MARINOV c. BULGARIE

Secțiunea a patra Cerere nr. 20245/10 Metodi Nikolov MARINOV împotriva Bulgariei introdusă la 23 martie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Metodi Nikolov Marinov, este un resortisant bulgar născut în 1945 și rezident în Kurnovo, regiunea Vratsa. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În seara zilei de 17 iulie 2003, fiul reclamantului, Nikolay Metodiev Nikolov, în vârstă de 35 de ani, a părăsit casa tovarășei sale din Vratsa, explicându-i acesteia că urma să se întâlnească cu un prieten în Mezdra, un oraș îndepărtat la 17 km distanță. El nu s-a întors de la întâlnirea sa. La 21 iulie 2003, colega sa, S.D., a alertat poliția din Vratsa, care a început să-l caute pe dl Nikolov.

În fața polițiștilor, reclamantul a lansat versiunea că fiul său era probabil răpit și ucis de un anume Y. cu care era în conflict personal. Poliția a început să investigheze această versiune. La 31 iulie 2003, dosarul anchetei a fost transmis Parchetului Districtual Mezdra, cu recomandarea de a deschide o instrucțiune preliminară pentru răpire. La 11 august 2003, Parchetul a refuzat să dea în judecată împotriva lui X pe motivul că nu avea suficiente date care să indice comiterea unei infracțiuni. Poliția a continuat căutarea fiului reclamantului. În perioada 2003-2008, reclamantul a adresat mai multe plângeri și cereri poliției naționale, ministrului de la Õ și Parchetului cu privire la dispariția fiului său.

La 13 decembrie 2005, tribunalul de district Vratsa declara lipsa domnului Nikolay Nikolov, iar reclamantul a fost numit administrator judiciar al bunurilor fiului său. La 15 decembrie 2008, ca urmare a cererilor repetate ale reclamantului, Parchetul regional Vratsa a deschis proceduri penale împotriva lui X pentru răpirea dlui Nikolay Nikolov. La 11 februarie 2009, administrația municipală din Vratsa a eliberat reclamantului actul de deces al fiului său care atestă că acesta din urmă murise la 17 iulie 2003. Acuzațiile împotriva lui X pentru răpirea fiului reclamantului au fost suspendate la 2 octombrie 2009, pe motiv că autorul nu a fost găsit. La 20 noiembrie 2009, Parchetul regional a reînceput urmărirea penală.

La 2 decembrie 2009, anchetatorul a interogat un nou martor. La 2 decembrie 2009, Parchetul regional a suspendat urmărirea penală pe motiv că autorul nu a fost identificat. La 6 iulie 2010, ancheta penală privind dispariția fiului reclamantului rămânea suspendată și poliția îl căuta în continuare pe domnul Nikolay Nikolov. Dreptul intern relevant În temeiul articolului 142 alineatul (1) din Codul penal, răpirea unei persoane este pedepsită cu închisoarea între trei și zece ani. În temeiul articolului 244 alineatul (1) punctul 2 din Codul de procedură penală, procurorul suspendă urmărirea penală în cazul în care autorul faptelor nu a fost identificat. În acest caz, dosarul este trimis poliției naționale care continuă căutarea autorului infracțiunii [art. 245 alineatul (1) din același cod].

La art. 9 din Legea privind persoanele și familia permite instanțelor să declare absența unui particular care este dat dispărut de cel puțin un an. La expirarea a cinci ani de la dispariție, tribunalele pot declara presupusa moarte a persoanei dispărute (art. 14 din aceeași lege). Invocând articolele 2, 4, 5 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că autoritățile nu au luat măsurile necesare pentru a-și găsi fiul și pentru a stabili circumstanțele în legătură cu dispariția sa. În special, în ce moment a avut cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de circumstanțele care, în opinia sa, făceau ca acțiunile autorităților interne să fie ineficiente în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea, printre altele, Bulut și Yavuz c. Turcia (dec.), n 73065/01, 28 mai 2002) A îndeplinit statul obligația pozitivă a art. 2 din Convenție de a proteja viața fiului reclamantului?

În special, autoritățile au pus în aplicare măsurile necesare în mod rezonabil pentru a-l găsi pe fiul reclamantului? A fost anchetată dispariția fiului reclamantului în conformitate cu cerințele articolului 2 din convenție (a se vedea, printre altele, Gongadzé c. Ucraina, n 34056/02, § 175-180, CEDH 2005 Skendžić și Krznarić c. Croația, n 16212/08, § 77-90, 20 ianuarie 2011) ? Au existat noi circumstanțe care au făcut necesară inițierea unei proceduri penale cu privire la această dispariție în decembrie 2008? Guvernul este invitat să prezinte dosarul complet al anchetei preliminare desfășurate în acest caz.

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 20245/10 Metodi Nikolov MARINOV contre la Bulgarie introduite le 23 mars 2010

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Metodi Nikolov Marinov, est un ressortissant bulgare né en 1945 et résidant à Kurnovo, région de Vratsa. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le soir du 17 juillet 2003, le fils du requérant, M. Nikolay Metodiev Nikolov, alors âgé de trente-cinq ans, quitta le domicile de sa compagne à Vratsa en expliquant à celle-ci qu’il allait rencontrer un ami à Mezdra, une ville éloignée à dix-sept kilomètres de là. Il ne revint pas de son rendez ‑ vous. Le 21 juillet 2003, sa compagne, S.D., alerta la police de Vratsa qui entreprit la recherche de M. Nikolov. Devant les agents de police, le requérant lança la version que son fils était probablement enlevé et tué par un certain Y.Y.

avec lequel il était en conflit personnel. La police se mit à enquêter sur cette version. Le 31 juillet 2003, le dossier de l’enquête fut transmis au parquet de district de Mezdra avec la recommandation d’ouvrir une instruction préliminaire pour enlèvement. Le 11 août 2003, le parquet refusa d’ouvrir des poursuites pénales contre X au motif qu’il n’y avait pas suffisamment de données indiquant la commission d’une infraction pénale. La police continua la recherche du fils du requérant. Entre 2003 et 2008, le requérant adressa plusieurs plaintes et demandes à la police nationale, au ministre de l’Intérieur et au parquet au sujet de la disparition de son fils. Le 13 décembre 2005, le tribunal de district de Vratsa déclara l’absence de M. Nikolay Nikolov et le requérant fut désigné comme administrateur judiciaire des biens de son fils.

Le 15 décembre 2008, à la suite des multiples demandes du requérant, le parquet régional de Vratsa ouvrit des poursuites pénales contre X pour l’enlèvement de M. Nikolay Nikolov. Le 11 février 2009, l’administration municipale à Vratsa délivra au requérant l’acte de décès de son fils attestant que ce dernier était décédé le 17 juillet 2003. Les poursuites pénales contre X pour l’enlèvement du fils du requérant furent suspendues le 2 octobre 2009 au motif que l’auteur n’était pas retrouvé. Le 20 novembre 2009, le parquet régional relança les poursuites pénales. L’enquêteur interrogea un nouveau témoin. Le 2 décembre 2009, le parquet régional suspendit le cours des poursuites pénales au motif que l’auteur n’était pas identifié.

A la date de 6 juillet 2010, l’enquête pénale sur la disparition du fils du requérant demeurait suspendue et la police continuait à rechercher M. Nikolay Nikolov. B. Le droit interne pertinent En vertu de l’article 142, alinéa 1, du code pénal, l’enlèvement d’une personne est puni par une peine d’emprisonnement allant de trois à dix ans. En vertu de l’article 244, alinéa 1, point 2 du code de procédure pénale, le procureur suspend le cours des poursuites pénales si l’auteur des faits n’a pas été identifié. Dans ce cas, le dossier est envoyé à la police nationale qui continue la recherche de l’auteur de l’infraction pénale (article 245, alinéa 1 du même code). L’article 9 de la loi sur les personnes et la famille permet aux tribunaux de déclarer l’absence d’un particulier qui est porté disparu depuis au moins un an.

A l’expiration de cinq ans après la disparition, les tribunaux peuvent déclarer la mort présumée du disparu (article 14 de la même loi). GRIEF Invoquant les articles 2, 4, 5 et 13 de la Convention, le requérant se plaint que les autorités n’ont pas pris les mesures nécessaires pour retrouver son fils et pour établir les circonstances entourant sa disparition.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il introduit sa requête dans le délai de six mois fixé à l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, à quel moment a-t-il eu connaissance ou aurait-il dû avoir connaissance des circonstances qui, selon lui, rendaient les agissements des autorités internes inefficaces au regard de l’article 2 de la Convention (voir, parmi d’autres, Bulut et Yavuz c. Turquie (déc.), n o 73065/01, 28 mai 2002) ? 2. L’État, a-t-il satisfait à l’obligation positive posée par l’article 2 de la Convention à protéger la vie du fils du requérant ? En particulier, les autorités ont-elles mis en œuvre les mesures raisonnablement nécessaires pour retrouver le fils du requérant ? 3. L’enquête menée sur la disparition du fils du requérant a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention (voir, parmi d’autres, Gongadzé c. Ukraine , n o 34056/02, §§ 175-180, CEDH 2005 ‑ XI ; Skendžić et Krznarić c. Croatie , n o 16212/08, §§ 77-90, 20 janvier 2011) ? Y a-t-il eu de nouvelles circonstances qui ont rendu nécessaire l’ouverture d’une procédure pénale sur cette disparition en décembre 2008 ? Le Gouvernement est invité à présenter le dossier complet de l’instruction préliminaire menée en l’occurrence.