Ciesielczyk împotriva Poloniei

Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Tarnow. La 16 iulie 2003, o stație de televiziune, S.Tar TV Malopolska Telewizja Kablowa (denumită în continuare „S.Tar TV”) și două persoane, dl G. și dl J. R., au depus la Curtea de District Tarnow (Sąd Rejonowy) un proiect de procedură privată de acuzare împotriva reclamantului, acuzându-l cu mai multe conturi de difamare. La 24 mai 2004, Curtea de District Tarnow a declarat reclamantul vinovat de cinci infracțiuni de difamare în temeiul articolului 212 din Codul Penal și l-a achitat de încălcarea acuzațiilor rămase. Reclamantul a fost ordonat să plătească o amendă de 2.000 de zloti polonezi (PLN), PLN 500 la o caritate, și să ramburseze procurorilor privați PLN 1000 pentru costurile procedurii.

Curtea l-a considerat vinovat de dăunarea numelui bun al S.Tar TV în acest sens, între aprilie 2002 și iulie 2003, printr-un mijloc de comunicare în masă, și anume portalul Internet www.uczciwosc.org.pl, și prin trimiterea de scrisori procurorului regional Tarnow, Consiliul Național de Radiodifuziune (Krajowa Rada Radiofonii i Telewizji), ministrul Justiției, Episcopul W. Sworc, preoții din mai multe parohii din Tarnow, a făcut declarații false, în special că S.Tar TV transmitea materiale pornografice. În al doilea rând, reclamantul a fost considerat vinovat de difuzarea, pe site-ul internet menționat mai sus, informații inexacte despre unul dintre jurnaliștii care lucrează pentru S.Tar TV, dl G. J., care a dezvoltat victima în ochiul publicului și a subminat încrederea publică în el: încrederea publică este necesară pentru profesia sa.

Curtea a făcut referire la declarațiile publicate de reclamant în sensul că victima a „schimbat obiectivitatea și a colaborat îndeaproape cu președintele incompetent al Tarnow, dl M. În al treilea rând, reclamantul a fost condamnat că a fost difuzat, prin intermediul aceluiași site internet, informații în sensul că dl J. R., un alt jurnalist angajat de S.Tar TV, furnizase telespectatorilor informații inexacte, ceea ce presupune că reclamantul a fost împins pentru concedierea Președintelui Tarnow. 11. A patra acuzație pe care a fost condamnată reclamantul a consistat în a face declarații în cursul unei sesiuni a Consiliului Municipal Tarnow, cu cunoașterea deplină că sesiunea a fost difuzată de S.Tar TV, care era inexact și dăunător pentru bunul nume al stației.

Declarațiile în cauză au inclus acuzații că stația a prezentat informații unilaterale cu privire la problemele orașului și a primit bani de la autoritățile locale pentru a prezenta informații în sprijinul „linei oficiale” a acestuia. 12. În cele din urmă, reclamantul a fost considerat vinovat de difuzarea informațiilor inexacte care vizează degradarea domnului G. și subminând încrederea publică în el, declarând, în prezența a 100 de persoane, că a fost responsabil pentru manipularea mass-media și a fost unul dintre cei mai mari manipulatori de televiziune prin cablu. 13. Reclamantul a fost achitat din acuzația de a face declarații în cursul unei sesiuni a Consiliului Municipal Tarnow, care a fost difuzată de S.Tar TV, susținând că nu a fost obiectiv și a purtat într-un mod totalitar.

Reclamantul a fost, de asemenea, achitat din acuzația că a difuzat un prospect intitulat „Demonstration in Tarnow”” în care a formulat declarații inexacte în sensul că S.Tar TV a obținut o sumă substanțială de bani ai contribuabililor în urma unui acord cu consiliul municipal. 14. La 14 septembrie 2004, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii. 15. La 19 noiembrie 2004, Curtea Regională Tarnow (Sād Okręgowy) a permis recursul în parte. Curtea a achitat reclamantul de trei acuzații de difamare a S.Tar TV și a dlui J. Cu toate acestea, Curtea a convenit că reclamantul a difamat dl G. în două ocazii, și anume în timpul demonstrației și pe site-ul său internet. Curtea a hotărât, de asemenea, să întrerupă condiționarea procedurii pentru o perioadă de probă de un an, deoarece a stabilit că vina și pericolul social al actului comis de reclamant nu erau semnificative.

Curtea a ordonat reclamantului să plătească 500 PLN unei organisme de caritate și costurile procurorului privat în cadrul procedurii, în valoare de 1.420 PLN. În stabilirea plății, instanța a luat în considerare faptul că reclamantul nu a avut condamnare anterioară și a avut în vedere statutul său financiar. 16. Tribunalul de recurs a considerat că natura și contextul declarațiilor referitoare la S.Tar TV nu au depășit limitele criticilor permisibile. Curtea a constatat că reclamantul a acționat în interesul public, că declarațiile sale nu sunt difamatorii și că, prin urmare, nu constituie o infracțiune în temeiul Codului penal. În ceea ce privește condamnarea reclamantului pentru difamarea dlui J. R., Curtea a anulat-o și a considerat că nu a existat nici o dovadă a infracțiunii.

17. În ceea ce privește partea hotărârii pe care a susținut-o, cu privire la difamarea dlui G. J., Curtea a stabilit că, la 11 aprilie 2003, reclamantul a organizat o demonstrație împotriva corupției, incompetenței și sărăciei, care a implicat aproximativ 200 de persoane. În timpul demonstrației pe care a arătat-o domnul G. J., un jurnalist care lucrează pentru S.Tar TV, care filmează evenimentul. Descrierea evenimentelor ulterioare, astfel cum a fost stabilită de Curtea Regională și de concluziile acesteia din urmă, a citit: ... „[reclamantul îndreptat spre dl G. J.] l-a descris în următoarele cuvinte: ...”aceaceasta este persoana responsabilă pentru manipulare”... „Această persoană se numește [dl G. J.] [și] este unul dintre cele mai mari manipulatoare de informații ale TV prin cablu”...

„în jos cu [el] (precz)!” ...Un timp mai târziu, pe [site-ul său internet] a apărut un anunț despre demonstrația care a inclus următoarele declarații: ... „în timpul demonstrației jurnaliști locali, inclusiv dl G. de la Tv de cablu Tarnów, din cauza [celă din urmă] lipsă de obiectivitate și o colaborare strânsă cu președintele incompeten al Tarnow, dl M. Bień, și nașul său politic, dl A.Grad, deputatul deputat al Platformei Civile, au fost mânuiți de locuitorii din Tarnow... Acestea au fost declarațiile care [ victima] considerau difamatorii. Analiza juridică a acestor declarații și circumstanțele în care au fost făcute permit concluzia că comportamentul [aplicantului] îndeplinește criteriile infracțiunii prevăzute la art. 212 §§ 1 și 2 din Codul penal.

În evaluarea Curții Regionale, nu este îndoială că termenul „manipulare” are o conotație extrem de negativă în înțelegerea comună (în realitatea poloneză aceaceasta este, de asemenea, cauzată de experiența negativă a mass-media înainte de 1989).În ceea ce privește procesul de transmitere a informațiilor, termenul acesta înseamnă fie să spună falsități directe sau să prezinte evenimente astfel încât să fie imposibilă să le vadă cum sunt în realitate – ceea ce, de asemenea, [montrează la a spune] false. Același lucru este valabil în ceea ce privește termenul de „colaborare”, care înseamnă cooperare directă cu o autoritate impusă, și este legat de servilitate și de a fi la dispoziția acestuia...

Astfel, acuzarea unui jurnalist de a participa la manipulare sau colaborare cu autoritățile orașului, sau de a-l numi direct „manipulator de informații” și de a afirma că a fost acuzat din cauza lipsei sale de obiectivitate, ar putea indiscutibil să-l abateri în ochii publicului și să submineze încrederea publică necesară pentru profesia sa. Societatea se așteaptă de la mass media și reprezentanții lor independența, obiectivitatea și o descriere adevărată a acestor evenimente care sunt interesante pentru public. În concluzie, se stabilește că comportamentul [reclamantului] a fost verbal agresiv, a avut caracteristici tipice de un atac personal, și a fost în mod evident îndreptat să devaseze domnul G. în estimarea celor prezente la demonstrație...” 18. De asemenea, instanța a respins argumentele reclamantului că declarațiile sale erau o hotărâre de valoare.

Acesta a considerat că, chiar dacă acestea ar putea fi considerate hotărâri de valoare, acestea nu au fost în nici un caz susținute de fapte. Curtea a stabilit că baza declarației reclamantei era evenimentele care au avut loc în cursul campaniei reclamantei pentru postul de președinte al Tarnow, care avea epilogul său în decizia Curții regionale din 25 octombrie 2002. Această ultimă instanță a constatat că S.Tar TV, dar nu dl G. J., a făcut declarații inexacte cu privire la solicitant. În cursul campaniei electorale, S.Tar TV difuzase o dezbatere între candidați; totuși, de fiecare dată când reclamantul ia cuvântul un anunț a apărut că reclamantul nu a dat permisiunea de a-și prezenta opiniile alegătorilor; acest lucru nu este adevărat.

În realitate, reclamantul nu a fost de acord cu condițiile speciale pentru prezentarea sa, astfel cum a propus S.Tar TV. Cu toate acestea, dl G. a fost doar un operator de cameră și nu a avut nici o influență asupra politicii postului sau asupra difuzării informațiilor inexacte cu privire la reclamant. 19. Tribunalul regional a considerat, prin urmare, că reclamantul ar trebui să se limiteze la observația că dl G.J. „a fost un reprezentant al instituției care a transmis informații inexacte”. 20. La 16 decembrie 2004, Consiliul Municipal Tarnow a respins reclamantul de la postul său de vicepreședinte al Consiliului Municipal. Consiliul a considerat că reclamantul a fost implicat în conduită necorespunzătoare care îi dăunează imaginea prin, în special, insultarea altor persoane și combaterea constantă și agitarea conflictului.

21. art. 212 din Codul Penal din 1997 prevede: „§ 1. Orice persoană care impută unei alte persoane, un grup de persoane, o instituție, o persoană juridică sau o organizație fără personalitate juridică, un comportament sau caracteristici care pot reduce această persoană, grup sau entitate în opinia publică sau subminează încrederea publică în capacitatea lor necesară pentru o anumită poziție, ocupație sau tip de activitate, este responsabilă de o amendă, de o restricție a libertății sau a încarcerării care nu depășește un an.

§ 2. În cazul în care autorul comite actele descrise la alineatul (1) printr-un mijloc de comunicare în masă, acesta este responsabil de o amendă, restricție de libertate sau de închisoare care nu depășește doi ani.” § 4. Acuzarea se desfășoară în temeiul unei acte de inculpare private.” 22. În măsura în care este cazul, art. 213 § 2 prevede: „Celui care ridică sau publicează o adevărată afirmație în apărarea unui interes public justificabil se consideră că nu a comis infracțiunile menționate la art. 212 §§ 1 sau 2.”

5. The applicant was born in 1957 and lives in Tarnow. 6. On 16 July 2003 a television station, S.Tar TV Malopolska Telewizja Kablowa (hereafter “S.Tar TV”), and two individuals, Mr G. J. and Mr J. R., lodged with the Tarnow District Court (Sąd Rejonowy) a private bill of indictment against the applicant, charging him with several counts of defamation. 7. On 24 May 2004 the Tarnow District Court found the applicant guilty of five offences of defamation under Article 212 of the Criminal Code and acquitted him of the remaining charges. The applicant was ordered to pay a fine of 2,000 Polish zlotys (PLN), PLN 500 to a charity, and to reimburse the private prosecutors PLN 1,000 for the costs of the proceedings.

8. The court found him guilty of damaging the good name of S.Tar TV in that, between April 2002 and July 2003, through a means of mass communication, namely the Internet portal www.uczciwosc.org.pl, and by sending letters to the Tarnow Regional Prosecutor, the National Broadcasting Council (Krajowa Rada Radiofonii i Telewizji), the Minister of Justice, Bishop W. Sworc, and priests from several Tarnow parishes, he had made untruthful statements, in particular that S.Tar TV had been broadcasting pornographic material. 9. Secondly, the applicant was found guilty of disseminating, on the above-mentioned Internet site, inaccurate information about one of the journalists working for S.Tar TV, Mr G. J., which had debased the victim in the eyes of the public and had undermined public confidence in him: public confidence was necessary for his profession.

The court referred to statements published by the applicant to the effect that the victim had “lacked objectivity and closely collaborated with the incompetent President of Tarnow, Mr M. Bień, and his political godfather, the Civic Platform’s Member of Parliament, Mr A. Grad.” 10. Thirdly, the applicant was convicted of disseminating, through the same Internet site, information to the effect that Mr J. R., another journalist employed by S.Tar TV, had provided viewers with inaccurate information, implying that the applicant had been pushing for the dismissal of the Tarnow President. 11. The fourth charge on which the applicant was convicted consisted of making statements during a session of the Tarnow Municipal Council, in full knowledge that the session was being broadcast by S.Tar TV, which were inaccurate and damaging to the station’s good name.

The statements in question included allegations that the station had been presenting one-sided information on city issues and had received money from the local authorities to present information in support of the latter’s “official line”. 12. Finally, the applicant was found guilty of disseminating inaccurate information aimed at debasing Mr G. J. and undermining public confidence in him, by stating, in the presence of 100 people, that he had been responsible for manipulation of the media and was one of the greatest manipulators of cable television. 13. The applicant was acquitted of the charge of making statements during a session of the Tarnow Municipal Council, which was broadcast by S.Tar TV, claiming that it was not objective and behaved in a totalitarian manner.

The applicant was also acquitted of the charge that he had disseminated a leaflet entitled ‘Demonstration in Tarnow’” in which he made inaccurate statements to the effect that S.Tar TV had obtained a substantial sum of taxpayers’ money following an agreement with the city council. 14. On 14 September 2004 the applicant lodged an appeal against the judgment. 15. On 19 November 2004 the Tarnow Regional Court (Sąd Okręgowy) allowed the appeal in part. The court acquitted the applicant of three charges of defamation of S.Tar TV and Mr J. R. However, the court agreed that the applicant had defamed Mr G. J. on two occasions, namely during the demonstration and on his Internet site. The court further decided to conditionally discontinue the proceedings for a probationary period of one year, as it had established that the guilt and social danger of the act committed by the applicant were not significant.

The court ordered the applicant to pay PLN 500 to a charity and the private prosecutor’s costs in the proceedings, in the amount of PLN 1,420. In setting the payment the court took into account the fact that the applicant had no previous convictions and had regard to his financial standing. 16. The appeal court considered that the nature and context of the statements regarding S.Tar TV had not exceeded the boundaries of permissible criticism. The court found that the applicant had acted in the public interest, that his statements were not defamatory and that they did not therefore constitute an offence under the Criminal Code. As regards the applicant’s conviction for defamation of Mr J. R., the court quashed it and considered that there had been no evidence of an offence.

17. With regard to the part of the judgment which it upheld, concerning the defamation of Mr G. J., the court established that on 11 April 2003 the applicant had organised a demonstration against corruption, incompetence and poverty, which involved about 200 people. During the demonstration he pointed at Mr G. J., a journalist working for S.Tar TV, who was filming the event. The description of the subsequent events as established by the Regional Court and the latter’s conclusions, read: ...“[the applicant pointing at Mr G. J.] described him in the following words: ...’this is the person responsible for manipulation’... ‘this person is called [Mr G. J.] [and] is one of the greatest information manipulators of cable TV’...

‘down with [him] (precz)!’...Some time later, on [his Internet site] there appeared a notice about the demonstration which included the following statements: ... ‘during the demonstration local journalists, including Mr G. J. from Tarnów cable TV, on account of [the latter’s] lack of objectivity and tight collaboration with the incompetent President of Tarnow, Mr M. Bień, and his political godfather the Civil Platform’s MP, Mr A.Grad, was booed (“wygwizdany”) by Tarnow inhabitants... These were the statements which [the victim] considered defamatory. The legal analysis of these statements and the circumstances in which they were made allow the conclusion that the [applicant’s] behaviour fulfilled the criteria of the offence set out in Article 212 §§ 1 and 2 of the Criminal Code.

In the Regional Court’s assessment it is beyond doubt that the term ‘manipulation’ has a highly negative connotation in the common understanding (in the Polish reality this is also caused by the negative experiences of the mass media before 1989).With regard to the process of transmitting information, this term means either telling direct untruths or presenting events in such a way as to make it impossible to see them as they are in reality – which also [amounts to telling] untruths. The same is true with regard to the term “collaboration”, which means direct cooperation with an imposed authority, and is linked with servility and being at the latter’s disposal...

Thus, to make a charge against a journalist of participating in manipulation or collaboration with the city’s authorities, or directly calling him an ‘information manipulator’ and stating that he was booed on account of his lack of objectivity, could indisputably debase him in the eyes of the public and undermine the public confidence necessary for his profession. Society expects from the mass media and their representatives independence, objectivity, and a true description of those events which are interesting to the public. In conclusion, it is established that [the applicant’s] behaviour was verbally aggressive, had features typical of a personal attack, and was obviously aimed at debasing Mr G. J. in the estimation of those present at the demonstration…

” 18. The court also dismissed the applicant’s submissions that his statements were a value judgment. It considered that even if they could be considered value judgments, they were not in any event supported by facts. The court established that the basis of the applicant’s statement was events which had taken place during the applicant’s campaign for the post of Tarnow’s President, which had its epilogue in the Regional Court’s decision of 25 October 2002. The latter court found that S.Tar TV, but not Mr G. J., had made inaccurate statements regarding the applicant. During the election campaign S.Tar TV had broadcast a debate between the candidates; however, every time the applicant took the floor a notice appeared to the effect that the applicant had not given permission for his views to be presented to the voters; this was not true.

In reality, the applicant had not agreed to the particular conditions for his presentation as proposed by S.Tar TV. However, Mr G. J. was merely a camera operator and had no influence on the station’s policy or on the broadcasting of the inaccurate information about the applicant. 19. The Regional Court considered therefore that the applicant should have limited himself to the comment that Mr G.J. “was a representative of the institution which had transmitted inaccurate information”. 20. On 16 December 2004 the Tarnow Municipal Council dismissed the applicant from his post as Vice-President of the Municipal Council. The Council considered that the applicant had been involved in unworthy conduct damaging its image by, in particular, insulting other people and constantly fighting and stirring up conflict.

The Council referred to several court cases in which the applicant had been involved. 21. Article 212 of the 1997 Criminal Code provides: Ҥ 1. Anyone who imputes to another person, a group of persons, an institution, a legal person or an organisation without legal personality, such behaviour or characteristics as may lower this person, group or entity in the public opinion or undermine public confidence in their capacity necessary for a certain position, occupation or type of activity, shall be liable to a fine, a restriction of liberty or imprisonment not exceeding one year.

§ 2. If the perpetrator commits the act described in paragraph 1 through a means of mass communication, he shall be liable to a fine, restriction of liberty or imprisonment not exceeding two years.” § 4. The prosecution takes place under a private bill of indictment.” 22. In so far as relevant, Article 213 § 2 provides: “Whoever raises or publicises a true allegation in defence of a justifiable public interest shall be deemed not to have committed the offence specified in Article 212 §§ 1 or 2.”