CtEDO 10.04.2012 Auto

DEDEOĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.04.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DEDEOĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 42319/11 Mehmet Tahir DEDEO Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 mai 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFICIENTUL, dl Mehmet Tahir Dedeo La data de 4 octombrie 1994, reclamantul a fost arestat și pus în arest provizoriu de către organizația Hizbullah, fiind în vârstă de 17 ani. Printr-un act de punere sub acuzare din 24 octombrie 1994, o procedură penală a fost pronunțată împotriva reclamantului pentru apartenență la organizația Hizbullah în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakr, în cadrul căreia un judecător militar wegea până în iunie 1999. La 11 aprilie 1997, reclamantul a fost eliberat în timpul procesului său. La 25 noiembrie 2000, a fost arestat din nou pentru apartenență la Hizbullah și penetrare de crime în acest sens. A fost arestat la sediul Direcției de Securitate de la Malatya, unde secția de combatere a terorismului și-a colectat depoziția. La 30 noiembrie 2000, a fost transferat la sediul Direcției de Securitate de la Diyarbakr. El a făcut o nouă depoziție, fără să fie asistat de un avocat, în aceeași zi, reclamantul, polițiștii care primiseră declarația acestuia și procurorul au făcut o mutare la locul crimei. În decembrie 2000, în timpul audierilor sale de către procuror și de către judecătorul-sef, reclamantul și-a retras declarația privind Malatya și a susținut că a fost maltratat în timpul custodiei sale la Diyarbakýr. A spus că a fost obligat de polițiștii din Diyarbakr să semneze declarația conținând mărturisirea sa și a declarat că documentele referitoare la organizația Hizbullah au fost făcute în timpul interogatoriului său de către polițiști. El a contestat, de asemenea, conținutul declarației sale efectuate în timpul mutării la locul crimei, arguuînd că a avut loc în prezența polițiștilor care i-ar fi șantajat depoziția în sediul Direcției de Securitate a lui Diyarbakr. La sfârșitul audierii sale în fața judecătorului, el a fost pus în detenție provizorie. Printr-un act de punere sub acuzare din 7 decembrie 2000, a fost deschisă o altă procedură penală împotriva reclamantului și a altor persoane pentru tentativa de răsturnare a ordinii constituționale. 10. La 12 martie 2004, procedurile penale împotriva persoanei vizate au fost atașate. 11. La 14 aprilie 2006, tribunalul din Diyarbakr a încheiat prima acțiune publică pentru prescriere. La sfârșitul celei de-a doua acțiuni penale, a condamnat reclamantul la condamnare pe viață pe baza depoziției sale colectate la Diyarbakr, a proceselor-verbale și a depozițiilor sale datate din ziua deplasării la locul crimei, a documentelor referitoare la organizarea Hizbullah și a depozițiilor celorlalți inculpați. 12. La 25 iunie 2008, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre în ceea ce privește cea de a doua acțiune publică. 13. La 2 decembrie 2010, instanța de judecată a dispus punerea în libertate a reclamantului. 14. La 17 decembrie 2010, instanța de judecată a condamnat reclamantul la 13 ani și la patru luni de închisoare pentru apartenență la organizația Hizbullah. În acest scop, Comisia s-a bazat pe depoziția reclamantului colectată la Diyarbakýr, pe procesele-verbale și pe declarațiile sale datate din ziua mutării la locul crimei, pe documentele referitoare la organizația Hizbullah, precum și pe declarațiile celorlalți inculpați. 15. La data de 12 decembrie 2011, cauza era încă în curs de desfășurare în fața Curții de Casație. GRIEFS 16. Invocând în primul rând art. 3 din Convenție, reclamantul a declarat că a fost supus unor abuzuri în timpul arestării sale la Diyarbakr. 17. Invocând apoi art. 5 din Convenție, el denunță durata detenției sale provizorii. În plus, se plânge că nu a fost asistat de un avocat în timpul arestării sale. 18. Invocând cu atât mai mult art. 6 alineatul (1) din Convenție, el susține că cauza sa nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială pe motiv că un judecător militar a stat pe parcursul unei părți a procedurii, până în 1999, în cadrul Curții de Securitate a statului care l-a judecat. 19. De asemenea, acesta susține că principiul prezumției de nevinovăție nu a fost recunoscut pe motiv că ar fi fost menținut în detenție provizorie pentru o perioadă excesivă de timp. 20. El se plânge în plus față de durata procedurilor penale împotriva sa. 21. Invocând în cele din urmă art. 6 alineatul (3) din Convenție, el se plânge că nu a fost asistat de un avocat în timpul arestului său la Diyarbakr. El susține, de asemenea, că declarația sa a fost șantajată sub constrângere și că a fost supus unor tratamente inumane în timpul interogatoriului de la Diyarbakr. Recurentul susține că durata detenției provizorii a încălcat art. 5 alineatul (3) din convenție. Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, afirmă că o astfel de durată de detenție nu se referă la principiul prezumției de nevinovăție. 23. Curtea consideră că este necesar să se examineze aceste obiecțiuni din perspectiva exclusiv a articolului 5 alineatul (3) din Convenție 24. Aceasta remarcă faptul că reclamantul a suferit mai multe perioade de detenție provizorie în cadrul celor două proceduri penale diligente împotriva sa. 25. Prima dintre aceste perioade a început la 4 octombrie 1994 prin arestarea la Curtea ia notă în plus de faptul că această detenție a avut loc în cadrul primei proceduri penale diligente împotriva reclamantului. Or, această procedură sa încheiat prin stingerea acțiunii publice pentru prescriere la 14 aprilie 2006, fie acolo de asemenea cu mai mult de șase luni înainte de introducerea prezentei cereri. 26. În consecință, prezentarea acestui termen, cu condiția ca acesta să se refere la prima perioadă de detenție provizorie, este tardivă și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. 27. 5 alin. (3) se referă la a doua și a treia perioadă de detenție provizorie a reclamantului (de la 25 noiembrie 2000 la 14 aprilie 2006 și de la 25 iunie 2008 la 2 decembrie 2010), Curtea, în stadiul actual al dosarului, nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestei acțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alin. (2) lit. (b) din Regulamentul său de procedură. 28. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurilor penale diligente împotriva sa. 29. Curtea constată că prima procedură penală acționată împotriva sa este încheiată de stingerea acțiunii publice pentru prescriere la 14 aprilie 2006, fiind de asemenea prezentă cu mai mult de șase luni înainte de introducerea prezentei cereri. 30. În consecință, prezentarea acestei dispoziții, cu condiția ca aceasta să se refere la această primă procedură, este tardivă și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. 31. În măsura în care litigiul privește a doua procedură penală diligentă împotriva reclamantului, Curtea, în forma actuală a dosarului, nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestei părți a cererii și consideră că este necesar să o comunice guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 32. Invocând articolele 3 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge că a suferit abuzuri în timpul custodiei sale. 33. Curtea consideră că este oportun să se examineze aceste obiecții din punctul de vedere al articolului 3 din Convenție. 34. Curtea constată că acuzațiile de maltratare sunt formulate într-un mod foarte general. Reclamantul nu descrie în niciun fel condițiile în care a fost reținut și nu produce nicio dovadă, de exemplu un raport medical sau o explicație plauzibilă a condițiilor în care ar fi fost supus relelor tratamente pretinse. Curtea nu dispune de niciun element care ar putea determina o suspiciune rezonabilă că reclamantul a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție în timpul reținerii sale. 35. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și că trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. 36. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul declară că cauza sa nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială pe motiv că un judecător militar a stat pe parcursul unei părți a primei proceduri în cadrul Curții de Securitate a statului Diyarbakr, care l-a judecat. 37. Curtea arată că prima procedură în cauză în acest mai este încheiată prin decizia instanței judecătorești din 14 aprilie 2006, fie la o dată anterioară cu mai mult de șase luni la data la care a fost introdusă prezenta hotărâre. 38. Prin urmare, acest zz este întârziat și că trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. 39. Invocând art. 6 alin. (1) și (3) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a celei de-a doua proceduri penale împotriva sa pe motiv că nu a beneficiat de asistența unui avocat în timpul custodiei sale. 40. Curtea constată că, potrivit elementelor dosarului, procedura inițiată împotriva reclamantului este în continuare pendinte în fața instanțelor interne. Or, Curtea amintește că este necesar să se ia în considerare ansamblul procedurii penale inițiate pentru a se pronunța cu privire la conformitatea acesteia cu dispozițiile articolului 6 din Convenție. 41. Prin urmare, este prematur și trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiilor reclamantului întemeiat pe durata detenției provizorii și pe durata celei de a doua proceduri penale inițiate împotriva sa Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Stanley Naismith Francoise Tulkens Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă