Rusu împotriva Austriei

Rezoluția CM/ResDH(2012)70 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Rusu împotriva Austriei (întrebarea nr. 34482/02, Hotărârea 02/10/2008, definitivă la 02/01/2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc dreptul recurentei de a fi informată, în cel mai scurt timp, cu privire la motivele arestării și plasării sale în detenție, precum și caracterul arbitrar al detenției sale (încălcarea articolului 5 alineatele (2) și (1) (f) (a se vedea detaliile din anexă) … După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit,

statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2012)70 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Rusu/Austria Sinteza recapitulării cauzei În ceea ce privește arestarea și deținerea unui resortisant român, în timp ce aceasta încerca, la 25/02/2002, să se întoarcă din Spania în România, prin intermediul unor documente de identitate emise de poliția franceză în urma furtului de pașaport în Franța. Poliția de frontieră ungară care refuzase intrarea în reclamantă, a trimis poliția de frontieră austriacă, care a fost pusă în detenție pentru a fi exmatriculată. Cu toate acestea, nu a primit informații rapide și adecvate cu privire la motivele arestării și detenției sale.

: Singurele motive comunicate într-o limbă pe care a inclus-o au fost cele care au fost incluse în formulare standardizate care fac referire la o legislație caduce și care nu au legătură cu motivarea deciziei specifice privind plasarea în detenție în speță [încălcarea articolului 5 alineatul (2) ]. În cazul în care, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (f) punctul (i) și al articolului 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri & de cheltuieli Total 000 EUR Platit 02/04/2009 b) Măsuri individuale Din hotărâre reiese că aceasta era mai reținută atunci când Curtea și-a pronunțat hotărârea (în cele din urmă a fost expulzată la 22/03/2002 în România).

În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale Violența articolului 5 alineatul Curtea a remarcat că fișele de informare în limba română transmise recurentei în ziua arestării sale nu conțin informații faptice specifice privind deținerea sau arestarea sa și că acestea se referă la o lege depășită privind străinii (a se vedea §§ 38-42 din hotărâre). Autoritățile austriece au informat că fișele de informații destinate deținuților în temeiul Legii privind străinii din 2005, aflate în vigoare în prezent, au fost traduse în diferite limbi și că forțele de poliție și centrele de detenție dispun de acestea prin intermediul site-ului web al Ministerului de Interne.

În consecință, funcționarii poliției pot furniza rapid informații deținuților după arestare. Când străinii sunt interogați de autoritățile competente la scurt timp după arestare, un interpret este întotdeauna prezent pentru a explica motivul detenției, pentru a prezenta alte măsuri care ar putea fi luate și pentru a răspunde la întrebări. În plus, străinii pot beneficia de serviciile oferite de anumite organizații pentru a pregăti întoarcerea lor (Rückkehrvorbereitung). Membrii acestor organizații au competențe lingvistice pentru a asigura o bună comunicare cu străinii.

În plus, la inițiativa Comitetului consultativ pentru drepturile omului ( Menschenrechtsbeirat) ), un proiect este în curs de desfășurare pentru a oferi informații electronice străinilor care urmează să fie descărcate în 40 de limbi (prezentări video scurte și informații privind motivele arestării, accesul la consiliere juridică, inclusiv posibilitățile de recurs împotriva detenției în vederea reținerii (Shubhaftbeschwerde) și privind repatrierea). 5 alin. (1) (f) Încălcarea a rezultat din neglijența autorităților austriece care nu au luat în considerare situația specifică a recurentei atunci când au dispus detenția sa în vederea expulzării. 66 din Legea privind străinii din 1997, aplicabilă la momentul faptelor, prevedea măsuri mai puțin restrictive ca un ordin de ședere într-un loc desemnat de autorități (a se vedea, de asemenea, § 27 din hotărâre).

Autoritățile austriece au invocat acordul bilateral de readmisie care era în vigoare la momentul respectiv (și care este încă în vigoare în prezent). Cu toate acestea, în prezent, un caz similar ar fi tratat în mod diferit. În primul rând, cetățenii români sunt acum cetățeni ai UE care pot circula liber, deoarece situația lor se încadrează în procedurile și garanțiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE. În al doilea rând, opțiunea de returnare voluntară (ajutat) ar fi propusă într-un astfel de caz, astfel încât resortisantul unei țări terțe să poată, în circumstanțe comparabile, să fie repatriat în țara sa de origine fără a fi deținut între timp. Autoritățile austriece au furnizat, de asemenea, pentru anii 2002-2009, statistici privind cazurile de detenție în vederea expulzării și cazurile în care au fost adoptate măsuri mai puțin severe.

Acestea arată că, în 2002, au existat 11 816 cazuri de detenție în vederea expulzării și numai 807 cazuri de expulzare. Cauze care au dus la măsuri mai puțin severe, în timp ce în 2009, numărul cazurilor de detenție în vederea expulzării a scăzut la 5 996 (aproximativ jumătate din cifra din 2002) și au fost adoptate măsuri mai puțin severe în 1 877 de cazuri (mai mult de două ori în total în 2002). Astăzi, Legea privind poliția străinilor din 2005 (Fremdenpolizeigesetz). ) se aplică acestor cazuri; în prezent, se poartă discuții pentru a adăuga la măsurile mai puțin severe existente (condiție de raportare către autorități și/sau reședință) posibilitatea de a depune garanții financiare.

Autoritățile austriece consideră că încălcări similare nu mai pot avea loc în viitor din cauza mijloacelor juridice oferite de măsurile mai puțin severe, a sensibilizării sporite și în curs de desfășurare a dreptului la libertate în cadrul autorităților publice responsabile cu aplicarea legii privind poliția străinilor și a jurisprudenței interne riguroase. A fost publicat în Newsletter-ul Institutului austriac pentru Drepturile Omului (NL 2008, p. 276 (NL 08/5/09), disponibil online la adresa http://www.menschenrechte.ac.at/docs/08_5/08_5_09 ) și în revista ÖJZ din 2009, p. 426. La 30/10/2008, a fost difuzat Curții Constituționale, Curții Administrative Supreme, Ministerului de Interne și Consiliului Consultativ pentru Drepturile Omului.

În plus, cabinetul prim-ministrului austriac a trimis o circulară din 28/07/2009 ministerelor federale, Curții Constituționale, Curții Administrative, Curții Supreme, Curții privind dreptul de azil, Parlamentului, guvernelor tuturor celor nouă landuri din Austria, biroului de legătură al landurilor. la autoritățile federale, la toate coordonatorii responsabili cu drepturile omului ai ministerelor federale, la toate comitetele administrative independente ale Ö , precum și la toate direcțiile generale ale Cancelariei Federale (Cabinetul Prim-Ministrului). Circulara a fost, de asemenea, publicată pe site-ul internet al Cancelariei Federale. Având în vedere cele de mai sus, Comitetul miniștrilor consideră că sunt necesare alte măsuri cu caracter general.

Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății unei satisfacții echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 în cadrul celei de-a 1144-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)70 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Rusu contre Autriche (Requête n°34082/02, arrêt du 02/10/2008, définitif le 02/01/2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent le droit de la requérante à être informée, dans le plus court délai, des raisons de son arrestation et placement en détention, ainsi que le caractère arbitraire de sa détention (violations de l’article 5, paragraphes 2 et 1 (f)) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu'il a prises pour se conformer à l'arrêt de la Cour en vertu de l'obligation qui lui incombe au regard de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti,

l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)70 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Rusu contre Autriche Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne l’arrestation et la détention d’une ressortissante roumaine, alors que celle-ci tentait, le 25/02/2002, de retourner d’Espagne en Roumanie, à l’aide de pièces d’identité délivrées par la police française à la suite du vol de son passeport en France. La police des frontières hongroise qui avait refusé l’entrée à la requérante, l’a renvoyée à la police des frontières autrichienne qui l’a placée en détention en vue de l’expulser.

Cependant, elle n’a pas reçu d’informations rapides et appropriées sur les raisons de son arrestation et de son placement en détention : les seuls motifs communiqués dans une langue qu’elle comprenait étaient ceux qui figuraient dans des formulaires standardisés renvoyant à une législation obsolète et sans rapport avec la motivation de la décision spécifique sur le placement en détention en l’espèce (violation de l’article 5, paragraphe 2). L’affaire concerne également le caractère arbitraire de la détention de la requérante en vue de son expulsion étant donné le caractère lacunaire des motifs invoqués par l’autorité administrative de district, dans la mesure où rien n’indiquait qu’elle tentait d’échapper à une expulsion vers la Roumanie (violation de l’article 5, paragraphe 1 (f)). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 3 000 EUR - 3 000 EUR Payé le 02/04/2009 b) Mesures individuelles Il ressort de l’arrêt que celle-ci n’était plus détenue quand la Cour a rendu son arrêt (elle a finalement été expulsée le 22/03/2002 vers la Roumanie).

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée comme nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales 1) Violation de l’article 5, paragraphe 2 : La Cour a noté que les fiches d’information en roumain remises à la requérante le jour de son arrestation ne contenaient pas d’informations factuelles spécifiques concernant sa détention ou son arrestation et qu’elles renvoyaient à une loi obsolète sur les étrangers (voir §§ 38 à 42 de l’arrêt). Les autorités autrichiennes ont fait savoir que les fiches d’informations destinées aux détenus en vertu de la loi sur les étrangers de 2005, actuellement en vigueur, ont été traduites dans différentes langues et que les forces de police et les centres de détention en disposent par le biais du site intranet du Ministère de l’Intérieur.

En conséquence, les fonctionnaires de police peuvent délivrer rapidement des informations aux détenus après leur arrestation. Quand les étrangers sont interrogés par les autorités compétentes peu de temps après leur arrestation, un interprète est toujours présent pour expliquer la raison du placement en détention, présenter les autres mesures susceptibles d’être prises et répondre aux questions. De plus, les étrangers peuvent bénéficier des services offerts par certaines organisations pour préparer leur retour ( Rückkehrvorbereitung ). Les membres de ces organisations ont des compétences linguistiques pour garantir une bonne communication avec les étrangers.

De plus, à l’initiative du Comité consultatif pour les droits de l’homme ( Menschenrechtsbeirat ), un projet est actuellement en cours pour fournir aux étrangers des informations électroniques à télécharger en 40 langues (de brèves présentations vidéo et des informations sur les raisons de l’arrestation, sur l’accès à un conseil juridique, y compris les possibilités de recours contre la détention en vue de l’expulsion ( Schubhaftbeschwerde ), et sur le rapatriement). 2) Violation de l’article 5, paragraphe 1 (f) : La violation a résulté de la négligence des autorités autrichiennes qui n’ont pas pris en considération la situation spécifique de la requérante quand elles ont ordonné son placement en détention en vue de l’expulser.

L’article 66 de la loi sur les étrangers de 1997, applicable à l’époque des faits, prévoyait des mesures moins contraignantes comme une ordonnance de séjourner en un lieu désigné par les autorités (voir aussi le § 27 de l’arrêt). Les autorités autrichiennes ont invoqué l’accord bilatéral de réadmission qui était en vigueur à l’époque des faits (et qui l’est toujours actuellement). Aujourd’hui, cependant, une affaire similaire serait pourtant traitée différemment. D’abord, les citoyens roumains sont désormais des ressortissants de l’UE qui peuvent circuler librement, dès lors que leur situation relève des procédures et garanties définies par la directive 2004/38/CE. Ensuite, l’option d’un retour volontaire (assisté) serait proposée dans un tel cas, de façon à ce que le ressortissant d’un pays tiers puisse, dans des circonstances comparables, être rapatrié dans son pays d’origine sans être détenu dans l’intervalle.

Les autorités autrichiennes ont fourni en outre pour les années 2002 à 2009 des statistiques sur les affaires de placement en détention en vue d’une expulsion et sur les affaires où des mesures moins sévères ont été adoptées. Elles montrent qu’en 2002, il y a eu 11 816 cas de détention en vue de l’expulsion et seulement 807 affaires ayant donné lieu à des mesures moins sévères, alors qu’en 2009, le nombre de cas de détention en vue de l’expulsion avait baissé à 5 996 (soit près de la moitié du chiffre de 2002) et que des mesures moins sévères avaient été adoptées dans 1 877 cas (soit plus de deux fois le total de 2002). Aujourd’hui, la loi sur la police des étrangers de 2005 ( Fremdenpolizeigesetz ) est applicable à ces cas.

De plus, des discussions sont actuellement en cours pour ajouter aux mesures moins sévères existantes (condition de déclaration aux autorités et/ou de résidence) la possibilité de déposer des gages financiers. Les autorités autrichiennes estiment que des violations similaires ne peuvent plus se produire à l’avenir en raison des moyens juridiques offerts par les mesures moins sévères, la sensibilisation accrue et en cours au droit à la liberté au sein des pouvoirs publics chargés d’appliquer la loi sur la police des étrangers et la jurisprudence interne rigoureuse.

3) Publication et diffusion : L’arrêt a été publié dans le Bulletin de l’Institut autrichien des droits de l’homme (NL 2008, p. 276 (NL 08/5/09), disponible en ligne à l’adresse : http://www.menschenrechte.ac.at/docs/08_5/08_5_09 ) et dans la revue ÖJZ de 2009, p. 426. Le 30/10/2008, il a été diffusé à la Cour constitutionnelle, à la Cour administrative suprême, au Ministère de l’Intérieur et au Conseil consultatif des droits de l’homme.

De plus, le cabinet du Premier Ministre autrichien a adressé une circulaire datée du 28/07/2009 aux ministères fédéraux, à la Cour constitutionnelle, à la Cour administrative, à la Cour suprême, à la Cour sur le droit d’asile, au Parlement, aux gouvernements de tous les neuf Länder autrichiens, au bureau de liaison des Länder auprès des autorités fédérales, à l’ensemble des coordinateurs chargés des droits de l’homme des ministères fédéraux, à l’ensemble des comités administratifs indépendants des Länder , ainsi qu’à l’ensemble des directions générales de la Chancellerie fédérale (Cabinet du Premier-Ministre). La circulaire a également été publiée sur le site internet de la Chancellerie fédérale.

Etant donné ce qui précède, le Comité des Ministres considère qu’aucune autre mesure de caractère générale n’est nécessaire. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Autriche a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 lors de la 1144e réunion des Délégués des Ministres.