SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 2883/05 UNIVERSUL SA împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se înscrie la 10 iulie 2012 într-un comitet compus din Ineta Ziemele, președinte, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată la 10 decembrie 2004, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 21 decembrie 2011 prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, Universal SA, este o societate anonimă de drept moldovean, care are sediul la Orhei. Guvernul Moldovei (atît mai mult decât atât) a fost reprezentat de agentul său, adinterim, domnul L. Apostol. Societatea reclamantă este respinsă o decizie definitivă, pronunțată în favoarea sa de către prima instanță, ca urmare a admiterii de către Curtea Supremă de Justiție a acțiunii întârziate a părții pârâte. ÎN DREPT Partea reclamantă susține că admiterea recursului întârziat formulat de partea pârâtă a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice. Aceasta se referă la art. 6 alineatul (1) din convenție, ale cărei pasaje relevante sunt astfel exprimate. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) După eșecul negocierilor dintre părți în vederea soluționării cauzei la termen, guvernul a informat Curtea, printr-o scrisoare din 21 În decembrie 2011, acesta intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că, în urma admiterii acțiunii întârziate, a existat o încălcare a drepturilor societății reclamante garantate prin art. 6 alin. (1) din Convenție. (...) Guvernul, care își face propria apreciere asupra faptelor cauzei și ținând cont de jurisprudența Curții, oferă, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma globală de 2 300 EUR (EUR) (...) Guvernul declară că această sumă va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Societatea reclamantă nu a comentat declarația guvernului. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea principiului securității rapoartelor juridice (a se vedea, de exemplu, Popov c. Republica Moldova (n, n 19960/04, § 52-58, 6 decembrie 2005 Oferta Plus SRL c. Republica Moldova, n 14385/04, §§ 104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006 Eugenia și Doina Duca c. Republica Moldova, citată anterior, § 35-45 Melnic c. Republica Moldova, nr. 6923/03, § 38-44, 14 noiembrie 2006 Istrate c. Republica Moldova, nr. 53773/00, § 46-61, 13 iunie 2006). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare (a se vedea, de exemplu, Cojocaru c. Republica Moldova [comitet], nr 35251/04, §§ 40-50, 15 noiembrie 2011) (c)). În plus, în lumina considerentelor de mai sus și ținând cont în special de jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale n termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Ineta Ziemele președintă adjunctă
Requête n
o
2883/05
contre la République de Moldova
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 10 juillet 2012 en un comité composé de
:
Ineta Ziemele,
présidente,
Ján Šikuta,
Nona Tsotsoria,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 décembre 2004,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 21 décembre 2011 invitant la Cour à rayer la requête du rôle
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, Universul SA, est une société anonyme de droit moldave qui a son siège à Orhei. Le gouvernement moldave («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent,
ad interim
, M. L. Apostol.
La société requérante se vit annuler une décision définitive, rendue en sa faveur par la première instance, à la suite de l’admission par la Cour suprême de justice du recours tardif de la partie adverse.
La partie requérante allègue que l’admission du recours tardif formé par la partie adverse a porté atteinte au principe de la sécurité des rapports juridiques. Elle invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dont les passages pertinents sont ainsi libellés
:
«
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
»
Après l’échec des négociations entre les parties en vue de régler l’affaire à l’amiable, le Gouvernement a informé la Cour, par une lettre du 21
décembre 2011, qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement reconnait qu’à la suite de l’admission du recours tardif, il y a eu violation des droits de la société requérante garantis par l’article 6 § 1 de la Convention. (...) le Gouvernement, se livrant à sa propre appréciation des faits de la cause et tenant compte de la jurisprudence de la Cour, offre au titre de satisfaction équitable la somme globale de 2
300 euros (EUR) (...)
Le gouvernement déclare que cette somme sera convertie en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
La société requérante n’a pas commenté la déclaration du Gouvernement.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des
principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin
Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la République de Moldova, sa pratique en ce qui concerne les griefs
tirés de la violation du principe de la sécurité des rapports juridiques (voir, par exemple,
Popov c. République de Moldova (n
o
2)
, n
o
19960/04, §§
52-58, 6 décembre 2005
;
Oferta Plus SRL c. République de Moldova
, n
o
14385/04, §§
104-107 et 112-115, 19 décembre 2006
;
Eugenia et Doina
Duca c. République de Moldova
, précité, §§
35-45
;
Melnic c. République de Moldova
, n
o
6923/03, §§ 38-44, 14 novembre 2006
;
Istrate c.
République de Moldova
, n
o
53773/00, §§ 46-61, 13 juin 2006).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires (voir, par
exemple,
Cojocaru c. République de Moldova
[comité], n
o
35251/04, §§
40-50, 15 novembre 2011) –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Marialena Tsirli
Ineta Ziemele
Greffière adjointe
Présidente