Ktistakis împotriva Cehiei

Publicat la 17 mai 2024 SECȚIUNEA CINCICEA RĂSPUNSURARE nr. 22245/22 Constantine Richard KTISTAKIS împotriva Republicii Cehe introdusă la 28 aprilie 2022, comunicată la 31 mai 2024 OBIECTUL DE LIMBARE Cererea se referă la procedurile efectuate de reclamant în fața instanțelor cehe pentru a obține înapoierea în Regatul Unit a copilului său, reținută din noiembrie 2013 de către mama în Republica Cehă. Reclamantul se baza pe hotărârile pronunțate în februarie și martie 2014 de o instanță britanică în temeiul articolului 39 din Regulamentul Bruxelles IIa, potrivit căruia reședința obișnuită a fiului său se referă la Regatul Unit și că acesta trebuia să se întoarcă la Regatul Unit. În prima procedură, inițiată în aprilie 2014, reclamantul a solicitat întoarcerea fiului său în temeiul Convenției de la Haga.

Considerând că hotărârile din Regatul Unit nu au fost executorii în Republica Cehă, instanțele cehe au respins cererea reclamantului pe motiv că mama nu a mutat sau reținat copilul în mod ilegal. Curtea Constituțională (nr. II. ÚS 3742/14) a anulat ulterior aceste decizii, pe motiv că instanțele cehe nu au recunoscut hotărârile britanice care au împiedicat judecarea pe fond a instanțelor cehe. În 2016, care erau legate de hotărârea Curții Constituționale, instanțele cehe au încheiat procedura privind returnarea copilului, invitând reclamantul să solicite executarea hotărârilor britanice. În urma cererii reclamantului în acest sens, instanțele cehe au somat mai întâi mama să se conformeze hotărârilor pronunțate de instanțele britanice.

Cu toate acestea, în 2019, aceștia au acceptat cererea mamei și au închis procedura de executare, considerând că o revenire în Regatul Unit ar fi contrară interesului copilului. Or, aceste hotărâri au fost ulterior anulate de Curtea Constituțională (nr. ÚS 387/20), pe motiv că acestea violau drepturile reclamantului la protecție judiciară și la respectarea vieții sale familiale. Potrivit Curții Constituționale, instanțele cehe au interpretat greșit termenii primei sale hotărâri (nr. II. ÚS 3742/14), care nu se referă decât la hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești ale unui alt stat în conformitate cu articolele 11 alineatul (8) și 42 din Regulamentul Bruxelles IIa, în timp ce hotărârile instanțelor britanice pronunțate în speță se refereau mai degrabă la măsuri provizorii care nu puteau fi executorii decât în temeiul articolului 28 din regulamentul menționat.

În urma acestei hotărâri a Curții Constituționale, instanțele cehe au încheiat din nou procedura de executare în 2020. La 4 octombrie 2021, Curtea Constituțională (nr. III), Curtea Constituțională (nr. 1112/21) a considerat, de asemenea, că hotărârile tribunalelor britanice nu pot fi executorii decât dacă au fost declarate ca atare în Republica Cehă, ceea ce nu era cazul. Pe de altă parte, o procedură privind exercitarea autorității părintești inițiată de mamă în fața instanțelor cehe a fost suspendată în momentul introducerii cererii, în vederea unui transfer de jurisdicție la instanțele cehe. Invocând articolele 6 și 8 din convenție, recurentul se plânge de negare a justiției în măsura în care Curtea Constituțională și-a respins ultima acțiune constituțională, în timp ce tribunalele nu au respectat prima hotărâre a acesteia (nr. II.

ÚS 3742/14) și au încălcat drepturile sale la un proces echitabil și la respectarea vieții sale de familie. CESE susține, de asemenea, că aceste inconsecvențe și deficiențele repetate ale instanțelor au condus la o durată excesivă a procedurii, care a avut un impact negativ asupra relației sale cu copilul său.

Principiul securității juridice a fost respectat în procedurile desfășurate de reclamant în speță, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, în special în lumina unor hotărâri divergente pronunțate de instanțele naționale (a se vedea, mutatis mutandis Beian c. România (n , n 30658/05, §§ 37-39, CEDH 2007, și Mullai și alții c. Albania , nr. 9074/07 , §§ 86-87, 23 martie 2010)? Dreptul reclamantului de a-și respecta viața de familie în sensul articolului 8 din convenție a fost protejat în mod efectiv, având în vedere multiplicarea procedurilor și efectele prejudiciabile ale desfășurării timpului (a se vedea mutatis mutandis, Macready c. Republica Cehă 4824/06 și 15512/08, § 41 și 67, 22 aprilie 2010)

Publié le 17 mai 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 22245/22 Constantine Richard KTISTAKIS contre la République tchèque introduite le 28 avril 2022 communiquée le 31 mai 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les procédures menées par le requérant devant les tribunaux tchèques afin d’obtenir le retour au Royaume-Uni de son enfant, retenu depuis novembre 2013 par la mère en République tchèque. Le requérant s’appuyait sur les décisions rendues en février et mars 2014 par un tribunal britannique en vertu de l’article de l’article 39 du règlement Bruxelles II bis, selon lesquelles la résidence habituelle de son fils se situait au Royaume-Uni et qu’il devait y retourner. Dans la première procédure, engagée en avril 2014, le requérant demandait le retour de son fils en vertu de la Convention de La Haye. Considérant que les décisions britanniques n’étaient pas exécutoires en République tchèque, les tribunaux tchèques ont rejeté la demande du requérant au motif que la mère n’avait pas déplacé ou retenu l’enfant de manière illicite.

La Cour constitutionnelle (no. II. ÚS 3742/14) a par la suite annulé ces décisions, au motif que les tribunaux tchèques avaient erré en ne reconnaissant pas les décisions britanniques qui pourtant faisaient obstacle à ce que les tribunaux tchèques statuent sur le fond. En 2016, liés par cet arrêt de la Cour constitutionnelle, les tribunaux tchèques ont clôturé la procédure portant sur le retour de l’enfant, invitant le requérant à demander l’exécution des décisions britanniques. À la suite de la demande du requérant en ce sens, les tribunaux tchèques ont d’abord sommé la mère de se conformer aux décisions rendues par les tribunaux britanniques. Cependant, en 2019, ils ont accueilli la demande de la mère et clôturé la procédure d’exécution, considérant qu’un retour au Royaume-Uni serait contraire à l’intérêt de l’enfant.

Or, ces décisions ont par la suite été annulées par la Cour constitutionnelle (no. I. ÚS 387/20), au motif qu’elles emportaient violation des droits du requérant à la protection judiciaire et au respect de sa vie familiale. Selon la Cour constitutionnelle, les tribunaux tchèques avaient mal interprété les termes de son premier arrêt (no. II. ÚS 3742/14), qui ne s’appliquait qu’aux décisions rendues par les tribunaux d’un autre État en vertu des articles 11 § 8 et 42 du règlement Bruxelles II bis, alors que les décisions des tribunaux britanniques rendues en l’espèce s’apparentaient plutôt à des mesures provisoires qui ne pouvaient être exécutoires qu’en vertu de l’article 28 dudit règlement.

À la suite de cet arrêt de la Cour constitutionnelle, les tribunaux tchèques ont de nouveau clôturé la procédure d’exécution en 2020. Ils ont estimé que les décisions des tribunaux britanniques dont l’exécution était demandée par le requérant n’avaient pas été reconnues ou déclarées exécutoires en République tchèque. Le 4 octobre 2021, la Cour constitutionnelle (no. III. ÚS 1112/21) a également considéré que les décisions des tribunaux britanniques ne pouvaient être exécutoires que si elles avaient été déclarées comme telles en République tchèque, ce qui n’était pas le cas. Par ailleurs, une procédure sur l’exercice de l’autorité parentale engagée par la mère devant les tribunaux tchèques était suspendue au moment de l’introduction de la requête, en vue d’un transfert de juridiction aux tribunaux tchèques.

Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, le requérant se plaint d’un déni de justice en ce que la Cour constitutionnelle a rejeté son dernier recours constitutionnel alors que les tribunaux n’avaient pas respecté le premier arrêt de celle-ci (no. II. ÚS 3742/14) et qu’ils avaient méconnu ses droits à un procès équitable et au respect de sa vie familiale. Il soutient également que ces incohérences et les manquements répétés des tribunaux ont entraîné une durée excessive de la procédure, qui a eu des répercussions négatives sur sa relation avec son enfant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le principe de sécurité juridique a-t-il été respecté dans les procédures menées par le requérant en l’espèce, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, eu égard notamment à des décisions divergentes rendues en la matière par les juridictions nationales (voir, mutatis mutandis , Beian c. Roumanie (n o 1) , n o 30658/05, §§ 37-39, CEDH 2007, et Mullai et autres c. Albanie , no 9074/07 , §§ 86-87, 23 mars 2010)? 2. Le droit du requérant au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention a-t-il été protégé de manière effective, étant donné la multiplication des procédures et les répercussions préjudiciables du déroulement du temps (voir, mutatis mutandis, Macready c. République tchèque , n os 4824/06 et 15512/08, §§ 41 et 67, 22 avril 2010) ?