CASE OF SABRİ GÜNEȘ v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objection allowed (Article 35-1 - Six month period)
CASE OF SABRİ GÜNEȘ v. TURKEY (CtEDO, 2012)
Reclamantul, dl Sabri Güneș, este un cetățean turc născut în 1981 și locuiește în Izmir. A suferit o leziune personală în timpul serviciului militar. A fost spitalizat la 30 octombrie 2001 și apoi a suferit mai multe operații pe genunchiul drept. Acum este dezactivat permanent. 10. La 7 aprilie 2003, reclamantul a depus o cerere Ministerului Apărării pentru compensare în ceea ce privește invaliditatea sa permanentă. 11. În urma concedierii tacite a cererii de către autoritățile administrative, reclamantul a introdus o acțiune pentru daune în cadrul Curții Supreme de Administrație Militară, la 12 august 2003, în ceea ce privește invaliditatea suferită în timpul serviciului său militar. El a solicitat 15.000 de lire turce (TRY – aproximativ 9.400 euro (EUR)) în ceea ce privește prejudiciu material și aceeași sumă în ceea ce privește prejudiciile morale. 12. Două rapoarte de experți ordonate de Curtea Supremă de Administrație Militară au fost adăugate la dosar. Primul, din 12 martie 2004, a stabilit un handicap de 5%. Al doilea, din 30 aprilie 2004, și a comunicat reclamantului la 11 mai 2004, a evaluat prejudiciile materiale ale reclamantului la mai mult de 27,438 (aproximativ 17,150). 13. După o audiere publică la 7 iulie 2004, Curtea Supremă de Administrație Militară și-a pronunțat hotărârea în aceeași zi. Acesta a decis în favoarea reclamantului și i-a acordat întreaga valoare a cererii sale în ceea ce privește prejudiciile materiale, și anume, TRY 15.000. Acesta i-a acordat mai mult de 2000 pentru prejudiciu moral. Curtea a considerat în special că concluziile raportului expert din 30 aprilie 2004 au fost relevante și au îndeplinit criteriile stabilite de jurisprudența sa. 14. La 21 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat pentru prima dată Ministerului Apărării o compensare suplimentară în ceea ce privește invaliditatea sa permanentă. El a afirmat că a devenit conștient doar de amploarea prejudiciilor materiale sale pentru prima dată la 11 mai 2004, atunci când a primit raportul din 30 aprilie 2004 de evaluare a prejudiciilor materiale sale la TRY 27,438. 15. La 29 martie 2005, după concedierea tacită a cererii de către autoritățile administrative, reclamantul a depus o nouă cerere la Curtea Supremă Administrativă Militară pentru compensare suplimentară, și anume, TRY 12.438 (aproximativ 5.600 EUR), pe baza raportului expert din 30 aprilie 2004. Prin hotărârea din 22 iunie 2005, Curtea Supremă de Administrație Militară a considerat că noua cerere a reclamantului a fost o cerere de modificare a sumei inițiale (îslah) și a respins-o pentru că nu a avut timp. Curtea a afirmat în special: „Reclamantul a solicitat în mod clar o modificare a sumei inițiale. Scopul unui amendament este de a rectifica un act de procedură. Având în vedere hotărârea Curții Constituționale publicată în Jurnalul Oficial din 14 noiembrie 2000, trebuie să concluzionăm că, în dreptul civil, persoanele rănite au dreptul să solicite compensații suplimentare după eliberarea unui raport de experți. Cu toate acestea, în cadrul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație Militară, se aplică termenele de un an și șasezeci de zile de la data trimiterii la autoritățile administrative. În temeiul articolului 46 alineatul (4) din Legea Curții Supreme de Administrație Militară, suma solicitată nu poate fi rectificată după adoptarea termenelor respective. În consecință, această afirmație trebuie respinsă pentru a fi în afara timpului ...” Un judecător (din cinci) a exprimat un aviz discordant. El a afirmat în special: „Cantitatea de daune în cazurile de prejudiciu personal se stabilește numai după producerea unui raport de experți. În plus, data la care se confirmă aceste rapoarte este luată în considerare atunci când se calculează termenele pentru trimitere la autoritățile administrative și pentru a aduce o acțiune ... Cererea de compensare suplimentară bazată pe raportul de experți a fost depusă în termenul relevant, deoarece reclamantul nu a devenit conștient de amploarea prejudiciului până după eliberarea acestui raport ....” 17. La 9 septembrie 2005, reclamantul a depus o cerere de rectificare a hotărârii. 18. Prin hotărârea din 16 noiembrie 2005, la 28 noiembrie 2005, Curtea Supremă Administrativă Militară a respins această cerere. 19. Secțiunea 8 alineatul (2) din Legea de procedură administrativă (Legea nr. 2577) și art. 162 din Codul de procedură civilă prevăd că, în cazul în care moarele cu un termen limită este o vacanță publică, termenul respectiv va fi prelungit la ziua lucrătoare următoare. 20. art. 31 § 1 din Convenția de la Viena, intitulat „Statul general de interpretare”, prevede că un tratat trebuie interpretat „în buna credință în conformitate cu sensul obișnuit care trebuie acordat termenilor tratatului în contextul lor și în lumina obiectului și scopului său”. 21. Convenția europeană privind calculul termenelor-limite, deschisă pentru semnătură la 16 mai 1972 la Basilea, a intrat în vigoare la 28 aprilie 1983, în vederea stabilirii unor norme europene uniforme pentru calcularea termenelor pe baza răspunsurilor obținute de guverne. Acesta se aplică atât la nivel intern, cât și la nivel internațional, astfel cum se menționează clar în preambul său, care afirmă că „unificarea normelor referitoare la calculul termenelor, atât în scopuri interne, cât și internaționale”, va contribui la realizarea unei unități mai mari între statele membre ale Consiliului Europei (a se vedea raportul explicativ). În prezent, numai patru dintre cele zece state semnatare au ratificat această convenție. Turcia nu l-a semnat și nu a aderat la aceasta. 22. art. 5 din convenție prevede următoarele: „Sâmbătă, duminică și sărbători oficiale se numără atunci când calculează un termen. Cu toate acestea, atunci când moare un termen înainte de expirarea unui act este o sâmbătă, o duminică, o sărbătoare oficială sau o zi care va fi considerată o sărbătoare oficială, termenul se prelungește pentru a include prima zi lucrătoare după aceea.” 23. art. 3 § 4 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971 de stabilire a normelor aplicabile perioadelor, datelor și termenelor (Jurnalul Oficial nr. L 124 din 08/06/1971) prevede următoarele: „În cazul în care ultima zi a unei perioade exprimate în altă parte decât în ore este o vacanță publică, duminică sau sâmbătă, perioada se încheie cu expirarea ultimei ore a zilei lucrătoare următoare.”