SECȚIUNEA 1 Cererea nr. 1295/10 CASA CIVILIZAREA MACEDONIEI ȘI a altor persoane împotriva Greciei introdusă la 10 decembrie 2009 EXPOSAT DE FAȚĂ Lista părților solicitante figurează în anexă. Reclamanții la nr. 2-8 sunt resortisanți greci, rezidenți în Florina. Ei sunt membri ai Comitetului director provizoriu al primei reclamante. Candidații sunt reprezentați de către Supravegherea grecească Helsinki, o organizație non-guvernamentală, având sediul la Glyka Nera Attikis. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează.
Contextul cauzei la 12 iunie 1990, membrii la momentul respectiv ai Comitetului director provizoriu al asociației fără scop lucrativ Casa civilizației macedonene ( Στέγη Μακεδονικ Această cerere a fost respinsă de Tribunalul de Mare Instanță din Florina, care a fost ulterior confirmată de instanța de judecată din Salonic și de Curtea de Casație (hotărârea din 16 mai 1994). Faptele în litigiu din această cauză sunt menționate în detaliu în Hotărârea Sidiropoulos și în alte hotărâri ale Greciei (10 iulie 1998, § 7-13, Rec., 1998, IV.
Prin această hotărâre, Curtea a încheiat cu încălcarea articolului 11 din Convenție, din cauza respingerii cererii d in i ț ia de înregistrare a c ț i un ii mai mari (Sidiropoulos și altele, menționate anterior, § 47). Faptele relevante pentru prezenta cerere la 19 iunie 2003, reclamanții la nr. 2-8 au decis să creeze din nou cu alte persoane prima reclamantă, asocierea Casa civilizației macedonene (Στέγη Μακεδονικ : (a) înfrumusețarea culturală, intelectuală și artistică a membrilor săi și dezvoltarea unui spirit de cooperare, solidaritate și iubire între ei, (b) descentralizarea culturală și conservarea manifestărilor și tradițiilor intelectuale și artistice, precum și a monumentelor acestei civilizații și, în general, promovarea și dezvoltarea civilizației macedonene ; conservarea și dezvoltarea limbii macedonene și (c) protecția mediului natural și cultural al regiunii.
Potrivit reclamanților, trimiterile în statutele de asociere la civilizație și limba macedoneană au fost conforme cu hotărârea Sidiropulos și altele, citată anterior, în care Curtea a considerat că: chiar să presupună că fondatorii unei asociații precum cea din speță se referă la o conștiință minoritară, documentul Conferinței de la Copenhaga a Conferinței privind dimensiunea umană a CSCE (capitolul IV) din 29 iunie 1990 și Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 21 noiembrie 1990 La 24 iunie 2003, prima reclamantă, reprezentată de ceilalți solicitanți în calitate de membri ai comitetului său director provizoriu, a solicitat, în temeiul articolului 79 din Codul civil, înregistrarea sa în numele mai multor persoane, în numele mai multor civilizații macedonene, pe lângă tribunalul de mari instanțe din Florina.
La 19 decembrie 2003, Tribunalul de Mare Instanță din Florina a respins cererea și a considerat că termenii "civilizație macedoneană" angajați în statutul asociației solicitante puteau crea confuzie în ceea ce privește conținutul acesteia. În special, instanța de mari instanțe consideră că statutul asociației reclamante subînțelegea existența unei civilizații (*************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************** macedoneană mai autonomă din punct de vedere etnologic.
Or, potrivit tribunalului de mare instanță, termenul macedonean nu ar putea fi folosit decât în sensul său istoric sau geografic. În sensul său istoric, acest termen făcea parte din civilizația elenă, în timp ce, în ceea ce privește aspectul său geografic, statutul asociației solicitante nu specifica partea din regiunea Macedonia la care se refereau, aceasta fiind delimitată după războaiele balkanice. Potrivit instanței, această lipsă de precizie în ceea ce privește utilizarea termenului "Macedonian" a fost consolidată de utilizarea termenilor mai puțin limba macedoneană și, respectiv, de casa civilizației macedonene … Tribunalul de Mare Instanță concluzionează că aceste elemente pot crea confuzie atât în ceea ce privește statele care s-ar pune în legătură cu asociația solicitantă în exercitarea activităților sale, cât și în ceea ce privește persoanele care doresc să devină membre ale acesteia.
Tribunalul de Mare Instanță a adăugat că a existat, de asemenea, un risc pentru ordinea publică, deoarece existența asociației reclamante ar putea fi exploatată de toți cei care doresc să promoveze crearea unei națiuni macedonene, care, totuși, nu a existat niciodată în trecut (Decizia nr 243/2003). La 15 septembrie 2004, prima reclamantă, reprezentată de ceilalți reclamanți în calitate de membri ai comitetului său director provizoriu, a interjetat apelul. Printre altele, aceasta susținea că Decizia nr. 243/2003 nu a ținut cont de Hotărârea Sidiropoulos și alții c. Grecia, citată anterior. La 16 decembrie 2005, instanța de apel a Macedoniei din Vest a confirmat decizia nr. 243/2003. Ea a făcut parte dintr-o lungă și elaborată analiză geografică și istorică a termenului " Macedonia" pentru a concluziona că, înainte de sfârșitul celui de-al doilea război mondial, noțiunile de " Macedonia slavă" sau de "națiune macedoneană" au fost inexistente.
Potrivit instanței de apel, crearea unei limba macedoneană Pe baza faptului că există o minoritate macedoneană în Grecia, pe baza unei concluzii a existenței unei existențe a unei societăți macedonene din Grecia, au fost încurajați de Tito, care conducea în teritoriu al statului socialist Iugoslav, și care vizau să contracareze orice revendicări bulgare din această regiune. Potrivit instanței de apel, reclamanții promovau în Grecia aceste teze și erau angajați, în special, în promovarea ideii de existență a unei minorități macedonene în Grecia. națiune macedoniană, instanța de apel a confirmat teza instanței de mare instanță, în sensul că utilizarea termenului "Macedonian" de către asociația reclamantă ar contraveni ordinii publice și ar pune în pericol simbioza armonioasă a locuitorilor regiunii Florina (hotărârea nr. 243/2005).
La 22 iunie 2007, prima recurentă, reprezentată de ceilalți reclamanți în calitate de membri ai comitetului său director provizoriu, s-a ocupat de casare. La ședința cauzei a avut loc la 19 decembrie 2008. Judecătorul V.T. care a stat în ședința cauzei a fost înlocuit cu ocazia deliberărilor judecătorului E.P. La 11 iunie 2009, Curtea de Casație a respins, în unanimitate, recursul în casare. Înalta instanță a admis, printre altele, că hotărârea nr. 243/2005 a Tribunalului de Primă Instanță a fost suficient de motivată și conformă cu dispozițiile relevante ale Constituției și Convenției. Comisia a considerat, de asemenea, că, în cadrul procedurii speciale de recunoaștere a unei asociații, sistemul incriminator permite instanțelor competente să ia în considerare din oficiu fapte care nu au fost menționate de către părți și că instanțele nu erau obligate prin mijloace de probă și afirmații ale acestora.
Curtea de Casație, concluzionează că, în speță, instanța de apel a fost fondată pe elemente suficiente pentru a considera că funcționarea asociației reclamante ar compromite ordinea și pacea publică (hotărârea nr. 1448/2009). Dreptul intern relevant Constituția La art. 4 alin. (1) din Constituție se citește astfel: Toți grecii sunt egali în fața legii. art. 12 alineatul (1) din Constituție este astfel formulat: Toți grecii au dreptul de a forma sindicate și asociații non-profit, în conformitate cu legea care nu poate supune niciodată exercitarea acestui drept unei autorizații prealabile. Codul civil Codul civil conține următoarele dispoziții privind asociațiile non-profit: art. 78 Asociația O uniune a persoanelor care urmăresc un scop neprofitabil dobândește personalitate juridică din momentul înscrierii sale într-un registru special public (asocieție) ținut la tribunalul de mare instanță de la sediul său.
Cel puțin 20 de persoane sunt necesare pentru constituirea unei asociații. art. 79 Cerere în scopul înregistrării asociației Pentru ca asociația să fie înscrisă în registru, fondatorii sau comitetul director al acesteia trebuie să depună o cerere la instanța de judecată de mare instanță. Trebuie să fie anexați la această instanță, la rejudecată, lista persoanelor care compun Comitetul director și statutul datat și semnat de membrii acestuia.
art. 80 Statutul asociației Statutul de asociere, pentru a fi valabil, trebuie să precizeze: (a) scopul, titlul și sediul asociației, (b) condițiile de admitere, retragere și de expulzare a membrilor acesteia, precum și drepturile și obligațiile acestora, (...) art. 81 Decizia de a înregistra o asociație Tribunalul de Mare Instanță găzduiește cererea și este convins că toate condițiile legale sunt îndeplinite (...) art. 105 Dizolvarea asocierii Instanța de Mare Instanță dispune dizolvarea asociației (...) c) dacă asociația urmărește un scop diferit de cel stabilit de statut sau dacă obiectul sau funcționarea sa este contrară legii, bunelor maniere sau ordinii publice.
Codul de procedură civilă Procedura necontencioasă (ekoussia dikeodossia) ) urmată de instanțe în cazul în care: acestea se referă în special la cererile de înregistrare a asociațiilor este reglementată de următoarele dispoziții: art. 744 Instanța poate rosti din oficiu orice măsură care ar putea duce la stabilirea faptelor relevante, chiar dacă acestea nu sunt menționate în concluziile părților (...) art. 759 § 2 și 3 (2) În plus, instanța poate lua toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a stabili faptele, chiar și în același timp și în afara dispozițiilor care reglementează administrarea probelor. În plus, art. Tribunalul poate, din oficiu și fără a lua în considerare administrarea probelor, să ia în considerare fapte atât de cunoscute încât veridicitatea lor nu poate fi pusă la îndoială în mod rezonabil.
În cele din urmă, art. 345 acordă părții care nu suportă sarcina probei, dreptul de a da dovada contrară. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata și de durata procedurii în cauză. În special, în ceea ce privește t ă ț ii reținute din procedura în cauză, ei susțin că hotărârile instanțelor interne nu au fost suficient de motivate și că, în general, motivarea hotărârilor relevante a demonstrat o lipsă de in t i t ă ț i e. În cele din urmă, reclamanții se plâng de compunerea Curții de Casație, din cauza faptului că un judecător care a stat la ședința cauzei a fost ulterior înlocuit în cadrul deliberărilor. Invocând articolele 11, 14 și 46 din convenție, reclamanții se plâng de respingerea noii cereri de înregistrare a primei recurente.
ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Refuzul instanțelor interne de la înregistrarea primei recurente, a fost în conformitate cu dreptul reclamanților la libertatea de asociere, în sensul articolului 11 din Convenția Anexă Asociație (Asociația de Civilizație Macedoneană) ( Στέγη Μακεδονικύ Πολιτισμύ Petros DIMTSIS, născut în 1957 Ioannis GOTSIS, născut în 1940 Panayote ANASTASIADIS, născut în 1956? Georgia PETROPOULOU, născută în 1970, Eleftherios MANTZAS, născut 1953 Petros VASILIADIS, născut în 1960 Ilias DAFOPOULOS, născut în 1967
Requête n o 1295/10 MAISON DE LA CIVILISATION MACEDONIENNE et autres contre la Grèce introduite le 10 décembre 2009
La liste des parties requérantes figure en annexe. Les requérants sous les n os 2-8 sont des ressortissants grecs, résidant à Florina. Ils sont membres du comité directeur provisoire de la première requérante. Les requérants sont représentés par le Moniteur grec Helsinki, une organisation non-gouvernementale, ayant son siège à Glyka Nera Attikis. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. 1. Le contexte de l’affaire Le 12 juin 1990, les membres à l’époque du comité directeur provisoire de l’association à but non lucratif « Maison de la civilisation macédonienne » ( Στέγη Μακεδονικού Πολιτισμού ), qui prétendaient être d’origine ethnique « macédonienne » et avoir une « conscience nationale macédonienne », décidèrent de saisir le tribunal de grande instance de Florina d’une demande, en vertu de l’article 79 du code civil d’enregistrement de leur association.
Cette demande fut rejetée par le tribunal de grande instance de Florina, décision qui fut par la suite confirmée par la cour d’appel de Thessalonique et la Cour de cassation (arrêt du 16 mai 1994). Les faits litigieux de cette affaire sont relatés en détail dans l’arrêt Sidiropoulos et autres c. Grèce (10 juillet 1998, §§ 7-13, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ IV). Par cet arrêt, la Cour a conclu à la violation de l’article 11 de la Convention, en raison du rejet de la demande d’enregistrement de l’association susmentionnée ( Sidiropoulos et autres, précité, § 47). 2. Les faits pertinents à la présente requête Le 19 juin 2003, les requérants sous les n os 2-8 décidèrent de créer à nouveau avec d’autres personnes la première requérante, l’association « Maison de la civilisation macédonienne » ( Στέγη Μακεδονικού Πολιτισμού).
Le siège de l’association fut fixé à Florina. Selon les statuts de la première requérante, les buts étaient : a) l’épanouissement culturel, intellectuel et artistique de ses membres et le développement d’un esprit de coopération, de solidarité et d’amour entre eux, b) la décentralisation culturelle et la préservation des manifestations et traditions intellectuelles et artistiques ainsi que des monuments de cette civilisation et, plus généralement, la promotion et le développement de la civilisation macédonienne ; la préservation et le développement de la langue macédonienne, et c) la protection de l’environnement naturel et culturel de la région.
Selon les requérants, les références dans les statuts de l’association à la civilisation et la langue « macédoniennes » étaient conformes à l’arrêt Sidiropoulos et autres, précité, où la Cour avait considéré que « à supposer même que les fondateurs d’une association comme celle de l’espèce se prévalent d’une conscience minoritaire, le Document de la Réunion de Copenhague de la Conférence sur la dimension humaine de la CSCE (chapitre IV) du 29 juin 1990 et la Charte de Paris pour une nouvelle Europe du 21 novembre 1990 – que la Grèce a signés du reste – autorisent ceux-ci à créer des associations pour protéger leur patrimoine culturel et spirituel » ( Sidiropoulos et autres, précité, § 44). Le 24 juin 2003, la première requérante, représentée par les autres requérants en tant que membres de son comité directeur provisoire, demanda en vertu de l’article 79 du code civil son enregistrement au nom de « Maison de la civilisation macédonienne » auprès du tribunal de grande instance de Florina.
Le 19 décembre 2003, le tribunal de grande instance de Florina rejeta la demande. Elle considéra que les termes « civilisation macédonienne » employés dans les statuts de l’association requérante pouvaient semer la confusion quant à son contenu. En particulier, le tribunal de grande instance estima que les statuts de l’association requérante sous-entendaient l’existence d’une civilisation dite « macédonienne » autonome d’un point de vue ethnologique. Or, selon le tribunal de grande instance, le terme macédonien ne pourrait être employé que dans son sens historique ou géographique. Dans son sens historique, ce terme faisait partie de la civilisation grecque, tandis qu’en ce qui concernait son aspect géographique, les statuts de l’association requérante ne précisaient pas la partie de la région de Macédoine à laquelle ils faisaient référence, celle-ci ayant été délimitée après les guerres balkaniques.
Selon le tribunal, cette imprécision quant à l’emploi du terme « macédonien » était renforcée respectivement par l’usage des termes « langue macédonienne » et « Maison de la civilisation macédonienne » dans les statuts et le titre de l’association requérante. Le tribunal de grande instance conclut que ces éléments pouvaient créer une confusion tant en ce qui concerne les Etats qui se mettraient en rapport avec l’association requérante dans l’exercice de ses activités que des individus qui souhaiteraient en devenir membres. Le tribunal de grande instance ajouta qu’il y avait aussi un risque pour l’ordre public, puisque l’existence de l’association requérante pourrait être exploitée par tous ceux qui souhaiteraient promouvoir la création d’une « nation macédonienne », qui pour autant n’avait jamais existé historiquement (décision n o 243/2003).
Le 15 septembre 2004, la première requérante, représentée par les autres requérants en tant que membres de son comité directeur provisoire, interjeta appel. Elle alléguait entre autres que la décision n o 243/2003 avait méconnu l’arrêt Sidiropoulos et autres c. Grèce , précité. Le 16 décembre 2005, la cour d’appel de la Macédoine d’ouest confirma la décision n o 243/2003. Elle procéda à une longue et élaborée analyse géographique et historique du terme « Macédoine » pour conclure qu’avant la fin de la Seconde guerre mondiale les notions de « Macédoine slave » ou de « nation macédonienne » étaient inexistantes. Selon la cour d’appel, la création d’une « nation macédonienne » ainsi que le façonnement d’une « identité nationale macédonienne » et d’une « langue macédonienne » furent encouragées par Tito, dirigeant à l’époque de l’Etat socialiste yougoslave, et visaient à contrer toute revendication bulgare de cette région.
Selon la cour d’appel, les requérants promouvaient en Grèce ces thèses et s’étaient engagés, en particulier, dans la promotion de l’idée de l’existence d’une minorité macédonienne en Grèce. En se fondant sur la conclusion de l’inexistence d’une « nation macédonienne », la cour d’appel confirma la thèse du tribunal de grande instance, en ce que l’emploi du terme « macédonien » par l’association requérante contredirait l’ordre public et mettrait en danger la symbiose harmonieuse des habitants de la région de Florina (arrêt n o 243/2005). Le 22 juin 2007, la première requérante, représentée par les autres requérants en tant que membres de son comité directeur provisoire, se pourvut en cassation.
L’audience de l’affaire eut lieu le 19 décembre 2008. La juge V.T. ayant siégé lors de l’audience de l’affaire fut remplacée lors des délibérations par le juge E.P. Le 11 juin 2009, la Cour de cassation rejeta, à l’unanimité, le pourvoi en cassation. La haute juridiction admit, entre autres, que l’arrêt n o 243/2005 de la cour d’appel était suffisamment motivé et conforme aux dispositions pertinentes de la Constitution et de la Convention. Elle considéra aussi que, dans le cadre de la procédure spéciale de reconnaissance d’une association, le système inquisitoire permettait aux juridictions compétentes de prendre d’office en considération des faits qui n’avaient pas été mentionnés par les parties et que les juridictions n’étaient pas liées par les moyens de preuve et les allégations de celles-ci.
La Cour de cassation, conclut qu’en l’occurrence la cour d’appel s’était fondée sur des éléments suffisants pour considérer que le fonctionnement de l’association requérante compromettrait l’ordre et paix publics (arrêt n o 1448/2009). B. Le droit interne pertinent 1. La Constitution L’article 4 § 1 de la Constitution se lit ainsi : « Tous les Grecs sont égaux devant la loi. » L’article 12 § 1 de la Constitution est ainsi libellé : « Tous les Grecs sont en droit de former des syndicats et associations à but non lucratif, conformément à la loi qui ne peut toutefois jamais soumettre l’exercice de ce droit à une autorisation préalable.
» 2. Le code civil Le code civil contient les dispositions suivantes concernant les associations à but non lucratif : Article 78 Association « Une union de personnes poursuivant un but non lucratif acquiert la personnalité juridique dès son inscription dans un registre spécial public (association) tenu auprès du tribunal de grande instance de son siège. Vingt personnes au moins sont nécessaires pour la constitution d’une association. » Article 79 Requête aux fins de l’enregistrement de l’association « Pour que l’association soit inscrite au registre, les fondateurs ou le comité directeur de celle-ci doivent déposer une requête auprès du tribunal de grande instance. Doivent être annexés à cette requête, l’acte constitutif, la liste des noms des personnes composant le comité directeur et le statut daté et signé par les membres de celui-ci.
» Article 80 Statut de l’association « Le statut de l’association, pour qu’il soit valide, doit préciser : a) le but, le titre et le siège de l’association, b) les conditions d’admission, de retrait et d’expulsion des membres de celle-ci ainsi que leurs droits et obligations, (...) » Article 81 Décision d’enregistrer une association « Le tribunal de grande instance accueille la demande s’il est convaincu que toutes les conditions légales sont remplies (...) » Article 105 Dissolution de l’association « Le tribunal de grande instance ordonne la dissolution de l’association (...) c) si l’association poursuit un but différent de celui fixé par le statut, ou si son objet ou son fonctionnement s’avèrent contraires à la loi, aux bonnes mœurs ou à l’ordre public.
» 3. Le code de procédure civile La procédure non contentieuse ( ekoussia dikeodossia ) suivie par les tribunaux lorsqu’ils examinent notamment les demandes d’enregistrement d’associations est régie par les dispositions ci-après : Article 744 « Le tribunal peut ordonner d’office toute mesure qui pourrait conduire à l’établissement de faits pertinents, même si ceux-ci ne sont pas évoqués dans les conclusions des parties (...) » Article 759 §§ 2 et 3 « 2. L’administration des preuves ordonnée par le tribunal est réalisée à la diligence d’une des parties. 3. Le tribunal peut ordonner d’office toute mesure qu’il estime nécessaire à l’établissement des faits, même s’il s’écarte des dispositions régissant l’administration des preuves.
» En outre, l’article 336 § 1 dispose que : « Le tribunal peut, d’office et sans ordonner l’administration de preuves, prendre en considération des faits tellement notoires que leur véracité ne peut raisonnablement être mise en doute. » Enfin, l’article 345 accorde à la partie qui ne supporte pas la charge de la preuve, le droit d’apporter la preuve contraire. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée et de l’iniquité de la procédure en cause. En particulier, en ce qui concerne le grief tiré de l’iniquité de la procédure, ils allèguent que les décisions des juridictions internes n’étaient pas suffisamment motivées et qu’en général, la motivation des arrêts pertinents a fait preuve d’un manque d’impartialité.
Enfin, les requérants se plaignent de la composition de la Cour de cassation, du fait qu’un juge ayant siégé à l’audience de l’affaire a par la suite été remplacé lors des délibérations. 2. Invoquant les articles 11, 14 et 46 de la Convention, les requérants se plaignent du nouveau rejet de la demande d’enregistrement de la première requérante.
Le refus des juridictions internes d’enregistrer la première requérante, était-il conforme avec le droit des requérants à la liberté d’association, au sens de l’article 11 de la Convention ? ANNEXE Association « Maison de la civilisation macédonienne » ( Στέγη Μακεδονικού Πολιτισμού ) Petros DIMTSIS, né en 1957 Ioannis GOTSIS, né en 1940 Panayote ANASTASIADIS, né en 1956 Georgia PETROPOULOU, née en 1970 Eleftherios MANTZAS, né 1953 Petros VASILIADIS, né en 1960 Ilias DAFOPOULOS, né en 1967