K.N. împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 47129/09 K.N. Franța și alte 5 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 19 iunie 2012 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potoki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererile sus-menționate depuse la 2 Septembrie, 30 noiembrie, 16 și 24 decembrie 2009 și la 5 ianuarie și 5 februarie 2010, având în vedere măsurile provizorii indicate guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererile în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ Datele privind reclamanții și reprezentanții acestora sunt enumerate în anexa la prezenta decizie.

Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, dl Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. În cererea 65869/09, guvernul elen a fost reprezentat de agentul său, dl Georgakopoulos, președintele Consiliului juridic al statului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt solicitanți de azil sosiți în Franța din Grecia. Autoritățile franceze au refuzat să își examineze cererile de azil, considerând că această examinare era în sarcina autorităților elene, în conformitate cu Regulamentul nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 ( În toate cazurile, președintele secțiunii căreia i-au fost atribuite aceste cazuri a decis să informeze guvernul să nu trimită reclamanții în Grecia pe durata procedurii în fața Curții, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul său de procedură.

În urma unei examinări preliminare a admisibilității lor, cererile au fost comunicate guvernului francez care a fost invitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Cererea 65869/09 a fost, de asemenea, comunicată guvernului elen. Observațiile ca răspuns ale reclamanților au fost apoi prezentate Curții și, pentru cererile n 65869/09, 67784/09 și 7320/10, au fost primite observații de la Greek Helsinki Monitor GHM, pe care președintele le-a autorizat să intervină ca parte terță [art. 36 alineatul (2) din Convenție și art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură]. La 22 februarie 2011, Curtea a întrebat guvernul francez ce consecințe intenționa să tragă în cauzele în cauză din cauza M.S.S.

c. Belgia și Grecia ([GC], n 30696/09, CEDO 2011). Această hotărâre a fost pronunțată în urma cererii prezentate de un resortisant afgan care a intrat pe teritoriul Uniunii Europene de către Grecia, care s-a deplasat în Belgia, unde a solicitat azil și a fost trimisă în Grecia de către autoritățile belgiene. În această hotărâre, Curtea a încheiat cu încălcarea de către Grecia a articolului 3 din Convenție, având în vedere condițiile de detenție ale reclamantului (§ 223-234) și condițiile de viață ale acestuia (§ 249-264). Curtea a încheiat, de asemenea, o încălcare a articolului 13 coroborat cu art. 3 din Convenție în ceea ce privește procedura elenă de cerere de azil (§§§) 294-322).

În ceea ce privește Belgia, Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 3 este o încălcare a articolului 3 în măsura în care autoritățile belgiene l-au expus pe reclamant la procedura de cerere de azil din Grecia (§ 338-361) și în măsura în care trimiterea către Grecia a expus condițiile de viață și de detenție din Grecia (§ 362-368). Ca răspuns, guvernul francez a indicat, la 22 martie 2011, că procedurile de readmisie către Grecia fuseseră suspendate în ceea ce privește reclamanții și că aceasta intenționa să pună în aplicare clauza de suveranitate prevăzută la art. 3.2 din Regulamentul CE nr. 343/2003. de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea de azil prezentată într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe, care permite fiecărui stat membru, în circumstanțe excepționale și prin derogare, să examineze o cerere de azil care îi este prezentată.

Această scrisoare a fost transmisă reclamanților la 8 iulie 2011, împreună cu cererea de a informa Curtea, înainte de 5 septembrie 2011, cu privire la eventuala lor dorință de a-și menține cererile în fața acesteia. Numai reclamantul cererii nr. 411/10 a răspuns acestei scrisori, la 3 aprilie 2012, fără a-și menține în mod expres cererea. El a informat pur și simplu Curtea cu privire la faptul că: el este încă titular al unei autorizații provizorii de ședere și că nu a primit încă un răspuns de la Oficiul francez al refugiaților și apatrizilor. GRIFS Invocând art. 3 și, în esență sau în mod expres, art. 2 din convenție, reclamanții se plâng de măsura de readmisie împotriva lor către Grecia în temeiul Regulamentului european nr. 343/2003, denumit Regulamentul Dublin II În această privință, aceștia consideră că o astfel de trimitere le-ar priva de accesul la procedura de azil în Grecia și le-ar expune, prin urmare, unei trimiteri la țările lor de origine.

Invocând în mod expres sau în esență art. 13 coroborat cu articolele 2 și 3, reclamanții susțin că nu au recurs efectiv la o cale de atac efectivă. Curtea constată că cererile de azil ale reclamanților au fost examinate sau sunt în curs de examinare de către autoritățile franceze și că, prin urmare, inculpații nu au fost și nu vor fi retrimise în Grecia sau într-o altă țară fără o examinare a cererii lor de azil. În plus, Curtea subliniază că: 411/10, instanțele nu au răspuns la poșta Curții întrebându-le dacă, în lumina angajamentului guvernului francez de a-și examina cererile de azil, intenționau să-și mențină acțiunile. Prin urmare, Curtea concluzionează că părțile reclamante nu mai doresc să își mențină acțiunile în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că … Mark Villiger Grefier Adjunct Președinte ANEXĂ Numărul cererii Numele cererii Numele reprezentantului Cetățenia Data introducerii 47129/09 K.N. c. France Christophe Pouly Iranian 02/09/2009 63239/09 O.E. c. France Christophe Pouly Sudanez 30/11/2009 65869/09 W.D. c. Franța și Grecia Christophe Pouly Afghan 16/12/2009 67784/09 W.I. c. France Orianne Andreini Afghan 24/12/2009 411/10 U.N. c. France Afghan 05/01/2010 7320/10 T.H. c. France Fleur Pollono Sudanais 05/02/2010

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 47129/09 K.N. c. France et 5 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 19 juin 2012 en un comité composé de : Mark Villiger, président, Ganna Yudkivska, André Potocki, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu les requêtes susmentionnées introduites respectivement les 2 septembre, 30 novembre, 16 et 24 décembre 2009 et les 5 janvier et 5 février 2010, Vu les mesures provisoires indiquées au Gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour, Vu la décision de traiter en priorité les requêtes en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les données concernant les requérants et leurs représentants sont énumérées en annexe de la présente décision.

Le Gouvernement français a été représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Dans la requête n o 65869/09, le Gouvernement grec a été représenté par son agent, M. F. Georgakopoulos, président du Conseil juridique de l’Etat. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Les requérants sont des demandeurs d’asile arrivés en France en provenance de Grèce. Les autorités françaises refusèrent d’examiner leurs demandes d’asile, estimant que cet examen incombait aux autorités grecques, conformément au Règlement n o 343/2003 du Conseil du 18 février 2003 (« règlement Dublin II »). Dans toutes les affaires, le président de la section à laquelle celles-ci furent attribuées décida d’indiquer au Gouvernement de ne pas procéder au renvoi des requérants vers la Grèce pour la durée de la procédure devant la Cour, en vertu de l’article 39 de son règlement.

A la suite d’un examen préliminaire de leur recevabilité, les requêtes furent communiquées au Gouvernement français qui fut invité à présenter ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celles-ci. La requête n o 65869/09 fut également communiquée au Gouvernement grec. Les observations en réponse des requérants furent ensuite soumises à la Cour, et, pour les requêtes n os 65869/09, 67784/09 et 7320/10, des observations furent reçues du Greek Helsinki Monitor (« le GHM »), que le Président avait autorisé à intervenir en tant que tierce partie (articles 36 § 2 de la Convention et 44 § 2 du règlement). Le 22 février 2011, la Cour demanda au Gouvernement français quelles conséquences il entendait tirer, dans les affaires concernées, de l’affaire M.S.S.

c. Belgique et Grèce ([GC], n o 30696/09, CEDH 2011). Cet arrêt a été rendu à la suite de la requête présentée par un ressortissant afghan entré sur le territoire de l’Union Européenne par la Grèce, qui se rendit en Belgique, où il sollicita l’asile, puis fut renvoyé en Grèce par les autorités belges. Dans cet arrêt, la Cour a conclu à la violation par la Grèce de l’article 3 de la Convention eu égard aux conditions de détention du requérant (§§ 223-234) et à ses conditions de vie (§§ 249-264). La Cour a également conclu à une violation de l’article 13 combiné avec l’article 3 de la Convention en ce qui concerne la procédure grecque de demande d’asile (§§ 294-322). Concernant la Belgique, la Cour a conclu à la violation de l’article 3 en ce que les autorités belges ont exposé le requérant à la procédure de demande d’asile grecque (§§ 338-361) et en ce que le renvoi vers la Grèce l’a exposé aux conditions de vie et de détention dans ce pays (§§ 362-368).

En réponse, le Gouvernement français indiqua, le 22 mars 2011, que les procédures de réadmission vers la Grèce avaient été suspendues concernant les requérants et qu’il entendait mettre en œuvre la clause de souveraineté prévue à l’article 3.2 du Règlement CE n o 343/2003 établissant les critères et mécanismes de détermination de l’Etat membre responsable de l’examen d’asile présenté dans l’un des Etats membres par un ressortissant d’un pays tiers, qui permet à chaque Etat membre, dans des circonstances exceptionnelles et par dérogation, d’examiner une demande d’asile qui lui est présentée. Ce courrier fut transmis aux requérants le 8 juillet 2011 assorti de la demande d’informer la Cour, avant le 5 septembre 2011, de leur volonté éventuelle de maintenir leurs requêtes devant elle.

Il était précisé qu’en l’absence de réponse dans le délai susmentionné, la Cour conclurait que les requérants n’avaient pas d’objection à ce que leurs affaires soient rayées du rôle. Seul le requérant de la requête n o 411/10 répondit à ce courrier, le 3 avril 2012, sans pour autant maintenir expressément sa requête. Il informa simplement la Cour de ce qu’il est toujours titulaire d’une autorisation provisoire de séjour et qu’il n’avait pas encore reçu de réponse de l’Office français des réfugiés et apatrides. GRIEFS Invoquant l’article 3 et, en substance ou expressément, l’article 2 de la Convention, les requérants se plaignent de la mesure de réadmission ordonnée à leur encontre à destination de la Grèce en application du règlement européen n o 343/2003, dit « règlement Dublin II ». A cet égard, ils estiment qu’un tel renvoi les priverait de l’accès à la procédure d’asile en Grèce et les exposerait de ce fait à un renvoi vers leurs pays d’origine.

Invoquant expressément ou en substance l’article 13 combiné avec les articles 2 et 3, les requérants allèguent ne pas avoir disposé d’un recours effectif. EN DROIT La Cour constate que les demandes d’asile des requérants ont été examinées ou sont en cours d’examen par les autorités françaises et que, par conséquent, les requérants n’ont pas été et ne seront pas renvoyés en Grèce ou vers un autre pays sans un examen de leur demande d’asile. En outre, la Cour souligne qu’à l’exception du requérant de la requête n o 411/10, les requérants n’ont pas répondu au courrier de la Cour leur demandant si, à la lumière de l’engagement du Gouvernement français d’examiner leurs demandes d’asile, ils entendaient maintenir leurs requêtes.

Partant, la Cour conclut que les parties requérantes n’entendent plus maintenir leurs requêtes au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen des requêtes. Il y a donc lieu de rayer les affaires du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes et de les rayer du rôle. Stephen Phillips Mark Villiger Greffier adjoint Président ANNEXE Numéro de requête Nom de la requête Nom du représentant Nationalité Date d’introduction 47129/09 K.N. c. France M e Christophe Pouly Iranien 02/09/2009 63239/09 O.E.

c. France M e Christophe Pouly Soudanais 30/11/2009 65869/09 W.D. c. France et Grèce M e Christophe Pouly Afghan 16/12/2009 67784/09 W.I. c. France M e Orianne Andreini Afghan 24/12/2009 411/10 U.N. c. France Afghan 05/01/2010 7320/10 T.H. c. France M e Fleur Pollono Soudanais 05/02/2010