SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 28528/11 Mehmet SERİN împotriva Turciei depusă la 2 septembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mehmet Serin, este un național turc, născut în 1955 și locuiește în İzmir. El este reprezentat în fața Curții de către dl Çetinkinkaya, un avocat care practică în İzmir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 octombrie 2002, reclamantul a fost luat sub custodie de către ofițeri de poliție din districtul İzmir-Kemeraltı din cauza unui argument pe care l-a avut cu vecinul său alături. Afirmă că ofițerii de poliție l-au bătut și au insultat, de asemenea, soția și fiica lui, și i-au amenințat de moarte. Reclamantul a fost dus la spital pentru rănile sale grave. Raportul medical al ramului İzmir al Institutului de Medicină Forensică emis la 16 octombrie 2002 indică o mulțime de vânătăi pe suprafața dreaptă, pe partea acoperită de păr din craniu, și cusături chiar sub abdomenul său și o zgârietură pe urechea stângă. La o dată neespecificată, reclamantul, soția și fiica lui au depus o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție. La 2 aprilie 2003, procurorul public a depus inculparea Tribunalului Penal Izmir și a acuzat ofițerii de poliție T.E.K., H.T., T.Ș., N.K., C.Ö., A.G., N.E. și L.K. de maltratare a persoanelor fizice și de abuzul de sarcini oficiale. La 10 octombrie 2007, İzmir 17 Curtea Penală a Jurisdicției Generale a achitat doi ofițeri acuzați, N.E. și L.K., și a condamnat ceilalți la până la nouă luni de închisoare. Cu toate acestea, având în vedere absența oricărui cazier penal anterior al ofițerilor acuzați de poliție și statutul lor de funcționari publici, Curtea Penală a suspendat condamnarea tuturor. Această decizie a fost contestată și Curtea de Casație a anulat decizia din cauza faptului că aplicabilitatea suspendării de pronunțare a hotărârii (hükmün açıklanmasın geri bırakılması), astfel cum prevede art. 231 din Codul de Procedură Penală (Legea nr. 5271), nu a fost evaluată de instanța de primă instanță. La 3 februarie 2010, Curtea penală a respectat hotărârea Curții de Casație și a examinat aplicabilitatea suspendării de pronunțare a hotărârii, dar a considerat inaplicabilă în acest caz și a pronunțat aceeași hotărâre. La 8 aprilie 2011, Curtea de Casație a întrerupt cazul din cauza limitării legale. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost tratat rău în timpul detenției sale în custodie de poliție, susținând că autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă cu privire la acuzațiile sale de maltratare. El susține în continuare în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 că durata procedurii penale împotriva lui a luat opt ani înainte de două cazuri. Întrebarea părților a fost reclamantul supus unui maltrat în încălcarea articolului 3 din Convenție? Autoritățile au efectuat o anchetă oficială eficace asupra plângerilor de maltrat ale reclamantului în conformitate cu cerințele articolului 3 din Convenție (a se vedea Assenov și alții c. Bulgaria, 28 octombrie 1998, § 102, Raporturi de hotărâri și decizii 1998 VIII; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Batı și alții c. Turcia , nos 33097/96 și 57834/00, §§ 133-149, ECHR-2004-IV (extracte)?
Application no. 28528/11
Mehmet SERİN
against Turkey
lodged on 2 September 2010
The applicant, Mr Mehmet Serin, is a Turkish national, who was born in 1955 and lives in İzmir. He is represented before the Court by Mr
S.
Çetinkaya, a lawyer practising in İzmir.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 12 October 2002 the applicant was taken under custody by police officers of İzmir-Kemeraltı district due to an argument he had had with his next door neighbour.
He alleges that the police officers beat him and they also insulted his wife and his daughter, and threatened them with death. The applicant was taken to hospital for his serious injuries.
The medical report of the İzmir branch of the Forensic Medicine Institute issued on 16 October 2002 indicates a multitude of bruises on his right eyebrow, on his back, on the hair-covered part of the skull, and stitches right below his abdomen and a scratch on his left ear.
On an unspecified date the applicant, his wife and his daughter filed a criminal complaint against the police officers.
On 2 April 2003 the Public Prosecutor submitted the indictment to the İzmir Criminal Court of First Instance and accused the police officers T.E.K., H.T., T.Ș., N.K., C.Ö., A.G., N.E. and L.K. of ill-treatment of individuals and abuse of official duties.
On 10 October 2007 the İzmir 17
th
Criminal Court of General Jurisdiction acquitted two of the accused officers, N.E. and L.K., and sentenced the others to up to nine months of imprisonment. However, regard being had to the absence of any previous criminal record of the accused police officers and to their status as public officials, the Criminal Court suspended the sentences of all of them.
That decision was appealed against and the Court of Cassation quashed the decision on the ground that the applicability of the suspension of the pronouncement of the judgment (hükmün açıklanmasının geri bırakılması), as stipulated by Article 231 of the Code of Criminal Procedure (Law no.
5271), had not been assessed by the first instance court.
On 3 February 2010 the Criminal Court abided by the decision of the Court of Cassation and examined the applicability of the suspension of the pronouncement of the judgment, but found it inapplicable in the case and rendered the same decision.
On 8 April 2011 the Court of Cassation discontinued the case due to statutory limitation.
The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was ill-treated during his detention in police custody. He maintains that the national authorities failed to conduct an investigation into his allegations of ill-treatment.
He further alleges under Articles 6 § 1 and 13 that the length of the criminal proceedings against him took eight years before two instances.
1.
Was the applicant subjected to ill-treatment in breach of Article
3 of the Convention?
2.
Did the authorities carry out an effective official investigation into the applicant’s complaints of ill-treatment in compliance with the requirements of Article 3 of the Convention (see
Assenov and Others v. Bulgaria
, 28
October 1998, § 102,
Reports of Judgments and Decisions
1998
‑
VIII; see also,
mutatis mutandis
,
Batı and Others v. Turkey
, nos. 33097/96 and
57834/00, §§ 133-149, ECHR-2004-IV (extracts))?