CtEDO 18.07.2012 Auto

D.T. v. THE NETHERLANDS AND GEORGIA

RESPONDENT
GEO;NLD
HOTĂRÂRE
18.07.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
D.T. v. THE NETHERLANDS AND GEORGIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 28199/12 D.T. împotriva Țărilor de Jos și Georgiei depusă la 26 aprilie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl D.T., este un cetățean al Georgiei. El s-a născut în 1973 și stă în Țările de Jos. El este reprezentat în fața Curții de către dna M. de Boer, avocat practicant la Lelystad. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos la 29 mai 2007. El a afirmat, printre altele, următoarele: A lucrat ca gardian de frontieră la granița dintre Georgia și Azerbaidjan. Principala sa responsabilitate a fost combaterea traficului de droguri. Între cele două țări exista o zonă neutră. La 10 aprilie 2007, reclamantul a fost ordonat de ofițerul său superior să aducă o persoană (unul dl X) din zona neutră în Georgia, evadarea controalelor de frontieră normale. La 16 aprilie 2007, a fost din nou ordonat să treacă peste graniță domnul X la 17 aprilie 2007. De asemenea, la 16 aprilie 2007, reclamantul a primit un sfat că un traficant de droguri a fost văzut în zona neutră. Reclamantul a plecat în zona neutră și a văzut că acest traficant de droguri este aceeași persoană ca dl X. Reclamantul a informat superiorul său, dl L., care i-a spus că informațiile primite este greșit. La 20 aprilie 2007, reclamantul a fost încă o dată ordonat de dl L. să contrabandeze dl X peste graniță. O oră mai târziu, reclamantul a primit un apel telefonic de la mama sa care i-a spus că ea a fost deținută ostatic și că reclamantul ar trebui să contrabandeze această persoană peste graniță. Reclamantul a fost forțat să se conformeze. La 21 aprilie 2007, reclamantul a informat superiorul său, dl L., că va lua măsuri pentru a preveni acest contraband în viitor. Reclamantul a scris un memo dlui B., șeful gardienilor de frontieră (și superiorul dlui L.). A doua zi, 22 aprilie 2007, reclamantul a fost chemat superiorului său care i-a arătat memoul și i-a spus că ar trebui să aibă grijă și să urmeze ordinele. Reclamantul s-a întors la muncă. Până la 7 mai 2007 nu s-a întâmplat nimic. În acea dată, reclamantul a fost din nou ordonat să contrabandeze dl X peste graniță, dar i s-a spus că aceasta va fi ultima dată. Într-o săptămână mai târziu, reclamantul va fi promovat la următorul rang, care a fost planificat de ceva timp. În seara aceea, la ora 19:00, reclamantul a plecat să-l ia pe dl X și să-l aducă înapoi în zona neutră. Când a ajuns la locul desemnat, dl X a fost însoțit de două persoane, unul dintre ele purtand o jachetă cu scrisorile SOD – care reprezintă Departamentul Operațiunilor Speciale – celălalt în haine simple. Dl X și omul cu îmbrăcăminte liniștite care trebuie să discute ceva, reclamantul și omul cu SOD le-au dat puțină intimitate și au plecat. Omul cu SOD a arătat un interes în arma reclamantului. Dl X și omul cu îmbrăcăminte liniștite au început să strige reciproc. Ca reacție, omul cu SOD l-a împușcat pe dl X cu arma reclamantului. Reclamantul a fugit. În timp ce fugea el a fost împușcat. Cu ajutorul unui coleg, reclamantul a reușit să fugă din țară. La 20 aprilie 2009, viceministrul Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) a refuzat cererea de azil a reclamantului. Contul său s-a constatat că lipsește credință. Potrivit unui raport oficial individual ( individueleel ambtsbericht ) din 8 decembrie 2008, Ministerul de Afaceri Externe al Țărilor de Jos, reclamantul a fost concediat ca urmare a unei reorganizații. În plus, SOD nu caută reclamantul, nici nu a fost solicitat pentru o infracțiune penală. Prin urmare, afirmația reclamantului că a fost martor de lichidare a unui traficant de droguri și că este vinovat pentru aceasta, s-a constatat că nu a avut credință și s-a concluzionat că reclamantul nu a constatat că a avut un risc real și personal de persecuție de către autoritățile georgiene sau mafia azerbaeză. La 27 august 2009, ministrul adjunct a informat reclamantul că decizia din 20 aprilie 2009 a fost retrasă și că va fi luată o nouă decizie. În continuare, reclamantul a retras apelul său. La 12 noiembrie 2009, viceministrul a refuzat din nou cererea. Deși s-a crezut că contul reclamantului privind traficul și uciderea domnului X cu arma reclamantului, frica reclamantului de persecuție, fie de către SOD, fie de către mafia azerbaiyană, nu a fost considerată credibilitate. Potrivit raportului oficial individual, SOD și/sau alte autorități georgiene nu căutau reclamantul. La 23 decembrie 2010, Curtea Regională (rechtbank ) din Haga, ședința de la Utrecht, a acceptat apelul, a anulat decizia din 12 noiembrie 2009 și a ordonat Ministrului Imigratiei (Ministrul Voor Immigratie, Integratie en Asiel ; succesorul Ministrului Justiției (Deputy) să ia o nouă decizie. Având în vedere că reclamantul, prin prezentarea anumitor documente, a reușit să demonstreze că unele dintre concluziile atinse în raportul oficial individual din 8 decembrie 2008 sunt incorecte, Curtea Regională a constatat că ministrul nu ar fi putut să se bazeze pe acest raport. Comisia a susținut, de asemenea, că informațiile referitoare la țara de origine au arătat că reclamantul nu se poate baza pe protecția furnizată de autoritățile georgiene împotriva persoanelor corupte. Ministrul a depus un nou recurs împotriva acestei decizii. La 24 februarie 2012, Divizia de Competență Administrativă a Consiliului de Stat (Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State a acceptat apelul suplimentar, a anulat hotărârea din 23 decembrie 2010 și a respins recursul inițial al reclamantului, susținând că ministrul ar fi putut baza decizia sa pe raportul oficial individual, deoarece centrul acestui raport se referă la afirmația reclamantului de a fi solicitat de către SOD. Potrivit raportului, SOD nu cauta reclamantul. Prin urmare, reclamantul nu a reușit să stabilească un risc real și personal de încălcare a articolului 3. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că, în cazul în care va fi expus în Georgia, va fi expus la un risc real de tratament interzis de această dispoziție. El s-a plâns în continuare că, în acest sens, el nu are un remediu eficace, astfel cum este garantat în art. 13 din Convenția. Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar trebui să se confrunte cu un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul în care ordinul de expulzare este executat?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă