Primă cerere nr. 30916/06 Sergey Vasilyevich ANASHKIN împotriva Rusiei depusă la 17 iunie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Sergey Vasilevich Anashkin, este un național rus, care s-a născut în 1970 și a trăit până la arestarea sa în St. Petersburg. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului Reclamantul a fost arestat la 1 aprilie 2000 în legătură cu suspiciunile de organizare și participarea la un grup criminal, mai multe conturi de jaf agravat, crimă și furt de documente de identificare. Detenția sa a fost prelungită în mai multe ocazii având în vedere gravitatea acuzațiilor împotriva lui. La 22 aprilie 2005, Curtea Regională Leningrad, într-un proces juriu, l-a considerat vinovat pentru toate conturile și l-a condamnat la 24 de ani de închisoare. Potrivit reclamantului, după arestarea sa și până la condamnarea sa, cu excepția perioadelor în care a fost ținut în spitale, el a fost reținut în celule suprapopulate în condiții de sănătate extrem de slabă. La 8 iunie 2006, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut condamnarea la recurs, după ce a susținut argumentul Curții Regionale. În septembrie 2002, reclamantul a fost transferat la centrul de detenție medicală nr. 20/12 SUA (denumit în continuare spitalul închisorii) pentru a fi tratat în ceea ce privește starea de ochi gravă. Potrivit reclamantului, la admiterea la spital au fost efectuate o serie de teste, inclusiv cele pentru a identifica prezența hepatitei virale. Testele nu au dezvăluit nici un semn de infecție. La 22 decembrie 2003, reclamantul a fost trimis din nou la spitalul închisorii pentru a-și trata starea ochiului. Un control medical efectuat la admiterea a arătat că reclamantul a suferit de hepatită C și hipertensiune arterială. Procurorul Petersburg și Serviciul de Execuție a Condamnărilor din regiunea Leningrad se plângea că a fost infectat cu hepatită în detenție și cer să se adreseze cauzele bolii sale. Ambele plângeri au fost adăugate și transmise șefului interimar al Serviciului de Execuție a Condamnărilor din San Petersburg și regiunea Leningrad. Capul de acțiune a trimis o scrisoare șefului centrei de detenție în care reclamantul a fost păstrat la momentul respectiv, informand-l că reclamantul a fost diagnosticat cu hepatită C în timpul testului de rutină privind admiterea la spitalul de închisoare la 22 decembrie 2003. În timp ce a recunoscut că este o procedură obligatorie de testare a pacienților la admiterea în centrele medicale penitenciare pentru prezența virusului hepatitei C, șeful funcționar al Serviciului a insistat că nu au existat dovezi în dosarul medical al reclamantului pe care l-a suferit vreodată astfel de teste înainte de 22 decembrie 2003. În plus, după observarea că virusul a fost de obicei transmis de sânge și, ocazional prin relații sexuale, capul acționar a declarat că este imposibil să se identifice cauza infecției reclamantului. Reclamantul susține că, în ciuda descoperirii infecției în 2003, o deteriorare rapidă a sănătății sale și numeroasele sale plângeri adresate autorităților interne, el nu a fost furnizat încă niciun tratament împotriva hepatitei. Potrivit reclamantului, el nu a primit o scrisoare de la Curte ca răspuns la prima sa scrisoare din 17 iunie 2006. El a fost obligat să ceară Curtei să-i furnizeze o copie a acestei scrisori cu atașamente care i-au atins cu succes în noiembrie 2006. Reclamantul s-a plâns că arestarea și detenția anterioară au fost ilegale, că a fost reținut în condiții teribile până la condamnarea sa și că instanța de judecată nu a luat în considerare întrebările sale adresate membrilor juriului și nu a reușit să numească martori neidentificați ai apărării. Reclamantul s-a plâns că a fost infectat cu hepatită C, că sănătatea sa s-a deteriorat grav în detenție, că autoritățile nu au reușit să consulte în mod eficient cauza infecției și că nu a beneficiat de asistență medicală adecvată în ceea ce privește virusul care pune viața în pericol. Reclamantul s-a plâns în cele din urmă în temeiul articolului 8 din Convenție că autoritățile au pierdut scrisoarea Curții în 2006. Guvernul este invitat să prezinte o copie a istoricului medical al reclamantului și a altor rapoarte relevante care descriu starea sănătății sale de la primele luni de detenție până în prezent și să includă detalii ale testului reclamantului privind admiterea la spitalul închisorii în timpul detenției anterioare în septembrie 1997. Guvernul este invitat să informeze Curtea cu privire la starea actuală de sănătate a reclamantului, inclusiv starea de avansare a infecției sale cu hepatită C și a medicamentelor furnizate pentru aceasta. Guvernul are responsabilitatea în temeiul Convenției pentru infecția reclamantului cu hepatită C? Autoritățile interne au efectuat o anchetă eficientă asupra cauzei infecției reclamantului cu hepatită C (a se vedea Ismatullayev c. Rusia (dec.), nr. 29687/09, 6 martie 2012), conform articolului 3 din Convenție? Indiferent răspunsul la întrebarea 3 de mai sus, guvernul și-a îndeplinit obligația de a se asigura că sănătatea și bunăstarea reclamantului sunt asigurate în mod corespunzător prin, printre altele, acordându-i asistența medicală necesară (a se vedea McGlinchey și alții c. Regatul Unit nr. 50390/99, § 46, CEDO 2003 V), astfel cum prevede art. 3 din Convenția, în acest caz?
Application no. 30916/06
Sergey Vasilyevich ANASHKIN
against Russia
lodged on 17 June 2006
The applicant, Mr Sergey Vasilyevich Anashkin, is a Russian national, who was born in 1970 and lived until his arrest in St. Petersburg.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
A.
Criminal proceedings against the applicant
The applicant was arrested on 1 April 2000 on suspicion of organisation and participation in a criminal group, several counts of aggravated robbery, murder and theft of identification documents. His detention was extended on a number of occasions in view of the gravity of the charges against him.
On 22 April 2005 the Leningrad Regional Court, in a jury trial, found him guilty on all counts and sentenced him to twenty-four years’ imprisonment. According to the applicant, after his arrest and until his conviction, save for periods when he was kept in prison hospitals, he was detained in severely overcrowded cells in extremely poor sanitary conditions.
On 8 June 2006 the Supreme Court of the Russian Federation upheld the conviction on appeal, having endorsed the Regional Court’s reasoning.
B.
The applicant’s state of health
In September 2002 the applicant was transferred to medical detention facility no. US – 20/12 (hereinafter – the prison hospital) to undergo treatment in respect of his serious eye condition. According to the applicant, on admission to the hospital a number of tests were performed, including those to identify the presence of viral hepatitis. The tests did not reveal any signs of infection.
On 22 December 2003 the applicant was again sent to the prison hospital to treat his eye condition. A medical check performed on admission showed that the applicant suffered from hepatitis C and hypertension.
The applicant lodged a complaint with the St. Petersburg Prosecutor and the Service for Execution of Sentences in the Leningrad Region complaining about his having been infected with hepatitis in detention and asking to inquire into the cause of his illness. Both complaints were joined and forwarded to the acting head of the Service for Execution of Sentences in St. Petersburg and the Leningrad Region. The acting head sent a letter to the head of the detention facility where the applicant was kept at the time, informing him that the applicant had been diagnosed with hepatitis C during the routine testing on his admission to the prison hospital on 22 December 2003. While having acknowledged that it was a mandatory procedure to test patients on admission to penitentiary medical facilities for the presence of hepatitis C virus, the acting head of the Service insisted that there had been no evidence in the applicant’s medical file that he had ever undergone such testing before 22 December 2003. Furthermore, having noted that the virus was usually transmitted though blood and, occasionally through sexual intercourse, the acting head stated that it was impossible to identify the cause of the applicant’s infection.
The applicant argues that despite the discovery of the infection in 2003, a rapid deterioration of his health and his numerous complaints to domestic authorities, he has not yet been provided with any treatment against hepatitis.
C.
Correspondence with the Court
According to the applicant, he did not receive a letter from the Court in response to his first letter of 17 June 2006. He was forced to ask the Court to provide him with a copy of that letter with attachments which had successfully reached him in November 2006.
1.
The applicant complained that his arrest and pre-trial detention had been unlawful, that he had been detained in appalling conditions until his conviction and that the trial court had disregarded his questions to the jury members and had failed to call unidentified defence witnesses.
2.
The applicant complained that he had been infected with hepatitis C, that his health had seriously deteriorated in detention, that the authorities had failed to effectively inquire into the cause of the infection and that he did not benefit from adequate medical assistance in respect of that life-threatening virus.
3.
The applicant finally complained under Article 8 of the Convention that the authorities had misplaced the Court’s letter in 2006.
1.
The Government are invited to submit a copy of the applicant’s medical history and other relevant reports which describe the state of his health from the early months of his detention to the present day and include details of the applicant’s testing on his admissions to the prison hospital during his pre-trial detention
in September 1997
.
2.
The Government are invited to inform the Court of the applicant’s current state of health, including the state of advancement of his hepatitis C infection and the drugs being provided for it.
3.
Do the Government bear responsibility under the Convention for the applicant’s infection with hepatitis C?
4.
Did the domestic authorities perform an effective inquiry into the cause of the applicant’s infection with hepatitis C (see
Ismatullayev
v. Russia (dec.), no. 29687/09, 6 March 2012), as required by Article 3 of the Convention?
5.
Irrespective of the answer to question 3 above, have the Government met their obligation to ensure that that applicant’s health and well-being are being adequately secured by, among other things, providing him with the requisite medical assistance (see
McGlinchey and Others v. the United Kingdom
,
no. 50390/99, § 46, ECHR 2003
‑
V), as required by Article 3 of the Convention, in the present case?