GJURASIN v. CROATIA

Reclamantul, dl Davor Gjurašin, este un național croat născut în 1957 și trăiește la Zagreb. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 iulie 2004, Procuratura Municipală de Stat din Zagreb (Općinsko državno odvjetništvo u Zagreb) a inculpat reclamantul la Tribunalul Penal Municipal din Zagreb (Općinski Kazneni sud u Zagrebu) pentru acuzarea de a nu plăti întreținerea copilului pentru cei doi copii. La o audiere din 30 noiembrie 2004, reclamantul a susținut că nu este vinovat și a decis să rămână tăcut și să nu furnizeze nici o probă. Judecătorul care conduce acțiunea a informat reclamantul cu privire la obligația sa de a informa instanța în cazul în care ar trebui să își mute sau să-și modifice locul de reședință. De asemenea, ea a informat reclamantul cu privire la consecințele juridice în cazul în care nu a respectat această obligație, una dintre acestea a fost faptul că hotărârea ar putea fi plasată în avizul public al instanței. La 25 mai 2006, Curtea Penală Municipală de Zagreb a emis o hotărâre prin care a constatat că reclamantul a fost vinovat de faptul că nu a plătit întreținerea copilului pentru un copil, dar l-a achitat din aceeași acuzație în ceea ce privește celălalt copil. Reclamantul a fost condamnat la zece luni de închisoare, suspendat timp de trei ani cu condiția ca acesta să compenseze partea vătămată, plătind întreținerea datorată în termen de șase luni. Judecătorul care conduce a pronunțat procedura a pronunțat în mod public hotărârea și a informat reclamantul cu privire la dreptul său de a face apel în termen de opt zile după ce a primit o copie scrisă a hotărârii. La 4 ianuarie 2007, Curtea penală municipală de Zagreb a ordonat ca hotărârea să fie îndeplinită în privința părților. La 24 ianuarie 2007, Curtea penală municipală de Zagreb a primit un anunț de la biroul poștal informand că instanța judecătorească că serviciul hotărârii asupra reclamantului nu a avut succes. Serviciul a fost tentat la 10 ianuarie, 11 ianuarie și 12 ianuarie 2007, dar nimeni nu a răspuns la adresa reclamantului. De asemenea, două anunțuri de încercare de livrare au fost lăsate pentru solicitant, dar el nu a contactat biroul poștal. La 25 ianuarie 2007, Tribunalul Penal Municipal de Zagreb a ordonat că serviciul hotărârii va fi executat prin intermediul serviciului de livrare al instanței. La 13 februarie 2007, copiii reclamantului au interzis un recurs la tribunalul județului Zagreb (Županijski sud u Zagrebu) împotriva hotărârii de primă instanță. La 7 martie 2007, un anunț din partea serviciului de livrare a instanței a fost prezentat judecătorului care conducea procedura informându-i că serviciul hotărârii asupra reclamantului nu a reușit. Serviciul a fost încercat la 1 februarie, 13 februarie, 23 februarie și 1 martie 2007, dar fără succes. Adresa reclamantului a fost vizitată dimineața și seara și anunțurile de încercare de livrare au fost, de asemenea, lăsate pentru el, dar a fost imposibil să îndeplinească hotărârea asupra lui. 11. Judecătorul care conduce procedura a ordonat ca hotărârea să fie introdusă în tabelul public al instanței. La o dată neespecificată la mijlocul lunii martie 2007, hotărârea a fost introdusă în tabelul public și după expirarea a quinze zile, s-a presupus că hotărârea a fost interpretată pe reclamant. 12. La 10 aprilie 2007, reclamantul a fost înaintat cu recursul depus de copiii săi împotriva hotărârii Tribunalului Penal Municipal din Zagreb. 13. La 20 aprilie 2007, reclamantul a prezentat observații scrise în ceea ce privește recursul. 14. La 17 septembrie 2007, județul Zagreb a respins apelul copiilor reclamantului și a susținut hotărârea de primă instanță, din care a devenit final. 15. La 5 octombrie 2007, hotărârea județului Zagreb a fost depusă pe reclamant. În aceeași dată, reclamantul a consultat și a copiat dosarul Curții penale municipale de Zagreb. 16. La 3 decembrie 2008, Curtea penală municipală de Zagreb a deschis proceduri de revocare a condamnării suspendate a reclamantului, deoarece nu a respectat condițiile stabilite în hotărârea. 17. La 2 martie 2009, reclamantul a depus o cerere la Curtea Penală Municipală de Zagreb, cerând ca certificatul timblat să declare că hotărârea a devenit finală fiind revocată din cauza faptului că hotărârea nu a fost niciodată îndeplinită. La o dată neespecificată, el a depus, de asemenea, o cerere de redeschidere a procedurii, respinsă de Curtea Penală Municipală din Zagreb la 18 martie 2009. 18. La 19 martie 2009, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske), plângând că Curtea penală municipală de Zagreb nu a hotărât niciodată pe cererea sa de certificat timblat, declarând că hotărârea a devenit finală pentru a fi revocată. La 23 februarie 2012, Curtea Constituțională a declarat plângerea reclamantului inadmisibilă din cauza faptului că hotărârile impușite nu erau susceptibile pentru revizuirea constituțională. 19. În acel moment, dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală (Zakon o kaznenom postupku, Gaznoul Oficial nos. 110/1997, 27/1998, 58/1999, 112/1999, 58/2002 și 62/2003) cu condiția: „(1) O instanță acordă reintegrarea la starea prealabilă a afacerilor pentru a depune recurs unui inculpat care, din motive justificabile, nu depune recurs împotriva unei hotărâri sau a unei hotărâri privind măsurile de securitate sau educațională sau asupra confiscării unui beneficiu monetar, cu condiția ca inculpatul depune o cerere de reintegrare la starea anterioară a afacerilor în termen de opt zile de la eliminarea cauzei de nereguli sale de a acționa în termen și că, în același timp cu petiția, depune un recurs ... (2) După expirarea a trei luni de la data eșecului, nu se poate depune nici o cerere de reintegrare la starea de afaceri anterioară.” (1) Deciziile și alte documente sunt, de regulă, servite prin poștă. De asemenea, serviciul poate fi efectuat de către un oficial al autorității care a rendu decizia sau direct de către o astfel de autoritate. ... (6) În cazul în care o parte nu a raportat o schimbare de adresă la o instanță sau în cazul în care partea nu poate fi contactată la adresa dată anterior instanței sau este evident că el evadă primirea unei decizii care face obiectul unei reexaminări, altele decât o hotărâre care impune o condamnare la închisoare, instanța pune hotărârea pe consiliul public de notificare al instanței. După expirarea termenului de recurs, decizia devine definitivă.” (2) O acuzație și o hotărâre sau o altă decizie pentru care începe să se execute termenul de recurs atunci când se produce serviciul trebuie să fie servită în persoană la un inculpat care nu are avocat apărător. La cererea acuzatului, o hotărâre sau o altă decizie se efectuează asupra unei persoane desemnate de el. (3) În cazul în care, cu excepția unei hotărâri menționate la alineatul (4) din prezentul articol, o decizie sau un recurs al părții adverse care este transmisă pentru răspuns nu poate fi notificat unui inculpat, deoarece nu a raportat o schimbare de adresă sau dacă este evident că el evadă primirea deciziei, instanța pune hotărârea sau recursul pe tabloul public al instanței și după expirarea de 15 zile, acesta se consideră în mod corespunzător servit. (4) În cazul în care un inculpat care nu are avocat de apărare este notificat cu o hotărâre care impune o condamnare la închisoare și această hotărâre nu poate fi interpretată la adresa sa actuală, instanța îi atribuie avocatului de apărare, care îndeplinește această datorie până când se stabilește noua adresă a inculpatului. ...” (1) Când un acuzat este examinat pentru prima dată, se va cere prenumele și prenumele său ... Inculpatul va fi instruit să apară la o convocare și să notifice instanța imediat modificările adresei sale, precum și orice intenție de a-și schimba locul de reședință și va fi avertizat de consecințele nerespectării.”