Szilveszter împotriva României

Secțiunea a treia Cerere nr 61970/09 Sandor SZILVESZTER împotriva României introdusă la 12 august 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Sandor Szilveszter, este un resortisant român născut în 1975 și rezident în București. Este reprezentat în fața Curții de către dna Cristina Georgeta Toma, avocată la București. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2004, reclamantul a inițiat o procedură în lipsă de paternitate împotriva copilului A. și a mamei sale. În cursul acestei proceduri, Tribunalul de Primă Instanță din Odorheiu Secuiesc a ordonat efectuarea de teste ADN pentru a stabili posibilitatea ca reclamantul să fie tatăl copilului A. Atât reclamantul, cât și copilul și mama sa să se supună prelevărilor biologice de la institutul medical legal ( 2004, L.I.M.L.

a întocmit un raport pe care l-a comunicat instanței. Raportul menționa că testele ADN au fost efectuate asupra a trei persoane, și anume mama, copilul și tatăl presumptiv Szilveszter Sandu și că probabilitatea ca acesta din urmă să fie tatăl copilului a fost de 99,999 Deoarece numele tatălui în sine indicat în document a fost diferit de cel al reclamantului, și anume: "Sadu" în loc de "Sandor" (în loc de "Sandor") (în loc de "Sandor") (în loc de "Sandor" (în loc de "Sandor")), care este numele reclamantului (în cazul în care reclamantul a dorit să știe dacă și-a făcut o simplă eroare de limbă în document) sau "în cazul în care și-ar fi făcut o singură greșeală." La 19 februarie, a formulat o cerere în acest sens pe lângă IMML.

2007 LAIML l-a îndrumat pe solicitant, pentru a afla răspunsul, către cei doi medici care au efectuat testele. Aceștia au fost profesori la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova. Printr-o scrisoare din 5 martie 2007, profesorul i-a răspuns reclamantului că a făcut o greșeală regretabilă de pană și că raportul ar fi trebuit să indice numele corect. El i-a trimis reclamantului o versiune a raportului corectat, dar a semnat doar în calitate de medic. El a precizat, în această privință, că Reclamantul, care a dorit să aibă de la instituția care a emis raportul din 15 septembrie 2004 o versiune rectificată a acestui raport, în forma și forma corespunzătoare și după numele său exact, pentru a dobândi certitudinea pe care o are cu adevărat, a dat în fața instanței din 26 noiembrie.

În 2007, tribunalul departamental din Dolj a primit cererea reclamantului și a dispus ca IIML să îi furnizeze raportul întocmit în urma testelor ADN efectuate în 2004, în mod corespunzător, și anume prin rectificarea numelui tatălui presupus. Această hotărâre a devenit definitivă, după ce a fost confirmată de instanța de apel din Craiova la 19 martie 2008. În 2008, L.I.M.L. a refuzat să se conformeze motivului pe care îl avea nevoie de lanțul original al documentului eliberat inițial și, prin urmare, a solicitat acest document de la grefa Tribunalului de Primă Instanță din Odorheiu Secuiesc. La 25 august 2008, institutul va reiniția acest refuz în fața unui aprod al justiției care întocmește un proces verbal în acest sens.

În fața refuzului de a se conforma acestei hotărâri definitive, reclamantul își asumă, în urma unei noi proceduri judiciare, condamnarea la o penalitate de 50 RON pe zi de întârziere, prin hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din Craiova, din 3 decembrie 2008. În urma unei hotărâri definitive a Curții din 20 august 2009, Comisia a respins hotărârea Curții din 20 august 2009. executarea de hotărâri definitive privind obligațiile care revin autorităților publice, în principal din reglementarea internă relevantă, și anume extrase din Codul de procedură civilă și din Legea nr. 188/2000 privind executorii judiciari, este descrisă în Hotărârea Virgil Ionescu c. România 53037/99, §§ 31-37, 28 iunie 2005) și în Decizia Topciov c. România (dec.); 17369/02, 15 iunie 2006). GRIFS Invocând în mod explicit art. 6 din Convenție, reclamantul consideră că: 8 din Convenție, susține, de asemenea, că refuzul de a se conforma hotărârii definitive și de a corecta o simplă eroare materială a raportului întocmit ca urmare a unui test ADN referitor la paternitatea sa duce la creșterea anxietății și a nesiguranței sale și la excluderea oricărei îndoieli cu privire la legalitatea și exactitatea raportului original de paternitate emis la 15 septembrie 2004. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță,

garantată prin art. 6 1 din convenție ca urmare a neexecutării deciziei definitive din 26 noiembrie 2007 a instanței departamentale din Dolj? Reclamantul a suferit o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 din Convenție, din cauza refuzului institutului public de medicină legală de a se conforma deciziei judecătorești prin care i se impune obligația de a elibera reclamantului, în mod corespunzător, raportul medico-legal întocmit în urma testelor ADN de paternitate (a se vedea mutatis mutandis, Surugiu c. România, n 48995/99, Hotărârea din 20 aprilie 2004)

TROISIÈME SECTION

Requête n o 61970/09 Sandor SZILVESZTER contre la Roumanie introduite le 12 août 2009

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Sandor Szilveszter, est un ressortissant roumain né en 1975 et résidant à Bucarest. Il est représenté devant la Cour par Mme Cristina ‑ Georgeta Toma, avocate à Bucarest. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En 2004, le requérant avait initié une procédure en désaveu de paternité à l’encontre de l’enfant A. et de sa mère. Au cours de cette procédure, le tribunal de première instance d’Odorheiu Secuiesc ordonna que des tests ADN soient effectués afin d’établir la possibilité que le requérant soit le père de l’enfant A. Tant le requérant que l’enfant et sa mère se soumirent aux prélèvements biologiques auprès de l’institut de médecine légale (« IML », ci ‑ après) de Craiova.

Le 15 septembre 2004, l’IML établit un rapport qu’il communiqua au tribunal. Le rapport mentionnait que les tests ADN avaient été pratiqués sur trois personnes, à savoir la mère, l’enfant et le père présomptif « Szilveszter Sandu » et que la probabilité que ce ‑ dernier soit le père de l’enfant était de 99,999 %. Puisque le prénom du père présomptif indiqué dans le document était différent de celui du requérant – à savoir « Sandu » au lieu de « Sandor », qui est le prénom du requérant – ce ‑ dernier voulut savoir s’il s’agissait d’une simple erreur de plume dans le document ou bien s’il s’agissait d’une autre personne. Il formula une demande dans ce sens auprès de l’IML. Le 19 février 2007, l’IML orienta le requérant, afin de connaître la réponse, vers les deux médecins qui avaient réalisé les tests.

Ceux ‑ ci étaient des professeurs à l’Université de médecine et de pharmacie de Craiova. Par une lettre du 5 mars 2007, le professeur M. répondit au requérant qu’il s’agissait d’une regrettable erreur de plume et que le rapport aurait dû indiquer son prénom correct. Il envoya au requérant une version du rapport corrigé, mais revêtu uniquement de sa signature, en tant que médecin. Il précisa, à cet égard, que l’IML Craiova n’était pas en mesure de signer ce document car son ancien directeur qui avait signé le rapport de 2004 n’était plus à la tête de cet institut. Le requérant, qui souhaitait avoir de la part de l’institution même ayant délivré le rapport du 15 septembre 2004 une version rectifiée de ce rapport, en bonne et due forme et à son nom exact, afin d’acquérir la certitude qu’il s’agissait vraiment de lui, assigna en justice l’IML.

Par jugement du 26 novembre 2007, le tribunal départemental de Dolj fit droit à la demande du requérant et ordonna à l’IML de lui délivrer le rapport établi à la suite des tests ADN effectués en 2004, en bonne et due forme, à savoir en rectifiant le prénom du père présomptif. Ce jugement devint définitif, après avoir été confirmé par la cour d’appel de Craiova le 19 mars 2008. Par une lettre adressée au requérant, le 19 août 2008, l’IML refusa de s’y conformer au motif qu’il avait besoin de l’original du document initialement délivré et que, donc, il avait demandé ce document auprès du greffe du tribunal de première instance d’Odorheiu Secuiesc.

L’institut réitéra ce refus devant un huissier de justice qui établit un procès ‑ verbal à cette fin, le 25 août 2008. Face au refus de l’IML de se conformer à ce jugement définitif, le requérant obtint, à la suite d’une nouvelle procédure judiciaire, sa condamnation à une astreinte de 50 RON par jour de retard, par jugement du tribunal de première instance de Craiova, du 3 décembre 2008. Une contestation à l’exécution du jugement du 26 novembre 2007, formée par l’IML, fur rejetée par décision de justice définitive du 20 août 2009. D’après les informations fournies par le requérant en mars 2012, l’IML n’aurait toujours pas exécuté le jugement du 26 novembre 2007. B. Le droit et la pratique internes pertinents S’agissant de la non ‑ exécution de décisions définitives relatives à des obligations incombant à des autorités publiques, l’essentiel de la réglementation interne pertinente, à savoir des extraits du code de procédure civile et de la loi n o 188/2000 sur les huissiers de justice est décrit dans l’arrêt Virgil Ionescu c. Roumanie (n o 53037/99, §§ 31-37, 28 juin 2005) et dans la décision Topciov c. Roumanie (déc.), n o 17369/02, 15 juin 2006). GRIEFS Invoquant explicitement l’article 6 de la Convention, le requérant estime que l’impossibilité d’obtenir l’exécution de la décision du 26 novembre 2007 emporte violation de son droit d’accès à un tribunal.

Invoquant en substance l’article 8 de la Convention, il allègue également que le refus de l’INM de se conformer au jugement définitif et de corriger une simple erreur matérielle du rapport établi à la suite d’un teste ADN portant sur sa paternité fait accroître son angoisse et son incertitude et l’empêche d’écarter tout doute sur la légalité et l’exactitude du rapport original de paternité délivré le 15 septembre 2004. QUESTIONS 1. Y a-t-il eu violation du droit du requérant d’accès à un tribunal, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention du fait de la non ‑ exécution de la décision définitive du 26 novembre 2007 du tribunal départemental de Dolj ? 2. Le requérant a-t-il subi une atteinte à son droit au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention, en raison du refus de l’institut public de médecine légale de se conformer à la décision de justice lui imposant l’obligation de délivrer au requérant, en bonne et due forme, le rapport médicolégal établi à la suite des tests ADN de paternité (voir mutatis mutandis, Surugiu c. Roumanie , n o 48995/99, arrêt du 20 avril 2004) ?