Blaja News SP. Z O.O. împotriva Poloniei

CUARTA SECȚIUNE Aplicarea nr. 59545/10 BÄAJA NEWS SP. Z O.O. împotriva Poloniei depusă la 20 iulie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Błaja News Sp. z o.o., este o societate de răspundere limitată, cu scaunul său în Šód Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă publică o săptămânală intitulată „Fakty i Mity”. În 2007 a publicat un articol săptămânal scris de jurnalistul M.Sz. despre procurorul local, susținând că, împreună cu soțul ei, un om de afaceri, a fost implicat în traficul de droguri. Articolul a susținut că a fost prezentă ca un fel de protecție la o ședință care s-a desfășurat la o dată neespecificată. La întâlnirea soțului ei a cumpărat anfetamine de la anumite persoane împotriva cărora procedurile penale erau în așteptare la momentul publicării.

În plus, a fost susținut că autoritățile judecătorești știau despre implicarea ei în presupusul trafic de droguri, dar că au ales să nu se judece. Procurorul a introdus un caz civil împotriva companiei solicitante și împotriva R.K., președintele și redactorul său în șaptea. Ea a solicitat protecția drepturilor personale în sensul articolelor 23 și 24 din Codul Civil. Prin hotărârea din 15 septembrie 2008, Curtea Regională a permis cererea și a ordonat societății reclamante în comun cu redactorul-șef al săptămânalului, să publice în ziar o cerere de scuze. Ei au fost în continuare ordonați să plătească 30 000 PLN reclamantului pentru încălcarea drepturilor sale personale. Curtea a constatat că căsătoria reclamantului a avut dificultăți începând cu aproximativ 1995. Soțul ei a fost un om de afaceri.

El a avut probleme financiare considerabile de la cel puțin 1995. Partidele divorțat în 2002. Articolul impugat a sugerat, fără a da numele procurorului, dar într-un fel face identitatea ei evidentă pentru orice cititor în cercuri juridice, că la o dată neespecificată ea a însoțit soțul ei la o întâlnire avută undeva într-o stradă din Čód Un anumit S.W., retras în custodie la momentul publicării, a spus doamnei O. H.B. care lucrase săptămânal ca cercetător al acestei tranzacții în care se presupune că a participat la P.T., un suspect într-un alt proces penal. Curtea a constatat că autorul articolului nu a reușit să facă eforturi rezonabile pentru a contacta reclamantul înainte de publicare. Eforturile cercetătoarei și jurnalistului de a lua legătura cu ea au fost complet inadecvate, cu atât mai mult de când erau jurnaliști cu experiență.

Alți jurnaliști au reușit să o contacteze la biroul ei. Jurnalistul M. Sz. nu a avut în vedere faptul că S.W. a fost înarmat în custodie și, prin urmare, el a avut interesul de a îndepărta numele procurorului în timp ce ea a fost implicată în anumite cazuri împotriva lui. De asemenea, jurnalistul și editorul nu au luat nici un pas în vederea contactei P.T. pentru a obține de la el informații coroborate S.W. acuzații. În procedura penală împotriva S.W. și P.T. în care au fost condamnați pentru traficul de droguri au spus Curtei că au vândut 700 de g de anfetamine soțului procurorului în prezența unei femei necunoscute care se presupunea că așteptase în mașină. Cu toate acestea, identitatea acestei femei nu a fost niciodată stabilită.

Curtea a remarcat că soțul procurorului împotriva căruia au fost întârziate procedurile penale în acel moment s - a ascuns și a fost imposibil să - l găsească și să - l facă să depună mărturie. Curtea a susținut că articolul nesuferit a încălcat drepturile personale ale reclamantului, și-a înnegrit reputația și a expus-o la dificultăți și dispute în viața ei profesională și socială. Ea a lipsit de obiectivitate și a fost unic. Tonul acestui articol a fost sensaționalist. Ea a prezentat doar conjectura ca fapte. Curtea a observat, având în vedere raportul financiar al societății reclamante pentru 2007, că a fost într-o bună situație financiară și că, prin urmare, 30 000 PLN în daune a fost o atribuire adecvată în circumstanțele cauzei.

Curtea a interogat jurnalistul M.Sz, P.T., cercetătoarea doamna O. H.B., reclamantul, S.W., și alți trei martori cu privire la impactul pe care l-a avut articolul asupra mediului profesional al reclamantului. Societatea reclamantă a apelat, printre altele, la art. 10 din Convenție. Prin hotărârea din 29 decembrie 2008 Curtea de Apel a respins recursul. Acesta a împărtășit concluziile instanței de judecată cu privire la neacțiunea reclamantului de a acționa cu diligența care ar putea și ar trebui să fie așteptate de la jurnaliști. El a subliniat că nu au reușit să caute informații care ar putea contracara versiunea preconcepută a evenimentelor sau să difuzeze îndoielile cu privire la faptele.

Acesta a împărtășit concluzia instanței inferioare că tranzacția în sine a avut loc într-adevăr, dar că presupusa implicare a reclamantului în aceaceasta a fost prezentată într-o manieră tendințioasă și nesigură. Curtea a făcut trimitere scurtă la art. 10 din Convenție și a declarat că interferența era necesară deoarece reclamantul a încălcat drepturile reclamantului prin insinuările lor care nu se bazau în mod rezonabil pe dovezile disponibile. La 27 ianuarie 2010, Curtea Supremă a respins recursul de casare al societății reclamante.

Codul conține o listă neexhaustivă a drepturilor cunoscute sub numele de „drepturi personale” ( dobra osobiste ). Această dispoziție prevede: „Drepturile personale ale persoanei, cum ar fi, în special, sănătatea, libertatea, reputația ( cześć ), libertatea conștiinței, numele sau pseudonimul, imaginea, secretul corespondența, inviolabilitatea lucrărilor de origine, științifică sau artistică, [și] invențiile și îmbunătățirile sunt protejate de dreptul civil, indiferent de protecția prevăzută în alte dispoziții juridice.” art. 24 din Codul civil prevede modalități de remediere a încălcărilor drepturilor personale. Potrivit acestei dispoziții, o persoană care se confruntă cu pericolul unei încălcări poate cere autorului vizual să se abțină de la activitatea nelegiuială, cu excepția cazului în care nu este ilegală.

În cazul în care a avut loc o încălcare, persoana afectată poate, printre altele, , cere ca persoana în cauză să facă o declarație relevantă într-o formă adecvată sau să ceară satisfacție echitabilă de la el. Dacă o încălcare a dreptului personal cauzează pierdere financiară, persoana în cauză poate solicita daune. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge, în baza articolului 10 din Convenție, că hotărârea a încălcat drepturile sale la libertatea de exprimare. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contradicție cu art. 10 din Convenție?

FOURTH SECTION

Application no. 59545/10

BŁAJA NEWS SP. Z O.O.

against Poland lodged on 20 July 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Błaja News Sp. z o.o., is a limited liability company with its seat in Łódź. It is represented before the Court by Mr R. Kotliński, its director, and by M. Górski, a lawyer practising in Łódź. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant company publishes a weekly entitled “Fakty i Mity”. In 2007 the weekly published an article written by journalist M.Sz. about the local prosecutor, alleging that she, together with her husband, a businessman, had been involved in drug trafficking. The article alleged that she had been present as a kind of protection at a meeting held on an unspecified date. At that meeting her husband had bought amphetamine from certain persons against whom criminal proceedings were pending at the time of the publication.

It was further alleged that the prosecuting authorities knew about her involvement in the alleged drug trafficking, but that they had chosen not to prosecute. The prosecutor brought a civil case against the applicant company and against R.K., its president and editor-in-chief of the weekly. She claimed protection of personal rights within the meaning of Articles 23 and 24 of the Civil Code. By a judgment of 15 September 2008 the Łódź Regional Court allowed the claim and ordered the applicant company jointly with the weekly’s editor-in-chief, to publish an apology in their newspaper. They were further ordered to pay PLN 30,000 to the plaintiff in compensation for breach of her personal rights.

The court found that the plaintiff’s marriage had had difficulties since approximately 1995. Her husband was a businessman. He had considerable financial problems since at least 1995. The parties divorced in 2002. The impugned article suggested, without giving the prosecutor’s surname, but in a manner making her identity obvious to any reader in Łódź legal circles, that on an unspecified date she had accompanied her husband to a meeting held somewhere in a street in Łódź. A certain S.W., remanded in custody at the time of publication, had told Ms O. H.B. who worked for the weekly as a researcher of that transaction in which he had allegedly participated with P.T., a suspect in another set in criminal proceedings.

The court found that the author of the article had failed to make reasonable efforts to contact the plaintiff before the publication. The efforts on the part of the researcher and the journalist to get in touch with her had been completely inadequate, the more so since they were seasoned journalists. Other journalists had managed to contact her at her office. Journalist M. Sz. had failed to take into consideration that S.W. was remanded in custody and that he had therefore had an interest in blackening the prosecutor’s name as she was involved in certain cases against him. Likewise, the journalist and the editor had failed to take any steps with a view to contacting P.T. in order to obtain from him information corroborating S.W.’s allegations.

In criminal proceedings against S.W. and P.T. in which they had been convicted of drug trafficking they had told the court that they had sold 700 g of amphetamine to the prosecutor’s husband in the presence of an unknown woman who had allegedly been waiting in the car. However, the identity of that woman had never been established. The court noted that the prosecutor’s husband against whom criminal proceedings were pending at that time had gone into hiding and it had been impossible to find him and to make him testify. The court held that the impugned article breached the plaintiff’s personal rights, blackened her reputation and exposed her to difficulties and disrepute in her professional and social life.

It lacked objectivity and was one-sided. The tone of the article was sensationalist. It presented mere conjecture as facts. The court observed, having regard to the financial report of the applicant company for 2007, that it was in a good financial situation and that therefore PLN 30,000 in damages was an appropriate award in the circumstances of the case. The court questioned journalist M.Sz., P.T., researcher Ms O. H.B., the plaintiff, S.W., and three other witnesses as to the impact that the article had on the plaintiff’s professional environment. The applicant company appealed, referring, inter alia , to Article 10 of the Convention. By a judgment of 29 December 2008 the Łódź Court of Appeal dismissed the appeal.

It shared the conclusions of the lower court as to the applicant’s failure to act with the diligence which could and should be expected from journalists. It stressed that they had failed to seek information that could counter their pre-conceived version of events or dispel doubts as to the facts. It shared the lower court’s conclusion that the transaction itself had indeed taken place, but that the plaintiff’s alleged involvement in it had been presented in a tendentious and unreliable manner. The court briefly referred to Article 10 of the Convention and stated that the interference was necessary as the applicant had breached the plaintiff’s rights by their insinuations which were not based to any reasonable degree on the available evidence.

On 27 January 2010 the Supreme Court dismissed the applicant company’s cassation appeal. B. Relevant domestic law Article 23 of the Civil Code contains a non-exhaustive list of the rights known as “personal rights” ( dobra osobiste ). This provision states: “The personal rights of an individual, such as, in particular, health, liberty, reputation ( cześć ), freedom of conscience, name or pseudonym, image, secrecy of correspondence, inviolability of the home, scientific or artistic work, [as well as] inventions and improvements shall be protected by the civil law regardless of the protection laid down in other legal provisions.” Article 24 of the Civil Code provides for ways of redressing infringements of personal rights.

According to that provision, a person facing the danger of an infringement may demand that the prospective perpetrator refrain from the wrongful activity, unless it is not unlawful. Where an infringement has taken place, the person affected may, inter alia , request that the wrongdoer make a relevant statement in an appropriate form, or claim just satisfaction from him/her. If an infringement of a personal right causes financial loss, the person concerned may seek damages. COMPLAINT The applicant complains, relying on Article 10 of the Convention, that the judgment breached its rights to freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention?