des motifs et preuves retenus par les tribunaux pour justifier de cette hypothèse « fantaisiste ». Les requérants allèguent aussi une violation de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention du fait de l’absence de proportionnalité entre le montant de 320 000 EUR qui leur a été octroyé en guise de dédommagement pour le tableau disparu et la valeur de celui-ci, estimée déjà en 1972 à 24 millions de USD.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Dans la fixation du montant de l’indemnisation due à la suite de la disparition du tableau Madona de Nerucci appartenant à M. Ionescu, les requérants, héritiers de ce dernier, ont-ils bénéficié d’une procédure équitable au sens de l’article 6 de la Convention ? En particulier : a) les décisions des juridictions internes, à savoir l’arrêt du 10 février 2021 de la Haute Cour de Cassation et de Justice confirmant l’arrêt du 17 septembre 2020 de la cour d’appel de Bucarest, ont-elles répondu d’une manière satisfaisante aux arguments déterminants soulevés par les requérants ? b) les requérants ont-ils pu faire valoir leurs arguments et débattre des preuves retenues par les tribunaux internes pour conclure que le tableau possédé par le Musée National d’Art avant décembre 1989 et déclaré détruit après cette date n’était pas le tableau Madona de Nerucci attribué à Raphaël et dont la possession et non-déclaration par M. Ionescu a été jugée illégale en 1972 ? 2. L’arrêt définitif du 10 février 2021 de la Haute Cour de cassation et de Justice a-t-il constitué une atteinte au droit des requérants au respect de leur biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier, l’octroi par cette juridiction d’une somme de 320 000 EUR en guise de compensation pour le tableau détruit, était-elle en adéquation avec la valeur de l’œuvre, compte tenu de l’estimation, faite en 1972,

selon laquelle le tableau Madona de Nerucci valait 24 millions de USD ? ANNEXE Requête n o 1452/22 N o Prénom NOM Année de naissance Nationalité Lieu de résidence 1. Simona Mihaela BUDEIRI 1944 roumaine, américaine New York, USA 2. Alina Magdalena GRAFF 1950 roumaine, américaine New Jersey, USA 3. Alexandru Dominic IONESCU 1946 roumaine, américaine South Carolina, USA