- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 iunie 2024
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Affaire communiquée
Kaos Gey Ve Lezbiyen Kültürel ARAȘTıRMALAR Ve DAYANıȘMA (kaos GL) Derneği împotriva Turciei și încă o cauză
Traducere în română Auto
Publicat pe 24 iunie 2024 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI N 5797/22 și 27507/23 KAOS GEY VE LEZBIYEN KÜLTÜREL ARAȘTIRMALAR VE DAYANIȘMA (KAOS GL) DERNE Cererile se referă, în special, la interdicțiile impuse de prefectura din Ankara privind reuniunile, manifestările și orice activitate culturală a asociațiilor sau organizațiilor neguvernamentale care promovează drepturile persoanelor LGBTI+, inclusiv a asociației solicitante.
27507/23, recurenta se plânge de o încălcare a drepturilor sale prevăzute la articolele 10 și 11 din convenție, luată separat sau combinată cu articolele 13 și 14. Deplânge faptul că a fost interzisă manifestarea pe baza unor motive stereotipice, întemeiate pe pretinsele riscuri de eschivare din partea d … Potrivit acesteia, instanțele administrative ar fi decis fără a identifica diferitele interese implicate și fără a încerca să mențină un echilibru corect între acestea, în timp ce ar fi luat în considerare elementele de 5797/22, în măsura în care interdicția în litigiu limita toate activitățile colective ale persoanelor LGBTI+, recurenta invocă o încălcare a dreptului la respectarea vieții private, la libertatea de gândire și de exprimare, precum și la manifestare și reuniune, în sensul articolelor 8, 9, 10 și 11, luate separat sau combinate cu art. 13 și 14. Recurenta menționează, de asemenea, art. 3, întrucât interdicția în cauză se referă la un tratament degradant față de comunitatea LGBTI+.
Întrebări adresate părților cu privire la cererea nr. 27507/23 A fost afectată libertatea de întrunire pașnică a asociației reclamante, în sensul art. 11 alin. (1) din Convenție, de interdicția prefectorială din 18 mai 2016 a Marșului Mândriei în la … Librăria respectivă răspundea unei nevoi sociale imperative și era proporțională cu scopul în cauză (a se vedea Bączkowski și alții c. Polonia, nr. 1543/06, § 63, 3 mai 2007, Partidul Popular Democrat-Crețian c. Moldova 2), nr 25196/04, § 20-25, 2 februarie 2010, Alekseyev c. Rusia, nr. 4916/07 și alte 2 § 73 și 81, 21 octombrie 2010, Kudrevičius și alte c. Lituania [GC], n 37553/05, § 142- 146 și 158-160, CEDO 2015 și Asociația ACCEPT și altele c. România, n 19237/16, § 140, 1 iunie 2021) În mod alternativ, se poate considera că statul și-a îndeplinit obligația pozitivă de a adopta măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a mersului, pentru a preveni tulburările și pentru a garanta siguranța tuturor participanților, înainte de a lua în considerare interdicția contestată În acest context, pot tribunalele interne să treacă pentru a efectua în mod corespunzător un control de echilibrare a intereselor opuse în joc (a se vedea, de exemplu, Lacatus c. Elveția, nr 14065/15, § 101, 19 ianuarie 2021, Hirst c. Regatul Unit (n [GC], n 74025/01, § 82, CEDO 2005-IX, și Kudrevičius și alții, citată anterior,
§ 144) Având în vedere jurisprudența privind condițiile practice ale unei reuniuni (asociația ACCEPT și altele, citată anterior, § 144, și Sáska c. Ungaria, nr. 58050/08, § 21, 27 noiembrie 2012), acțiunea în fața camerei nr. 1 a Tribunalului Administrativ Regional din¶Ankara poate fi considerată ca fiind efectivă, în sensul articolului 13 din Convenție (Genderdoc-M c. Moldova), 9106/06, § 35, 12 iunie 2012, Alekseiev , citată anterior, § 98 și 99, și Bączkowski și alții , citată anterior, §§ 81 și 83) În caz contrar, odată ce a fost posibil să organizeze marșul mândriei la data dorită, ce acțiune judiciară ulterioară ar putea folosi reclamanta pentru a obține redresarea satisfăcătoare a încălcării prevăzute la art. 11 din convenție În circumstanțele prezentei cauze, recurenta poate pretinde că este victima unei discriminări pe baza misiunii sale statutare pro-LGBTI+ și pe baza orientării sexuale a potențialilor participanți la Marșul mândriei avut în vedere în speță, cu încălcarea articolului 14 din convenție (a se vedea, printre altele, Genderdoc-M, citată anterior, §§ 50-53, Kozak c. Polonia, 13102/02, § 92, 2 martie 2010 și Alekseiev, citată anterior,
§ 108) În ceea ce privește cererea nr. 5797/22 Având în vedere hotărârea Curții Constituționale din 21 februarie 2019 a Curții Administrative Regionale din Ankara privind încetarea interdicției prefectale contestate și concluzia Curții Constituționale potrivit căreia această hotărâre constituia un obstacol în calea pretinsei victime a recurentei, aceasta din urmă se poate considera încă victima unei încălcări a Convenției în sensul articolului 34 din convenție.
La 17 noiembrie 2017, aceasta a constituit o interferență în urmărirea de către asociația solicitantă a scopurilor sale statutare, cu alte cuvinte, în exercitarea drepturilor sale protejate de articolele 10 și/sau 11 din Convenție în la … anumite sensibilități și emoționalități sociale care ar putea cauza anumite părți ale corpului mai puțin frecvent și în care aceasta se referea la Legea nr. 2935, care a fost (s) obiectiv (e) legitim (e), în sensul art. 11 alin. (2), această interferență a urmărit interdicția în cauză la o necesitate socială imperioasă și a fost proporțională cu scopul în cauză (a se vedea, de exemplu, Bączkowski și alții) , citată anterior, § 63, Alekseiev , citată anterior, § 73 și 81 și Asociația ACCEPT și altele, citată anterior, § 140) În acest context și având în vedere nivelul de control judiciar necesar în acest domeniu (a se vedea, de exemplu, Hirst c. Regatul Unit (n [GC], n 74025/01, § 82, CEDH 2005-IX și Lacatus c. Elveția, n 14065/15, § 101, 19 ianuarie 2021), pot instanțele interne să treacă pentru a efectua în mod corespunzător un control de balanță al intereselor opuse în joc și să decidă cu diligența necesară, astfel încât acțiunile în fața acestora să poată fi considerate efective în sensul articolului 13 din convenție (a se vedea Kudrevičius și alții, citată anterior, punctul 144) În caz contrar,
odată ce a devenit posibil să se organizeze activități care țin de scopurile sale statutare, ce acțiune judiciară ulterioară ar fi putut folosi reclamanta pentru a obține redresarea satisfăcătoare a încălcării prevăzute în art. 10 și/sau 11 din Convenție? În circumstanțele prezentei cauze, recurenta poate pretinde că este victima unei discriminări pe baza misiunii sale statutare pro LGBTI+, încălcând art. 14 din convenție (a se vedea, printre altele, Genderdoc-M, citată anterior, §§ 50-53, Kozak c. Polonia, nr 13102/02, § 92, 2 martie 2010 și Alekseyev , citată anterior, § 108)
Publié le 24 juin 2024
DEUXIÈME SECTION
Requêtes n os 5797/22 et 27507/23 KAOS GEY VE LEZBIYEN KÜLTÜREL ARAȘTIRMALAR VE DAYANIȘMA (KAOS GL) DERNEĞI contre la Türkiye introduites respectivement le 2 décembre 2021 et le 24 juin 2023 communiquées le 5 juin 2024
OBJET DE L’AFFAIRE
Les requêtes concernent notamment les interdictions posées par la préfecture d’Ankara relativement aux réunions, manifestations ainsi qu’à toute activité culturelle de la part des associations ou d’organisations non gouvernementales prônant les droits des personnes LGBTI+, dont l’association requérante. Dans la requête n o 27507/23, la requérante se plaint d’une violation de ses droits consacrés aux articles 10 et 11 de la Convention, pris isolément ou combinés avec les articles 13 et 14. Elle déplore avoir été interdite de manifester sur le fondement de motifs stéréotypés tirés de prétendus risques d’hostilités de la part d’autrui, sans avoir eu la possibilité de réfuter les renseignements qui, selon toutes les instances internes, justifiaient cette mesure.
Selon elle, les juridictions administratives auraient statué sans identifier les différents intérêts en jeu et sans chercher à maintenir un juste équilibre entre ceux-ci, tout en faisant abstraction des éléments de « nécessité » et de « proportionnalité » dont l’appréciation était capitale. Quant à la requête n o 5797/22, dans la mesure où l’interdiction litigieuse limitait toutes les activités collectives des personnes LGBTI+, la requérante allègue une atteinte au droit au respect de la vie privée, à la liberté de pensée et d’expression ainsi que de manifestation et de réunion, au sens des articles 8, 9, 10 et 11, pris isolément ou combinés avec les articles 13 et 14. La requérante invoque également l’article 3, considérant que l’interdiction en cause s’analyse en un traitement dégradant envers la communauté LGBTI+.
QUESTIONS AUX PARTIES
Quant à la requête n o 27507/23
Y a-t-il eu atteinte à la liberté de réunion pacifique de l’association requérante, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention, par l’interdiction préfectorale du 18 mai 2016 de la Marche des fiertés ? – Dans l’affirmative, quelle était la base légale de cette ingérence ? – Quel but légitime, au sens de l’article 11 § 2, cette ingérence poursuivait-elle ? – L’interdiction en cause répondait-elle à un besoin social impérieux et était-elle proportionnée au but en question (voir Bączkowski et autres c. Pologne , n o 1543/06, § 63, 3 mai 2007, Parti populaire démocrate-chrétien c. Moldova (n o 2), n o 25196/04, §§ 20 à 25, 2 février 2010, Alekseyev c. Russie , n os 4916/07 et 2 autres, §§ 73 et 81, 21 octobre 2010, Kudrevičius et autres c. Lituanie [GC], n o 37553/05, §§ 142 à 146 et 158 à 160, CEDH 2015 et Association ACCEPT et autres c. Roumanie , n o 19237/16, § 140, 1 er juin 2021) ? – Alternativement, peut-on considérer que l’État a satisfait à son obligation positive d’adopter des mesures raisonnables et appropriées afin d’assurer le déroulement pacifique de la marche, de prévenir les troubles et de garantir la sécurité de tous les participants, avant d’envisager l’interdiction contestée ? – Dans ce contexte, est-ce que les tribunaux internes peuvent passer pour avoir dûment effectué un contrôle de mise en balance des intérêts opposés en jeu (voir, par exemple, Lacatus c. Suisse , n o 14065/15, § 101, 19 janvier 2021, Hirst c. Royaume-Uni (n o 2) [GC], n o 74025/01, § 82, CEDH 2005‑IX, et Kudrevičius et autres , précité, § 144) ?
Compte tenu de la jurisprudence relative aux conditions pratiques d’une réunion ( Association ACCEPT et autres , précité, § 144, et Sáska c. Hongrie , n o 58050/08, § 21, 27 novembre 2012), le recours devant la chambre n o 1 du tribunal administratif régional d’Ankara peut-il être considéré comme avoir été effectif, au sens de l’article 13 de la Convention ( Genderdoc-M c. Moldova , n o 9106/06, § 35, 12 juin 2012, Alekseyev , précité, §§ 98 et 99, et Bączkowski et autres , précité, §§ 81 et 83) ? Sinon, une fois qu’il n’était plus possible d’organiser la Marche des fiertés à la date voulue, quel recours judiciaire a posteriori la requérante pouvait-elle user afin d’obtenir le redressement satisfaisant de la violation alléguée de l’article 11 de la Convention ?
Dans les circonstances de la présente cause, la requérante peut-elle se prétendre victime d’une discrimination fondée sur sa mission statutaire pro-LGBTI+ et sur l’orientation sexuelle des potentiels participants à la Marche des fiertés envisagée en l’espèce, en violation de l’article 14 de la Convention (voir, parmi d’autres, Genderdoc-M , précité, §§ 50 à 53, Kozak c. Pologne , n o 13102/02, § 92, 2 mars 2010, et Alekseyev , précité, § 108) ? Quant à la requête n o 5797/22 1. Au vu de l’arrêt du 21 févier 2019 du tribunal administratif régional d’Ankara annulant l’interdiction préfectorale contestée et de la conclusion de la Cour constitutionnelle selon laquelle cet arrêt faisait obstacle à ce que la requérante puisse se prétendre victime, celle-ci peut-elle se dire toujours victime d’une violation de la Convention, au sens de l’article 34 de la Convention ? 2. L’interdiction préfectorale du 17 novembre 2017, a-t-elle constitué une ingérence dans la poursuite par l’association requérante de ses buts statutaires, en d’autres termes, dans l’exercice de ses droits protégés par les articles 10 et/ou 11 de la Convention ? – Dans l’affirmative, quelle était la base légale de cette ingérence ? – Dans la mesure où l’interdiction susmentionnée était motivée par « certaines sensibilités et émotivités sociales » qui risqueraient de provoquer « certains milieux », et où elle se référait à la loi n o 2935, quel(s) but(s) légitime(s), au sens de l’article 11 § 2, cette ingérence poursuivait-elle ? – L’interdiction en cause répondait-elle à un besoin social impérieux et était-elle proportionnée au but en question (voir, par exemple, Bączkowski et autres , précité, § 63, Alekseyev , précité, §§ 73 et 81, et Association ACCEPT et autres , précité, § 140) ? 3. Dans ce contexte et eu égard au niveau de contrôle judiciaire requis en la matière (voir, par exemple, Hirst c. Royaume-Uni (n o 2) [GC], n o 74025/01, § 82, CEDH 2005‑IX, et Lacatus c. Suisse , n o 14065/15, § 101, 19 janvier 2021), est-ce que les tribunaux internes peuvent passer pour avoir dûment effectué un contrôle de mise en balance des intérêts opposés en jeu et statué avec la diligence requise, afin que les recours devant eux puissent être considérés comme effectifs au sens de l’article 13 de la Convention (voir Kudrevičius et autres , précité, § 144) ?
Sinon, une fois qu’il n’était plus possible d’organiser des activités relevant de ses buts statutaires, quel recours judiciaire a posteriori la requérante pouvait-elle user afin d’obtenir le redressement satisfaisant de la violation alléguée des articles 10 et/ou 11 de la Convention ?
Dans les circonstances de la présente cause, la requérante peut-elle se prétendre victime d’une discrimination fondée sur sa mission statutaire pro ‑ LGBTI+, en violation de l’article 14 de la Convention (voir, parmi d’autres, Genderdoc-M , précité, §§ 50 à 53, Kozak c. Pologne , n o 13102/02, § 92, 2 mars 2010, et Alekseyev , précité, § 108) ?