Secțiunea a patra Cerere nr. 18288/06 Kosta Atanasov BOYKANOV împotriva Bulgariei introdusă la 12 aprilie 2006 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Kosta Anastasov Boykanov, este un cetățean bulgar născut în 1939 și rezident în Gorna Beshovitsa. El este retras. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Scrisoarea reclamantului din 18 iunie 2004 În 2003, un litigiu privind plata unei anumite sume de bani l-a opus pe reclamant cooperativei agricole 232,62 levs bulgare (BGN) plus dobânda. La cererea reclamantului, judecătorul de executare în apropierea tribunalului de district Mezdra a deschis o procedură de executare a acestei hotărâri.
În cursul procedurii de executare, reclamantul a adresat mai multe cereri judecătorului de executare și i-a cerut să confiște zece tone de grâu, un tractor și o expeditoră aparținând debitorului. Într-un proces-verbal, redactat la 27 mai 2004, judecătorul de executare a refuzat să confisce bunurile menționate anterior. : Cele două mașini fuseseră transferate de către debitor unei alte entități juridice, iar cele zece tone de grâu nu erau găsite în depozitul cooperativei. La 18 iunie 2004, reclamantul a depus la grefa serviciului de la Prin procesul-verbal din 27 mai 2004, te încăpățânezi să demonstrezi că: "Eu sunt puternic din punct de vedere legal și pot încălca legea față de tine." Nu ați luat în considerare cererea mea din 4 aprilie 2004 și documentele anexate acestora.
Ați încălcat art. 360 alineatul (2) din Codul de procedură civilă (CPC) (...). Ați încălcat art. 367 din CPC prin aplicarea arbitrară a paragrafului 2, în beneficiul ginerelui unuia dintre angajații dvs. și al paragrafului 3, în beneficiul gardianului bunului în cauză. După ce ați afirmat că contractul de vânzare a bunurilor este valabil, ați refuzat să acceptați cererea mea de introducere a prețului obținut cu cuvintele În scrisoarea mea din 28 aprilie 2004, v-am avertizat că grâul confiscat este vândut și consider că faptele voastre sunt incoerente și incompatibile cu obligațiile unui judecător al execuției. Vă rog să luați notă de documentele anexate și să vă pronunțați cu privire la cererea mea prin aplicarea legilor (...) față de cei care le-au încălcat.
mai întâi. .. Procedura penală pentru calomnie împotriva reclamantului la 30 iunie 2004, T.M., judecător de execuție în apropierea tribunalului de district din Mezdra, a depus plângere penală împotriva reclamantului pentru calomnie. El a explicat că scrisoarea reclamantului din 18 iunie 2004 conținea o declarație de calomnie și că a fost acuzată de comiterea unor infracțiuni în cadrul funcțiilor sale de judecător al executării. Scrisoarea în cauză fusese depusă la grefa serviciului de executare a hotărârilor judecătorești, a fost anexată la dosar și era accesibilă grefierilor, experților și judecătorilor. El a solicitat 1 500 BGN pentru prejudiciul moral suferit. Toți judecătorii Tribunalului de District din Mezdra s-au deportat de la examinarea acestei cauze pe motiv că reclamantul era colegul lor în instanță.
La 13 iulie 2004, hotărând cu privire la cererea președintelui Tribunalului de District din Mezdra, președintele Tribunalului Regional din Vratsa detacha un judecător al Tribunalului de District din Vratsa pentru a examina cauza penală în cauză. La 7 decembrie 2004, tribunalul de district l-a recunoscut pe reclamant vinovat de infracțiunea de calomnie a unui funcționar și l-a condamnat la plata unei amenzi de 500 BGN și 1 La 23 martie 2005, Tribunalul Regional din Vratsa a constatat că motivele și mecanismele hotărârii atacate erau contradictorii în ceea ce privește vinovăția reclamantului și imprecise în ceea ce privește identitatea reclamantului. Tribunalul regional a infirmat hotărârea Tribunalului de District și i-a trimis cauza în vederea unei reexaminări.
Președintele Tribunalului Regional a detașat un alt judecător al Tribunalului Districtual Vratsa pentru a examina cauza penală. În fața tribunalului de district, reclamantul a fost însărcinat cu dosarul reclamantului în calitate de judecător al executării. El a fost solicitat în repetate rânduri de către reclamant pentru a confisca bunuri care nu aparțin debitorului. La 18 iunie 2004, reclamantul depunea o scrisoare la grefa serviciului de executare a hotărârilor care conținea o declarație calomniatoare adresată reclamantului. Reclamantul îi atribuise o declarație pe care nu o pronunțase niciodată și o acuzase de comisia de judecată în cadrul funcțiilor sale. Scrisoarea în cauză a fost citită de către asistenta judecătorului de executare și a fost anexată la dosar și, prin urmare, era la dispoziția părților, a experților și a magistraților care ar fi trebuit să se pronunțe asupra eventualelor cereri ale părților la procedură.
Plângătorul a depus câteva documente și a dispus interogarea a doi martori la judecată. S.Y., asistentă în serviciul executării hotărârilor judecătorești, a primit cererea depusă de reclamant la 18 iunie 2004. Ea a luat cunoștință de conținutul său pentru a putea să-l înregistreze corect. Ea a arătat apoi judecătorului care l-a citit. Judecătorul a avut aerul tulburat și indignat. D.M., primarul satului, îl însoțise pe judecător la execuție și pe reclamant la data de 27 mai 2004 la depozitul cooperativei locale. Comisia nu îl ascultase pe judecător pronunțând invective împotriva reclamantului. Reclamantul susținea că scrisoarea sa din 18 iunie 2004 era adresată reclamantului în calitate de judecător al execuției și că aceasta avea ca scop de a-și exprima nemulțumirea față de pasivitatea acestuia în cadrul procedurii de recuperare a creanței reclamantului.
Reclamantul a avut nici o intenție de a afecta reputația reclamantului, fapt dovedit prin faptul că a adresat personal scrisoarea și nu superiorilor săi și că conținutul acesteia nu a fost făcut public în mass-media locală. Reclamantul a adăugat că fraza În scrisoarea sa, el a citat două propoziții pe care T.M. le-a pronunțat în timpul unei vizite la depozitul debitorului, și anume: "Vrei să nu obții nimic pentru titlul tău executoriu?" Cu aceeași ocazie, judecătorul execuției a refuzat să accepte una dintre cererile sale scrise. L A existat o discuție aprinsă între judecătorul execuției și reclamant cu privire la câteva cereri ale acestuia din urmă. V.T. a văzut, de asemenea, reclamantul fluturând o foaie și auzindu-l pe judecătorul execuției răspundându-i acestuia din urmă mai puțin Vrei să-ți dau nimic Reclamantul a prezentat copii ale celorlalte cereri scrise adresate judecătorului execuției.
Partea pârâtă a prezentat o copie a unei depoziții scrise din partea martorului V.T. și a susținut că aceasta nu era scrisă de martorul în cauză. Interogat de judecător, V.T., că nu era scrisul său. Tribunalul de District a respins cererea sa după ce a constatat că partea pârâtă dispune doar de o copie și nu de o lanjumătățire a documentului în cauză. Prin hotărârea din 23 iunie 2005, tribunalul de district l-a recunoscut pe reclamant vinovat de calomnie în scris a unui funcționar. Tribunalul de District a constatat că scrisoarea din 18 iunie 2004, depusă de reclamant la grefa serviciului de executare a hotărârilor judecătorești, atribuia judecătorului executarea cuvintelor deplasate pe care acesta din urmă nu le pronunțase niciodată.
Reclamantul a recunoscut că propoziția sunt în mod legal puternic și pot încălca legea față de tine. În ceea ce privește celelalte două propoziții menționate în scrisoarea reclamantului, și anume: "Vrei să nu obții nimic pentru titlul tău executoriu" și "/sau să agiți această foaie, ea nu valorează nimic pentru mine," instanța de district a decis că nu s-a dovedit că instanța de executare a ținut efectiv astfel de cuvinte față de reclamant. În acest scop, a creditat declarația martorului ocular D.M. și a considerat că declarația martorului în descărcare de gestiune, V.T., era în contradicție cu versiunea dată chiar de reclamant cu privire la conținutul exact al cuvintelor atribuite judecătorului execuției.
Scrisoarea în litigiu conținea, de asemenea, afirmația că reclamantul ar fi încălcat legislația internă și-ar fi folosit competențele în beneficiul unor terți, ceea ce constituia o acuzație calomniatoare de comiterea de infracțiuni în cadrul funcțiilor sale. Scrisoarea de calomnie a fost făcută publică pentru că a fost depusă la grefa serviciului de executare a hotărârilor judecătorești, a fost citită de asistenta judecătorului și anexată la dosarul procedurii de executare, ceea ce l-a făcut accesibil părților, avocaților, experților și magistraților care exercită controlul judiciar asupra procedurii de executare. Recurentul a acționat intenționat cu scopul de a submina buna reputație a judecătorului de execuție.
Tribunalul de District a constatat că sancțiunea penală prevăzută de Codul penal pentru calomnierea unui funcționar era o amendă de 5 000-15 El a decis să aplice art. 78a din Codul penal și a înlocuit sancțiunea penală cu o amendă administrativă de 500 BGN și l-a condamnat pe reclamant să plătească 1 500 BGN pentru prejudiciul moral suferit și 412 BGN pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Recurentul a solicitat această hotărâre și-a reiterat argumentele deja prezentate în fața instanței inferioare. El a solicitat recuzarea tuturor judecătorilor Tribunalului Regional din Vratsa pe motiv că cealaltă parte la procedură era instanța de executare a Mezdra care își exercita atribuțiile în regiunea acoperită de competența teritorială a instanței regionale.
Reclamantul a solicitat, de asemenea, o expertiză a depoziției scrise a martorului V.T., prezentată de partea pârâtă în fața primei instanțe, pentru a dovedi că nu a scris acest document. Instanța regională a respins aceste două cereri ale reclamantului pe motiv că acestea erau nefondate și lipsite de relevanță pentru stabilirea faptelor. Printr-o hotărâre definitivă din 14 octombrie 2005, Tribunalul Regional din Vratsa a confirmat hotărârea instanței inferioare. El a considerat că tribunalul de district stabilise în mod corect faptele și aplicase legea penală. Hotărârea atacată era pronunțată în conformitate cu normele procedurale și cu drepturile reclamantului. Evenimentele ulterioare condamnării reclamantului Ca urmare a hotărârii Tribunalului Regional, T.M.
a solicitat și a obținut inițierea unei proceduri de executare în fața instanței de executare în fața Tribunalului Districtual Vratsa. La data de 13 ianuarie 2008, reclamantul plătise deja 1 906,06 BGN (aproximativ 975 EUR), inclusiv dobânda, și a rămas de plătit suma de 869,38 BGN (aproximativ 445 EUR). Dispozițiile Codului penal privind infracțiunea de calomnie a unui funcționar și înlocuirea sancțiunii penale cu o sancțiune administrativă au fost rezumate în hotărârea Kasabova c. Bulgaria, nr 22385/03, § 35-40, 19 aprilie 2011. GRIEFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de respingerea cererii sale de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Regional din Vratsa și de refuzul Tribunalului Regional d În afara unghiului articolului 10 din Convenție, reclamantul se plânge că condamnarea sa pentru calomnie a constituit o interferență nejustificată cu libertatea sa de exprimare.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Condamnarea reclamantului pentru calomnie a constituit o încălcare a libertății sale de exprimare, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În sensul articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr.
Requête n o 18288/06 Kosta Atanasov BOYKANOV contre la Bulgarie introduite le 12 avril 2006
Le requérant, M. Kosta Anastasov Boykanov, est un ressortissant bulgare né en 1939 et résidant à Gorna Beshovitsa. Il est retraité. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. La lettre du requérant du 18 juin 2004 En 2003, un litige concernant le paiement d’une certaine somme d’argent opposa le requérant à la coopérative agricole « Obedinenie » du village de Gorna Beshovitsa. A l’issue d’une procédure judiciaire, la coopérative fut condamnée à payer à l’intéressé la somme de 1 232,62 levs bulgares (BGN) plus les intérêts. A la demande du requérant, le juge de l’exécution près le tribunal de district de Mezdra ouvrit une procédure d’exécution de ce jugement.
Au cours de la procédure d’exécution, le requérant adressa plusieurs demandes au juge de l’exécution et lui demanda de saisir dix tonnes de blé, un tracteur et une chargeuse appartenant au débiteur. Dans un procès-verbal, rédigé le 27 mai 2004, le juge de l’exécution refusa de saisir les biens susmentionnés : les deux machines avaient été transférées par le débiteur à une autre entité juridique et les dix tonnes de blé n’étaient pas retrouvées dans l’entrepôt de la coopérative. Le 18 juin 2004, le requérant déposa au greffe du service de l’exécution des jugements près le tribunal de Mezdra une lettre adressée au juge de l’exécution. La lettre se lisait comme suit : « Monsieur le Juge de l’exécution, Par votre procès-verbal du 27 mai 2004, vous vous obstinez à prouver que : « Je suis légalement puissant et je peux enfreindre la loi vis-à-vis de toi.
», et vous mettez en œuvre votre menace : « Veux-tu ne rien obtenir pour ton titre exécutoire ? ». Vous confirmez ceci parce que : 1. Vous n’avez pas pris en compte ma demande datée du 4 avril 2004 et les documents annexés à celles-ci. Vous avez enfreint l’article 360, alinéa 2 du code de procédure civile (CPC) (...). 2. Vous avez enfreint l’article 367 du CPC en appliquant arbitrairement son alinéa 2, au profit du gendre d’un de vos employés, et son alinéa 3, au profit du gardien du bien en cause. 3. Après avoir affirmé que le contrat de vente des biens était valable, vous avez refusé d’accepter ma demande de saisie du prix obtenu avec les mots « Arrêtez d’agiter cette feuille, elle ne vaut rien pour moi.
» et vous avez procédé à la rédaction du procès-verbal. 4. Vous avez constaté que les 10 000 kilos de blé ne se trouvaient pas dans l’entrepôt du débiteur, mais vous n’avez pas décrit la quantité de blé que vous y avez trouvée. Dans ma lettre datée du 28 avril 2004, je vous avais averti que le blé saisi était vendu. Je considère que vos actes sont incohérents et incompatibles avec [les devoirs] d’un juge de l’exécution. Je vous prie de bien vouloir prendre note des pièces ci-jointes et vous prononcer sur ma demande en appliquant les lois (...) vis-à-vis de ceux qui les enfreignent.». 2. La procédure pénale pour diffamation menée contre le requérant Le 30 juin 2004, T.M., juge de l’exécution près le tribunal de district de Mezdra, porta plainte pénale contre le requérant pour diffamation.
Il exposa que la lettre du requérant du 18 juin 2004 contenait des propos diffamatoires et l’accusait d’avoir commis des infractions pénales dans le cadre de ses fonctions de juge de l’exécution. La lettre en cause avait été déposée au greffe du service de l’exécution des jugements, elle avait été jointe au dossier et était accessible aux greffiers, aux experts et aux juges. Il demanda 1 500 BGN pour le préjudice moral subi. Tous les juges du tribunal de district de Mezdra se déportèrent de l’examen de cette affaire au motif que le plaignant était leur collègue au tribunal. Le 13 juillet 2004, statuant sur la demande du président du tribunal de district de Mezdra, le président du tribunal régional de Vratsa détacha un juge du tribunal de district de Vratsa pour examiner l’affaire pénale en cause.
Le 7 décembre 2004, le tribunal de district reconnut le requérant coupable du délit de diffamation d’un fonctionnaire et le condamna au paiement d’une amende de 500 BGN et de 1 500 BGN à titre de dommage moral. Le 23 mars 2005, statuant sur l’appel du requérant, le tribunal régional de Vratsa constata que les motifs et le dispositif du jugement attaqué étaient contradictoires, quant à la culpabilité du requérant, et imprécis, concernant l’identité du plaignant. Le tribunal régional infirma le jugement du tribunal de district et lui renvoya l’affaire pour un réexamen. Le président du tribunal régional détacha un autre juge du tribunal de district de Vratsa pour examiner l’affaire pénale. Devant le tribunal de district, le plaignant expliqua qu’il était chargé du dossier du requérant en tant que juge de l’exécution.
Il avait été sollicité par le requérant à plusieurs reprises pour saisir des biens qui n’appartenaient pas au débiteur. Le 18 juin 2004, le requérant avait déposé une lettre au greffe du service de l’exécution des jugements qui contenait des propos diffamatoires visant le plaignant. Le requérant lui avait attribué des propos qu’il n’avait jamais prononcés et il l’avait accusé de la commission d’infractions pénales dans le cadre de ses fonctions. La lettre en question avait été lue par l’assistante du juge de l’exécution et avait été jointe au dossier et donc était à la disposition des parties, des experts et des magistrats qui auraient à statuer sur les éventuelles demandes des parties à la procédure.
Le plaignant soumit quelques documents et obtint l’interrogatoire de deux témoins à charge. S.Y., assistante au service de l’exécution des jugements, expliqua qu’elle avait réceptionné la demande déposée par le requérant le 18 juin 2004. Elle avait pris connaissance de son contenu afin de pouvoir l’enregistrer correctement. Elle l’avait ensuite montrée au juge qui l’avait lue. Le juge avait eu l’air troublé et indigné. D.M., maire du village, avait accompagné le juge de l’exécution et le requérant le 27 mai 2004 à l’entrepôt de la coopérative locale. Elle expliqua que le requérant avait demandé la saisie d’une certaine quantité de blé, d’un tracteur et d’autres machines agricoles, mais le juge de l’exécution lui avait répondu qu’il ne pouvait pas procéder à cette saisie.
Elle n’avait pas entendu le juge prononcer des invectives à l’encontre du requérant. Le requérant soutint que sa lettre du 18 juin 2004 était adressée au plaignant en sa qualité de juge de l’exécution et qu’elle avait pour but d’exprimer son mécontentement de la passivité de celui-ci dans le cadre de la procédure de recouvrement de la créance du requérant. Le requérant expliqua qu’il n’avait aucune intention de nuire à la réputation du plaignant, ce qui était prouvé par le fait qu’il lui avait adressé personnellement la lettre et non pas à ses supérieurs et que le contenu de celle-ci n’était pas rendu public dans les médias locaux. Le requérant ajouta que la phrase « Je suis légalement puissant et je peux enfreindre la loi vis-à-vis de toi » n’était pas prononcée par le plaignant mais qu’elle exprimait sa propre perception des agissements du juge de l’exécution.
Dans sa lettre, il avait cité deux phrases que T.M. avait prononcées au cours d’une visite à l’entrepôt du débiteur, à savoir « Veux-tu ne rien obtenir pour ton titre exécutoire. » et « Arrêtez d’agiter cette feuille, elle ne vaut rien pour moi ». A cette même occasion, le juge de l’exécution avait refusé d’accepter une de ses demandes écrites. L’intéressé demanda l’interrogatoire d’un témoin oculaire, V.T., afin de prouver la véracité de ces faits. Lors de son interrogatoire, le témoin V.T. confirma qu’il avait assisté à la visite du 27 mai 2004 du juge de l’exécution à l’entrepôt de la coopérative « Obedinenie ». Il y avait eu une vive discussion entre le juge de l’exécution et le requérant au sujet de quelques demandes de ce dernier.
V.T. avait également vu le requérant agiter une feuille et entendu le juge de l’exécution répondre à ce dernier « Voulez-vous que je ne vous donne rien ». Le requérant présenta les copies de ses autres demandes écrites adressées au juge de l’exécution. La partie adverse présenta la copie d’une déposition écrite émanant du témoin V.T. et soutint que celle-ci n’était pas écrite par le témoin en question. Interrogé par le juge, V.T. expliqua que ce n’était pas son écriture. Le requérant demanda l’original de ladite déposition, mais le tribunal rejeta sa demande après avoir constaté que la partie adverse disposait uniquement d’une copie et non pas de l’original du document en question. Par un jugement du 23 juin 2005, le tribunal de district reconnut le requérant coupable de la diffamation par écrit d’un fonctionnaire.
Le tribunal de district constata que la lettre datée du 18 juin 2004, déposée par le requérant au greffe du service de l’exécution des jugements, attribuait au juge de l’exécution des propos déplacés que ce dernier n’avait jamais prononcés. Le requérant avait reconnu que la phrase « Je suis légalement puissant et je peux enfreindre la loi vis-à-vis de toi » était inventée par lui-même. Pour ce qui était des deux autres phrases citées dans la lettre du requérant, à savoir « Veux-tu ne rien obtenir pour ton titre exécutoire » et « Arrêtez d’agiter cette feuille, elle ne vaut rien pour moi », le tribunal de district décida qu’il n’était pas prouvé que le juge de l’exécution avait effectivement tenu de tels propos vis-à-vis du requérant.
Il crédita à cet effet la déposition du témoin oculaire D.M. et estima que la déposition du témoin en décharge, V.T., était en contradiction avec la version donnée par le requérant lui-même quant au contenu exact des propos attribués au juge de l’exécution. La lettre litigieuse contenait également l’allégation mensongère que le plaignant aurait enfreint la législation interne et aurait utilisé ses pouvoirs au profit de tiers, ce qui constituait une accusation calomnieuse d’avoir commis des infractions pénales dans le cadre de ses fonctions. La lettre diffamatoire était rendue publique parce qu’elle avait été déposée au greffe du service de l’exécution des jugements, elle avait été lue par l’assistante du juge et jointe au dossier de la procédure d’exécution, ce qui l’avait rendue accessible aux parties, à leurs avocats, aux experts et aux magistrats exerçant le contrôle judiciaire sur la procédure d’exécution.
Le requérant avait agi intentionnellement avec le but de nuire à la bonne réputation du juge de l’exécution. Le tribunal de district constata que la sanction pénale prévue par le code pénale pour la diffamation d’un fonctionnaire était une amende de 5 000 à 15 000 BGN, le requérant n’avait pas d’autres condamnations au pénal et ses actes n’avaient pas causé de préjudice matériel à la victime. Il décida donc d’appliquer l’article 78a du code pénal et substitua la sanction pénale par une amende administrative de 500 BGN. Il condamna le requérant à payer 1 500 BGN, pour le préjudice moral subi, et 412 BGN, pour frais et dépens, à la partie adverse. Le requérant interjeta appel de ce jugement et réitéra ses arguments déjà exposés devant le tribunal inférieur.
Il demanda la récusation de tous les juges du tribunal régional de Vratsa au motif que l’autre partie à la procédure était le juge de l’exécution de Mezdra qui exerçait ses fonctions dans la région couverte par la compétence territoriale du tribunal régional. Le requérant demanda également une expertise de la déposition écrite du témoin V.T., présentée par la partie adverse devant la première instance, afin de prouver qu’il n’avait pas écrit ce document. Le tribunal régional rejeta ces deux demandes du requérant au motif qu’elles étaient mal fondées et sans pertinence pour l’établissement des faits. Par un jugement définitif du 14 octobre 2005, le tribunal régional de Vratsa confirma le jugement du tribunal inférieur.
Il estima que le tribunal de district avait correctement établi les faits et appliqué la loi pénale. Le jugement attaqué était rendu dans le respect des règles procédurales et des droits du requérant. 3. Les événements ultérieurs à la condamnation du requérant A la suite du jugement du tribunal régional, T.M. demanda et obtint l’ouverture d’une procédure d’exécution auprès du juge de l’exécution rattaché au tribunal de district de Vratsa. A la date du 13 janvier 2008, le requérant avait déjà payé 1 906,06 BGN (environ 975 EUR), y compris les intérêts, et il lui restait à régler la somme de 869,38 BGN (environ 445 EUR).
B. Le droit interne pertinent Les dispositions du code pénal relatives au délit de diffamation d’un fonctionnaire et à la substitution de la sanction pénale par une sanction administrative ont été résumées dans l’arrêt Kasabova c. Bulgarie , n o 22385/03, §§ 35-40, 19 avril 2011. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint du rejet de sa demande de récusation de tous les juges du tribunal régional de Vratsa et du refus du tribunal régional d’ordonner une expertise du document présenté par la partie adverse. Sous l’angle de l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint que sa condamnation pour diffamation a constitué une ingérence injustifiée à sa liberté d’expression.
1. La condamnation du requérant pour diffamation constituait-elle une atteinte à sa liberté d’expression, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ?