CASE OF CIESIELCZYK v. POLAND

Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Tarnow. La 16 iulie 2003, o stație de televiziune, S.Tar TV Malopolska Telewizja Kablowa (denumită în continuare „S.Tar TV”) și două persoane, dl G. și dl J. R., au depus la Curtea de District Tarnow (Sąd Rejonowy) un proiect de procedură privată de acuzare împotriva reclamantului, acuzându-l cu mai multe conturi de difamare. La 24 mai 2004, Curtea de District Tarnow a declarat reclamantul vinovat de cinci infracțiuni de difamare în temeiul articolului 212 din Codul Penal și l-a achitat de încălcarea acuzațiilor rămase. Reclamantul a fost ordonat să plătească o amendă de 2.000 de zloti polonezi (PLN), PLN 500 la o caritate, și să ramburseze procurorilor privați PLN 1000 pentru costurile procedurii. Curtea l-a considerat vinovat de dăunarea numelui bun al S.Tar TV în acest sens, între aprilie 2002 și iulie 2003, printr-un mijloc de comunicare în masă, și anume portalul Internet www.uczciwosc.org.pl, și prin trimiterea de scrisori procurorului regional Tarnow, Consiliul Național de Radiodifuziune (Krajowa Rada Radiofonii i Telewizji), ministrul Justiției, Episcopul W. Sworc, preoții din mai multe parohii din Tarnow, a făcut declarații false, în special că S.Tar TV transmitea materiale pornografice. În al doilea rând, reclamantul a fost considerat vinovat de difuzarea, pe site-ul internet menționat mai sus, informații inexacte despre unul dintre jurnaliștii care lucrează pentru S.Tar TV, dl G. J., care a dezvoltat victima în ochiul publicului și a subminat încrederea publică în el: încrederea publică este necesară pentru profesia sa. Curtea a făcut referire la declarațiile publicate de reclamant în sensul că victima a „schimbat obiectivitatea și a colaborat îndeaproape cu președintele incompetent al Tarnow, dl M. În al treilea rând, reclamantul a fost condamnat că a fost difuzat, prin intermediul aceluiași site internet, informații în sensul că dl J. R., un alt jurnalist angajat de S.Tar TV, furnizase telespectatorilor informații inexacte, ceea ce presupune că reclamantul a fost împins pentru concedierea Președintelui Tarnow. 11. A patra acuzație pe care a fost condamnată reclamantul a consistat în a face declarații în cursul unei sesiuni a Consiliului Municipal Tarnow, cu cunoașterea deplină că sesiunea a fost difuzată de S.Tar TV, care era inexact și dăunător pentru bunul nume al stației. Declarațiile în cauză au inclus acuzații că stația a prezentat informații unilaterale cu privire la problemele orașului și a primit bani de la autoritățile locale pentru a prezenta informații în sprijinul „linei oficiale” a acestuia. 12. În cele din urmă, reclamantul a fost considerat vinovat de difuzarea informațiilor inexacte care vizează degradarea domnului G. și subminând încrederea publică în el, declarând, în prezența a 100 de persoane, că a fost responsabil pentru manipularea mass-media și a fost unul dintre cei mai mari manipulatori de televiziune prin cablu. 13. Reclamantul a fost achitat din acuzația de a face declarații în cursul unei sesiuni a Consiliului Municipal Tarnow, care a fost difuzată de S.Tar TV, susținând că nu a fost obiectiv și a purtat într-un mod totalitar. Reclamantul a fost, de asemenea, achitat din acuzația că a difuzat un prospect intitulat „Demonstration in Tarnow”” în care a formulat declarații inexacte în sensul că S.Tar TV a obținut o sumă substanțială de bani ai contribuabililor în urma unui acord cu consiliul municipal. 14. La 14 septembrie 2004, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii. 15. La 19 noiembrie 2004, Curtea Regională Tarnow (Sād Okręgowy) a permis recursul în parte. Curtea a achitat reclamantul de trei acuzații de difamare a S.Tar TV și a dlui J. Cu toate acestea, Curtea a convenit că reclamantul a difamat dl G. în două ocazii, și anume în timpul demonstrației și pe site-ul său internet. Curtea a hotărât, de asemenea, să întrerupă condiționarea procedurii pentru o perioadă de probă de un an, deoarece a stabilit că vina și pericolul social al actului comis de reclamant nu erau semnificative. Curtea a ordonat reclamantului să plătească 500 PLN unei organisme de caritate și costurile procurorului privat în cadrul procedurii, în valoare de 1.420 PLN. În stabilirea plății, instanța a luat în considerare faptul că reclamantul nu a avut condamnare anterioară și a avut în vedere statutul său financiar. 16. Tribunalul de recurs a considerat că natura și contextul declarațiilor referitoare la S.Tar TV nu au depășit limitele criticilor permisibile. Curtea a constatat că reclamantul a acționat în interesul public, că declarațiile sale nu sunt difamatorii și că, prin urmare, nu constituie o infracțiune în temeiul Codului penal. În ceea ce privește condamnarea reclamantului pentru difamarea dlui J. R., Curtea a anulat-o și a considerat că nu a existat nici o dovadă a infracțiunii. 17. În ceea ce privește partea hotărârii pe care a susținut-o, cu privire la difamarea dlui G. J., Curtea a stabilit că, la 11 aprilie 2003, reclamantul a organizat o demonstrație împotriva corupției, incompetenței și sărăciei, care a implicat aproximativ 200 de persoane. În timpul demonstrației pe care a arătat-o domnul G. J., un jurnalist care lucrează pentru S.Tar TV, care filmează evenimentul. Descrierea evenimentelor ulterioare, astfel cum a fost stabilită de Curtea Regională și de concluziile acesteia din urmă, a citit: ... „[reclamantul îndreptat spre dl G. J.] l-a descris în următoarele cuvinte: ...”aceaceasta este persoana responsabilă pentru manipulare”... „Această persoană se numește [dl G. J.] [și] este unul dintre cele mai mari manipulatoare de informații ale TV prin cablu”... „în jos cu [el] (precz)!” ...Un timp mai târziu, pe [site-ul său internet] a apărut un anunț despre demonstrația care a inclus următoarele declarații: ... „în timpul demonstrației jurnaliști locali, inclusiv dl G. de la Tv de cablu Tarnów, din cauza [celă din urmă] lipsă de obiectivitate și o colaborare strânsă cu președintele incompeten al Tarnow, dl M. Bień, și nașul său politic, dl A.Grad, deputatul deputat al Platformei Civile, au fost mânuiți de locuitorii din Tarnow... Acestea au fost declarațiile care [ victima] considerau difamatorii. Analiza juridică a acestor declarații și circumstanțele în care au fost făcute permit concluzia că comportamentul [aplicantului] îndeplinește criteriile infracțiunii prevăzute la art. 212 §§ 1 și 2 din Codul penal. În evaluarea Curții Regionale, nu este îndoială că termenul „manipulare” are o conotație extrem de negativă în înțelegerea comună (în realitatea poloneză aceaceasta este, de asemenea, cauzată de experiența negativă a mass-media înainte de 1989).În ceea ce privește procesul de transmitere a informațiilor, termenul acesta înseamnă fie să spună falsități directe sau să prezinte evenimente astfel încât să fie imposibilă să le vadă cum sunt în realitate – ceea ce, de asemenea, [montrează la a spune] false. Același lucru este valabil în ceea ce privește termenul de „colaborare”, care înseamnă cooperare directă cu o autoritate impusă, și este legat de servilitate și de a fi la dispoziția acestuia... Astfel, acuzarea unui jurnalist de a participa la manipulare sau colaborare cu autoritățile orașului, sau de a-l numi direct „manipulator de informații” și de a afirma că a fost acuzat din cauza lipsei sale de obiectivitate, ar putea indiscutibil să-l abateri în ochii publicului și să submineze încrederea publică necesară pentru profesia sa. Societatea se așteaptă de la mass media și reprezentanții lor independența, obiectivitatea și o descriere adevărată a acestor evenimente care sunt interesante pentru public. În concluzie, se stabilește că comportamentul [reclamantului] a fost verbal agresiv, a avut caracteristici tipice de un atac personal, și a fost în mod evident îndreptat să devaseze domnul G. în estimarea celor prezente la demonstrație...” 18. De asemenea, instanța a respins argumentele reclamantului că declarațiile sale erau o hotărâre de valoare. Acesta a considerat că, chiar dacă acestea ar putea fi considerate hotărâri de valoare, acestea nu au fost în nici un caz susținute de fapte. Curtea a stabilit că baza declarației reclamantei era evenimentele care au avut loc în cursul campaniei reclamantei pentru postul de președinte al Tarnow, care avea epilogul său în decizia Curții regionale din 25 octombrie 2002. Această ultimă instanță a constatat că S.Tar TV, dar nu dl G. J., a făcut declarații inexacte cu privire la solicitant. În cursul campaniei electorale, S.Tar TV difuzase o dezbatere între candidați; totuși, de fiecare dată când reclamantul ia cuvântul un anunț a apărut că reclamantul nu a dat permisiunea de a-și prezenta opiniile alegătorilor; acest lucru nu este adevărat. În realitate, reclamantul nu a fost de acord cu condițiile speciale pentru prezentarea sa, astfel cum a propus S.Tar TV. Cu toate acestea, dl G. a fost doar un operator de cameră și nu a avut nici o influență asupra politicii postului sau asupra difuzării informațiilor inexacte cu privire la reclamant. 19. Tribunalul regional a considerat, prin urmare, că reclamantul ar trebui să se limiteze la observația că dl G.J. „a fost un reprezentant al instituției care a transmis informații inexacte”. 20. La 16 decembrie 2004, Consiliul Municipal Tarnow a respins reclamantul de la postul său de vicepreședinte al Consiliului Municipal. Consiliul a considerat că reclamantul a fost implicat în conduită necorespunzătoare care îi dăunează imaginea prin, în special, insultarea altor persoane și combaterea constantă și agitarea conflictului. 21. art. 212 din Codul Penal din 1997 prevede: „§ 1. Orice persoană care impută unei alte persoane, un grup de persoane, o instituție, o persoană juridică sau o organizație fără personalitate juridică, un comportament sau caracteristici care pot reduce această persoană, grup sau entitate în opinia publică sau subminează încrederea publică în capacitatea lor necesară pentru o anumită poziție, ocupație sau tip de activitate, este responsabilă de o amendă, de o restricție a libertății sau a încarcerării care nu depășește un an. § 2. În cazul în care autorul comite actele descrise la alineatul (1) printr-un mijloc de comunicare în masă, acesta este responsabil de o amendă, restricție de libertate sau de închisoare care nu depășește doi ani.” § 4. Acuzarea se desfășoară în temeiul unei acte de inculpare private.” 22. În măsura în care este cazul, art. 213 § 2 prevede: „Celui care ridică sau publicează o adevărată afirmație în apărarea unui interes public justificabil se consideră că nu a comis infracțiunile menționate la art. 212 §§ 1 sau 2.”