CtEDO 19.06.2012 Auto

CEVIK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.06.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CEVIK c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 16817/08 Mehmet Ata ca EV Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 28 octombrie 2011 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Mehmet Ata datevik, este un resortisant turc născut în 1975 și rezident în Samsun. E. Beytar, un avocat din Ankara. Guvernul turc (adică, o persoană) a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 octombrie 1998, reclamantul a fost arestat împreună cu alte douăzeci și cinci de persoane, și a fost arestat în cadrul operațiilor împotriva Hizbullah , o organizație ilegală armată. La 5 noiembrie 1998, a fost pus în arest provizoriu de către un judecător autorizat, printr-un act de acuzare din 27 noiembrie 1998, a fost acuzat de a fi acuzat de o organizație ilegală înarmată, de a susține această organizație și de a fi participat la activități teroriste. luni mai târziu, în timpul procedurii penale în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakr. El a fost reprezentat de un avocat în cursul procedurii judiciare. La 16 martie 2007, tribunalul din Diyarbakr l-a condamnat pe reclamant la șase ani și trei luni de închisoare și la o interdicție de a exercita funcțiile publice. La 26 iulie 2007, procurorul general pe lângă Curtea de Casație și-a prezentat avizul. Acest aviz a fost notificat reprezentantului reclamantului la 22 august 2007. În conformitate cu art. 293 alineatul (3) din Codul de procedură penală, reclamantul avea dreptul să răspundă la acesta în termen de șapte zile de la notificare. Prin hotărârea din 9 octombrie 2007, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 16 martie 2007. La 24 ianuarie 2008, reclamantul a fost arestat și pus în închisoare. La 22 aprilie 2008, Curtea de Casație a respins recursul prin rectificare introdus împotriva hotărârii din 9 octombrie 2007. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o durată excesivă a procedurii și de o lipsă de echitate a sentinței de condamnare. De asemenea, se plânge de lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Invocând art. 5 din Convenție, el a afirmat, fără a-și învinovăți în vreun fel, că nu există motive plauzibile care să justifice detenția sa provizorie ENI Pe durata procedurii, reclamanta se plângea în primul rând de durata procedurii. În urma eșecului negocierilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 28 octombrie 2011, guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, el a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Declar că guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului [...] suma de 4 800 EUR (patru mii opt sute de euro) care acoperă orice prejudiciu moral și 500 EUR (cinci sute de euro) care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, sumă pe care o consideră adecvată în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă va fi convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul consideră că procedura internă inițiată de reclamant a avut o durată excesivă în sensul jurisprudenței bine stabilite a Curții (Daneshpayeh c. Turcia, nr 21086/04, 16 iulie 2009). Prin scrisoarea din 8 decembrie 2011, reclamantul și-a exprimat dezacordul față de oferta guvernului și a solicitat Curții să continue examinarea cauzei. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii, aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o moțiune din rol în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea ia notă de faptul că litigiul comunicat guvernului pârât se referea la durata unei proceduri penale inițiate în fața instanțelor naționale și a precizat deja într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, natura și amploarea obligațiilor statelor pârâte în ceea ce privește aceste obiecțiuni (a se vedea, de exemplu, Kudła c. Polonia [GC], 30210/96, § 131 și 160, CEDO 2000 XI, Tendik și alții c. Turcia , n 23188/02, § 31 și 39, 22 decembrie 2005, Ebru și Tayfun Engin étolak c. Turcia , n 60176/00, § 81 și 107, 30 mai 2006, Ayņk c. Turcia , n 10467/02, § 26 și 32, 21 octombrie 2008 și Daneshpayeh c. Turcia , n 21086/04, § 29 și 38, 16 iulie 2009). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu ia în considerare examinarea cererii (articolul in fine În sfârșit, Curtea amintește că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă în aplicare în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipovic c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Pe baza articolului 6 din Convenție, reclamantul se plângea de lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. În speță, Curtea constată că, la 26 iulie 2007, procurorul general și-a prezentat avizul, care a fost notificat reprezentantului reclamantului la 22 iulie 2007. August 2007. Potrivit articolului 293 alineatul (3) din Codul de procedură penală, recurenta putea să răspundă la aceasta în termen de șapte zile de la notificarea avizului. În consecință, acest fapt este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Recurentul, invocând art. 6 din Convenție, se plângea de lipsa de echitate a procedurii penale împotriva sa. În general, se plângea de administrarea probelor și de soluția adoptată de instanțele interne. Curtea amintește că art. 6 1 din Convenție garantează caracterul echitabil al unei proceduri penale în ansamblul său (a se vedea, printre altele, Ferrantelli și Santangello c. Italia, 7 august 1996, § 48, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996 III, și Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 45, CEDH 1999-II). Curtea nu are competența de a cunoaște erori de fapt sau de drept săvârșite de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție. Pe de altă parte, în cazul în care art. 6 din convenție garantează dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează eligibilitatea probelor sau aprecierea acestora, domeniu care, prin urmare, intră în domeniul de aplicare principal al dreptului intern și al instanțelor naționale (a se vedea García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDH 1999-I). În speță, Curtea constată că reclamantul a fost reprezentat de un avocat în fața instanțelor interne și că a fost în măsură să conteste legalitatea probelor. În plus, Curtea consideră că dosarul nu conține nicio dovadă de încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Erol Soyuer și 46 de alte cereri c. Turcia (dec.), n 49445/07, 21 iunie 2011). În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În ceea ce privește detenția provizorie a reclamantului Reclamantul, invocând art. 5 din Convenție, susținea că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată că detenția provizorie a reclamantului s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate decid în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rol, cu condiția ca aceasta să se refere la Cauza întemeiat pe durata procedurii de declarare a cererii inadmisibile pentru surplus. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Module Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă