CtEDO 04.09.2012 Auto

MAGALETTO AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
04.09.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly admissible;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MAGALETTO AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

DECIZIA nr. 5251/11 Gianni MAGALETTO împotriva României și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 4 septembrie 2012 în calitate de Cameră compusă din: Egbert Myjer, Președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, Registrul adjunct al secțiunii Având în vedere cererile depuse la 6 ianuarie 2011, 29 iunie 2011 și, respectiv, 9 august 2011 hotărăște după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Magaletto c. România , nr. 5251/11 Într-o decizie finală din 23 octombrie 2009 reclamantul a fost condamnat de Curtea Înaltă de Casare și Justiție pentru crime legate de droguri și condamnat la cinci ani de închisoare. El a fost încarcerat la 24 iunie 2008 și a rămas închis până la eliberarea sa condiționată la 4 octombrie 2010. A petrecut primele două luni de detenție în Centrul de Detenție al Poliției Craiova și după aceea a fost transferat la închisoarea Craiova unde a rămas până în iulie 2009. El susține că condițiile generale de detenție au fost caracterizate de celule suprapopulate, o lipsă de igienă și infestare a dăunătorilor. În special, el delineează că în Craiova Prizon sa celula a măsurat 80 m mp pentru 49 deținuți și că în închisoarea Jilava a împărtășit o celulă de 50 m mp cu 27 a împărtășit celulele cu persoane care suferă de tuberculoză, hepatită sau SIDA și cu dependenți de droguri. Din cauza condițiilor precare în detenție, reclamantul susține că a contractat diferite boli pentru care nu a primit îngrijire adecvată. Racoltea v. România, nr. 42384/11 La 20 martie 2000, reclamantul a început să îndeplinească o condamnare pentru crimă în închisoarea Codlea. El a rămas acolo până la eliberarea sa din închisoare la 20 ianuarie 2012. În timpul detenției, reclamantul a suferit mai multe examinări de către comisioane medicale ale Institutului Forenzic Brașov. A fost diagnosticat cu diferite condiții care au fost considerate tratabile în cadrul sistemului penitenciar (raporturi de experți din 18 martie 2003 și 19 mai 2005). De asemenea, el a depus mai multe plângeri cu privire la condițiile de detenție și asistență medicală în închisoare, în temeiul Legii nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor („Legea nr. 275/2006”). În special la 28 iulie 2010, el s-a plâns că, deși își împărtășește celulă cu alți opt deținuți și au mâncat masele în celulă, au avut la dispoziție doar o masă și patru scaune, ceea ce nu a permis ca toți colegii de celulă să își mănânce masa caldă în condiții decente; el s-a plâns, de asemenea, că există doar un singur televizor disponibil în celulă. La 22 decembrie 2010 Curtea de district Brașov a constatat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta demnitatea sa în ceea ce privește lipsa unui număr adecvat de locuri pentru deținuții de a avea masa lor. La 1 noiembrie 2011, Curtea de district a constatat din nou în favoarea reclamantul într-o plângere identică cu privire la tabelul din celula reclamantului. În aceeași decizie, Tribunalul de District a respins acuzațiile reclamantului de suprapopulare, concluzând că o celulă de 29.95 mp pentru 12 deținuți a fost în conformitate cu dispozițiile naționale relevante. La 5 octombrie 2011, Curtea de District a remarcat că, în conformitate cu opiniile medicale experte, el ar putea fi tratat în cadrul sistemului penitenciar și că mesele primite de reclamant au corespuns celor prescrise de medicii săi; a afirmat că dovezile de la dispunere nu au arătat că sănătatea reclamantului a fost afectată negativ de condițiile de detenției sale. În ultimele luni de detenție, reclamantul a susținut că a împărtășit o celulă de 18 m mp cu alți unsprezece deținuți. Căpățînă v. România , nr. 56525/11 Reclamantul, un ofițer de poliție de frontieră, a fost acuzat de corupție. la 3 februarie 2011, ofițerii de poliție au venit la casa ei în Rădăuți, i-au informat că a fost sub anchetă, a căutat apartamentul ei și a luat-o cu autobuz la Procurorul Anti-Corrupție din București. În timpul călătoriei de opt ore la București, reclamantul nu a fost oferit nici o hrană sau băutură, iar autobuzul a fost urmat de reporteri care au transmis evenimentele în direct pentru diferite canale de televiziune și ediții on-line de ziare. La 4 dimineața, 4 februarie 2011, reclamantul a fost informat despre În aceeași zi, la cererea procurorului, Curtea de Apel a ordonat detenția anterioară a Curții de Apel din București timp de 29 de zile, după examinarea aprofundată a argumentelor formulate de părțile în cauză. A fost eliberată de la detenție la 4 martie 2011, când Curtea de Apel a înlocuit această măsură cu obligația de a nu părăsi țara. În timp ce a fost deținută în centrul de detenție al poliției din București, reclamantul a descris următoarele condiții de detenție: a împărtășit o celulă cu alte zece persoane fiecare cu un spațiu personal de 2 mp. Lumina a fost constant aprinsă în celulă și nu a existat ventilație adecvată. Deținuții au fost autorizați să fumeze în celulă și nu au fost luate pentru exercițiu în exterior. În timpul detenției ei reclamantul nu a fost autorizat să primească vizite de la familia ei, nici măcar de la copiii ei. COMPLAINTS Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile de detenție (toți reclamanții) și lipsa de asistență medicală adecvată (cu excepția doamnei Căpățină ) în diferitele centre de detenție în care au fost deținute. În plus, dna Căpățînă s-a plâns că, pentru a ordona detenția anterioară bazată exclusiv pe dosarul de pronunțare și fără a-i permite să-și apere cazul, Curtea nu a avut în vedere dreptul ei de a fi presupus nevinovat, dreptul ei de a fi informat rapid și exhaustiv despre acuzațiile aduse împotriva ei și a dreptului ei de a pregăti apărarea. Ea se bazează pe art. 5 §§ §§ §§ §§ §§ 1, 2 și 3 a) și b) și a afirmat, în cele din urmă, că, în conformitate cu art. 5 din Convenție, nu a existat niciun motiv real pentru a-și justifica detenția, iar instanțele nu au dat justificarea corectă pentru detenția ei. Dl Magaletto, de asemenea, s-a plâns, în temeiul art. 6 din Convenție, de o presupusă lipsă de echitate în procedura penală împotriva lui. Denumirile formulate în temeiul articolului 3 din Convenția privind condițiile de detenție Reclamanții se plângeau de condițiile de detenție în diferitele centre de detenție din România. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe guvernul contestat. Dl Magaletto și dl Racoltea s-au plâns de îngrijirea medicală pe care le-au primit în închisoare, susținând că au contractat diverse boli din cauza condițiilor precare ale detenției lor și că nu au fost tratate în mod corespunzător. Cu toate acestea, pe baza informațiilor de la dispoziția sa, Curtea trebuie să concluzioneze că dl Magaletto nu a formulat plângeri cu instanța internă în temeiul Legii nr. 275/2006. Curtea a stabilit deja, în cazul Petrea c. România, că o astfel de plângere, în acel moment prevăzută prin Ordonanța nr. 56/2003 privind drepturile deținuților, dar reafirmată în art. 38 din Legea nr. 275/2006 a constituit un remediu eficace pentru orice presupusă încălcare a dreptului de a primi asistență medicală adecvată în detenție (Petrea c. România nr. 4792/03, §§ 21-23 și 36, 29 aprilie 2008). Rezultă că această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizare a căilor de recurs interne. În sfârșit, plângerea prezentată de dl Racoltea în legătură cu presupusul lipsă de asistență medicală adecvată în detenție a fost examinată îndeaproape de către instanțele naționale, care și-au bazat decizia pe rapoartele medicale de experți. Rezultă că această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Alte plângeri dl Racoltea și dna Căpățînă au formulat plângeri în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție (a se vedea mai sus). Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate admisibilă, fără a se judeca în fond, plângerea reclamanților privind condițiile de detenție; declara inadmisibilă restul cererilor. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al Registrului Apendicele nr. Cerere Lodged on Solicitant Data nașterii Local de reședință Naționalitate Reprezentat de 5251/11 06/01/2011 Gianni MAGALETTO 14/07/1978 Aprilia Italian 42384/11 29/06/2011 Manix Mihai RACOLTEA 30/09/1972 Săcele Română 56525/11 09/08/2011 Daniela CĂPĂȚÎNĂ 20/01/1968 Rădăuți Română Angelica ENACHE

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă