Cererea nr. 45558/08 Luminița CHRIAC împotriva României depusă la 6 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Luminița Chiriac, este un cetățean român care s-a născut în 1969 și trăiește în Iași. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 aprilie 2004, doi indivizi, unul dintre care era fratele reclamantului, au fost duși la o secție de poliție Iași sub acuzarea de tulburare a ordinului public din cauza consumului de băuturi alcoolice. La 23 aprilie 2003, un jurnal local a publicat un articol intitulat “Big scandal în mijlocul nopții între un avocat și ofițerii de poliție din Stația II” ( Mare tarăboi în miez de noapte între un avocat și politicii de la Secția II ). Articolul a relatat evenimentele din 12 aprilie 2004. Acesta a inclus o citare a adjunctului șefului secției de poliție al II-lea după cum urmează: “[...] atât avocatul, cât și clientul ei au fost sub influența băuturilor alcoolice și au provocat un scandal în secția de poliție”. La 16 mai 2003, reclamantul a depus o plângere penală pentru difamare împotriva jurnalistului care a scris articolul și a polițistului citat în articolul. Reclamantul a susținut că, ca urmare a publicării articolului, inclusiv declarațiile despre faptul că este sub influența alcoolului, reputația ei a fost deteriorată. Câțiva clienți au anulat acordurile de reprezentare și familia ei a fost afectată negativ după publicarea acestui articol. La 2 decembrie 2003, reclamantul s-a alăturat procedurii în calitate de partid civil care solicită 25 000 de euro. La 29 noiembrie 2004, procurorul atașat Curtea de Apel Iași a respins plângerea reclamantului în ceea ce privește ofițerul de poliție pentru lipsa unor dovezi suficiente că a prezentat declarații difamatorii și în ceea ce privește jurnalistul din cauza faptului că nu a acționat cu intenția de a difama. Prin hotărârea din 12 ianuarie 2006, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a aprobat recursul reclamantului cu privire la punctele de drept și a transmis cauzele pentru anchete suplimentare la Biroul Procuror atașat Curții de Apel. Curtea internă a raționat că plângerea reclamantului a fost tratată superficial și că ancheta ar fi trebuit să se extindă și la crima de difamare a unui avocat, astfel cum se prevede la art. 37 § 2 din Legea privind profesiile juridice nr. 51/1995. Pe parcursul celui de-al doilea ciclu de procedură, plângerea reclamantului a fost în cele din urmă respinsă de Hotărârea Înaltei Curții de Casație și Justiție din 6 Martie 2008. Curtea internă a susținut raționarea instanțelor anterioare prin care infracțiunile nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 51/1995, deoarece actele reclamate nu au avut loc în timpul exercitării sarcinilor reclamantului. În plus, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a susținut că chiar presupunând că actele reclamate ar fi căzut în conformitate cu dispozițiile Codului penal în ceea ce privește difamarea, acuzația asupra acestor acte a fost interzisă, deoarece de la 2006 până la 2007 difamarea a fost depenalizată, deci, perpetratorii au beneficiat de aplicarea legii mai favorabile. Nu s-a făcut nici o trimitere la acțiunea civilă depusă de solicitant. Legea internă relevantă art. 206 din Codul Penal, în vigoare la data evenimentelor, se menționează după cum urmează: Orice persoană care face orice declarație sau acuzație în public cu privire la o persoană anume care, dacă este adevărat, ar face ca persoana în cauză să fie responsabilă de o penală, administrativă sau disciplinară sau să le expună în public o amendă [...].” În 2006, modificarea anumitor dispoziții din Codul Penal, Legea nr. 278/2006, a abrogat articolele privind insultul și difamarea. 10. Cu toate acestea, prin hotărârea sa nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a declarat inconstituțională de mai sus. 11. art. 346 din Codul de Procedință Penală în vigoare la data Hotărârii Înaltei Curții de Casație și Justiție, după cum urmează: „(1) În cazul condamnării, achitării sau încetării procesului penal, instanța pronunță aceeași decizie în ceea ce privește membrul civil al procedurii. (2) În cazul în care a fost pronunțată achitării din motivul prevăzut în art. 10 litera b) (1) sau deoarece instanța a identificat o cauză care elimină natura penală a actului, sau din cauza lipsei unuia dintre elementele constitutive ale unui act ilegal, instanța poate acorda daune materiale și morale în conformitate cu dreptul civil. (3) Daunele civile nu pot fi plătite în cazul în care a fost hotărât achitarea deoarece actul nu există sau nu a fost comis de către acuzat. (4) Curtea penală nu soluționează acțiunea civilă atunci când decide să se achite pentru motivele prevăzute în art. 10 litera b) sau atunci când decide să înceteze procedura penală pentru unul dintre motivele prevăzute în art. 10 litera f) și j) sau în cazul retragerii.” 12. Conform dispozițiilor decretului nr. 167/1958, termenul legal pentru problemele civile și comerciale este de trei ani, începând de la data în care s-a obținut dreptul de a depune o plângere cu privire la o anumită chestiune. 13. art. 37 § 2 din Legea privind profesiile juridice nr. 51/1995, în vigoare la data evenimentelor, citiți după cum urmează: „(2) Insultarea, difamarea sau amenințarea unui avocat în timpul exercitării profesiei și în legătură cu profesia este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu o amendă.” COMPLAINTE 14. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii penale. 15. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 10 2 din Convenția pe care reputația ei a fost afectată și că instanțele nu au reușit să remedieze situația. obligațiile sale pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție de a asigura respectul pentru viața privată a reclamantului (a se vedea, printre altele, Pfeifer c. Austria , nr. 12556/03, 15 noiembrie 2007)?
Application no. 45558/08
Luminița CHIRIAC
against Romania
lodged on 6 September 2008
1.
The applicant, Ms Luminița Chiriac, is a Romanian national who was born in 1969 and lives in Iași.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
On 12 April 2004, two individuals, one of whom was the applicant’s brother, were taken to a Iași Police station under the charge of disturbance of the public order due to the consumption of alcoholic beverages. The applicant came to the same police station in her capacity as attorney at law in order to represent the two aforementioned individuals.
4.
On 23 April 2003 a local journal published an article entitled “Big scandal in the middle of the night between an attorney and the police officers from Station II” (
Mare tărăboi în miez de noapte între un avocat și polițiștii de la Secția II
). The article related the events of 12 April 2004. It included a quote of the deputy to the head of the Police Station II as follows: “[...] both the attorney and her client were under the influence of alcoholic beverages and provoked a scandal in the police station”.
5.
On 16 May 2003 the applicant lodged a criminal complaint for defamation against the journalist who wrote the article and the policeman who was quoted in the article. The applicant alleged that as a result of the publication of the article including the declarations about her being under the influence of alcohol, her reputation was damaged. Several clients had rescinded the representation agreements and her family had been negatively affected subsequent to the publication of the article. On 2 December 2003 the applicant joined the proceedings as a civil party claiming 25
000 euros.
6.
On 29 November 2004 the Prosecutor attached to the Iași Court of Appeal dismissed the applicant’s complaint in respect of the police officer for lack of sufficient evidence that he had proffered defamatory statements and in respect of the journalist on the ground that he had not acted with the intention to defame. By a judgment of 12 January 2006 the High Court of Cassation and Justice endorsed the applicant’s appeal on points of law and remitted the case for further investigations to the Prosecutor’s Office attached to the Court of Appeal. The domestic court reasoned that the applicant’s complaint had been dealt with superficially and the investigation should have also extended to the crime of defamation of an attorney as provided under Article 37 § 2 of Legal Profession Act No. 51/1995.
7.
During the second procedural cycle, the applicant’s complaint was finally dismissed by the High Court of Cassation and Justice judgment of 6
March 2008. The domestic court upheld the reasoning of the previous courts whereby the crime did not fall under the provisions of Law No.
51/1995 as the acts complained of did not occur during the exercise of the applicant’s duties. Furthermore, the High Court of Cassation and Justice held that even assuming that the acts complained of would have fallen under the provisions of the Criminal Code regarding defamation, the prosecution of such acts was time barred, as from 2006 to 2007 defamation had been decriminalized, therefore the perpetrators benefited of the application of the more favourable law. No reference was made as to the civil action lodged by the applicant.
B.
Relevant domestic law
8.
Article 206 of the Criminal Code as in force at the date of the events read as follows:
“
Anyone who makes any statement or allegation in public concerning a particular person which, if true, would render that person liable to a criminal, administrative or disciplinary penalty or expose them to public opprobrium shall be liable to a fine [...].”
9.
In 2006, amending certain provisions of the Criminal Code, Law No.
278/2006 repealed the Articles on insult and defamation.
10.
However, by its decision no. 62 of 18 January 2007 the Constitutional Court declared the above repeal unconstitutional.
11.
Article 346 of the Code of Criminal Procedure in force at the date of the High Court of Cassation and Justice judgment’s read as follows:
“(1)
In case of conviction, acquittal or cessation of the criminal limb of the trial, the court delivers the same decision in respect of the civil limb of the proceedings.
(2)
When acquittal has been pronounced for the reason provided in article 10 letter
b) (1) or because the court has identified a cause that removes the criminal nature of the act, or because one of the constitutive elements of an unlawful act is missing, the court can award material and moral damage in accordance to the civil law.
(3)
Civil damage cannot be paid if the acquittal was decided because the act does not exist or has not been committed by the defendant.
(4)
The criminal court does not settle the civil action when it decides to acquit for the reasons provided in art. 10 letter b) or when it decides to cease the criminal proceedings for one of the reasons provided in art. 10 letters f) and j) or in the case of withdrawal.”
12.
According to the provisions of Decree No. 167/1958, the statutory time limit for civil and commercial matters is three years, starting from the date one has gained the right to lodge a complaint pertaining to a particular matter.
13.
Article 37 § 2 of Legal Profession Act No. 51/1995, as in force at the date of the events, read as follows:
“(2)
Insulting, defaming or threatening an attorney during the exercise of the profession and in connection with the profession shall be punished by imprisonment from 3 months to 2 years or with a fine.”
14.
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the criminal proceedings.
15.
The applicant also complains under Article 10
§
2 of the Convention that her reputation had been affected and that the courts had failed to remedy the situation.
1.
Did the applicant exhaust the available domestic remedies in respect of her complaint concerning the alleged breach of her right to reputation?
2.
Did the State comply with
its positive obligations under Article 8 of the Convention to ensure respect for the applicant’s private life (see,
inter alia
,
Pfeifer v. Austria
, no. 12556/03, 15 November 2007)?