Lebedev împotriva Rusiei

SECȚIUNEA I Cerere nr. 6705/07 Vladimir Nikolayevich LEBEDEV împotriva Rusiei introdusă la 27 decembrie 2006 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Vladimir Nikolayevich Lebedev, este un resortisant rus născut în 1929 și rezident în Sankt Petersburg. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 17 februarie 2000, reclamantul a dat în judecată guvernul Republicii Sahara pentru a-i cere să-i atribuie o alocație de locuință. Prin hotărârea din 2 februarie 2001, tribunalul municipal d În repetate rânduri, reclamantul a făcut recursuri în rejudecare. De fiecare dată acțiunile sale au fost respinse. Printr-o decizie din 28 martie 2005, președintele Curții Supreme a transmis unul dintre aceste acțiuni pentru o examinare a cauzei în rejudecare.

Prin hotărârea din 7 aprilie 2005, prezidiul Curții Supreme a Republicii Sahara a anulat, în revizuire, hotărârea și a retrimis cauza în fața Tribunalului de Casație pentru o nouă examinare, bazându-se pe convocarea tardivă a reclamantului la tribunalul de Casație. Prin hotărârea definitivă din 11 mai 2005, Curtea Supremă a Republicii Sahara a confirmat, în casație, hotărârea din 2 februarie 2001. Prin hotărârea din 26 ianuarie 2006, prezidiul Curții Supreme a Republicii Sahara a anulat, în revizuire, judecata și a retrimis cauza în fața instanței de primă instanță pentru o nouă examinare. El își motivează hotărârea prin aprecierea eronată a faptelor de către instanță. Prin hotărârea din 17 mai 2006, tribunalul municipal al orașului d'Iakutsk l-a decăzut pe reclamant.

La 26 august 2006, Curtea Supremă a Republicii Sahara a anulat, în casare, hotărârea pronunțată, pe baza aplicării în mod eronat a legii materiale și procedurale și a retrimis cauza, pentru o nouă examinare, în fața Tribunalului de Primă Instanță. Printr-o decizie din 20 octombrie 2006, tribunalul municipal d akoutsk a primit o cerere din partea reclamantului privind recuzarea judecătorului și a transmis cauza unui alt judecător. Prin hotărârea din 18 decembrie 2006, tribunalul municipal al orașului d'Iakutsk a făcut, parțial, dreptul la cererea reclamantului. La 12 februarie 2007, Curtea Supremă a Republicii Sahara a anulat, în casație, hotărârea pronunțată și l-a trimis, pentru o nouă examinare, în instanța de primă instanță, după ce a constatat aplicarea în mod eronat a legii materiale.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2007, tribunalul municipal al orașului d'Iakutsk l-a dezmoștenit pe reclamant. La 18 iulie 2007, Curtea Supremă a Republicii Sahara a anulat hotărârea pronunțată și l-a trimis, pentru o nouă examinare, în fața Tribunalului de Primă Instanță, ca urmare a faptului că a fost judecat în mod direct. Printr-o hotărâre din 7 septembrie 2007, Tribunalul municipal dalakutsk l-a demisionat pe reclamant, care se ocupa de casare. printr-o decizie din 15 noiembrie 2007, Tribunalul municipal dalakutsk a lăsat recursul de casare fără examinare, din cauza faptului că reclamantul a anexat un certificat de plată a cheltuielilor de judecată. Printr-o decizie din 29 noiembrie 2007, tribunalul municipal din Iakoutsk i-a trimis recurentului recursul său în casare fără a fi efectuat examinarea sa, din lipsă de plata cheltuielilor.

Prin decizia din 13 februarie 2008, Curtea Supremă a Republicii Sakha a anulat deciziile din 15 noiembrie 2007 și 29 noiembrie 2007. La 19 mai 2008, Curtea Supremă a Republicii Sahara a anulat hotărârea pronunțată și l-a trimis înapoi, pentru o nouă examinare, în fața instanței de primă instanță, din cauza absenței unei convocații a reclamantului în instanță, precum și a unei lacțiuni incorecte a faptelor. Prin hotărârea din 23 septembrie 2008, tribunalul municipal din Iakoutsk a fost parțial îndreptățit la cererea reclamantului și a ordonat guvernului să plătească reclamantului 1 812 838,10 ruble rusești. La 17 noiembrie 2008, Curtea Supremă a Republicii Sakha a confirmat, în casație, hotărârea pronunțată, devenind astfel definitivă la această ultimă dată.

La 17 noiembrie 2010, reclamantul a solicitat depunerea unui titlu executoriu. La 29 noiembrie 2010, reclamantul prezintă instanței o cerere de plată a unei daune morale ca urmare a duratei excesive a procedurii în conformitate cu noua lege federală nr. 68-FZ privind despăgubirile. Printr-o decizie din 20 decembrie 2010, Curtea Supremă a Federației Ruse i-a returnat reclamația reclamantului. Ea a constatat că nu avea dreptul de a prezenta o astfel de cerere, deoarece o hotărâre definitivă fusese pronunțată înainte de intrarea în vigoare a legii privind despăgubirile. La 15 martie 2011, Colegiul de Casație al Curții Supreme a Federației Ruse a confirmat hotărârea pronunțată. La 21 martie 2011, reclamantul a trimis Direcției Generale Trezorerie a Republicii Sakha La 13 aprilie 2011, Hotărârea i-a returnat titlul reclamantului pe motiv că nici un cont al pârâtului nu era deschis în serviciile sale.

Hotărârea i-a solicitat să trimită titlul executoriu Departamentului Trezoreriei Republicane al Ministerului Finanțelor al Republicii Sakha ( Департамент республиканского казнатейства Мистерства тинансов Республини Саааа ). Reclamantul a respectat această cerință la 30 aprilie 2011. Din scrisoarea din 11 iulie 2011 a instanței municipale daljakutsk, reiese că acesta a indicat reclamantului necesitatea de a solicita schimbarea debitorului. La 29 iulie 2011, Serviciul Arbitrilor de Justiție a inițiat o procedură de executare a hotărârii. Cu toate acestea, din scrisoarea Serviciului Arbitrilor din 12 august 2011, a fost încheiat procedura de executare. Serviciul a indicat în această scrisoare că Ministerul Finanțelor era serviciul competent.

GRIFS Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu are posibilitatea de a primi o despăgubire pentru daune morale care rezultă din durata excesivă a procedurii. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, reclamantul se plânge de suma insuficientă acordată de instanță pentru achiziționarea apartamentului. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul susține, de asemenea, că, din acest motiv, a existat o încălcare a dreptului său de a achiziționa o locuință.

Întrebări cu privire la părți Durata procedurii a fost excesivă în raport cu cerințele privind termenul rezonabil prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Kormatcheva c. Rusia, nr. 53084/99, § 57, 29 ianuarie 2004)? Reclamantul dispunea de o acțiune internă pentru a se plânge de prejudiciul cauzat de durata procedurii, în conformitate cu art. 13 din convenție (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], 30210/96, § 156, CEDO 2000; și Kormatcheva c. Rusia , nr. 53084/99, § 64, 29 ianuarie 2004)? În negativ, a existat vreo încălcare a articolului 13 din convenție? Hotărârea definitivă pronunțată la 17 noiembrie 2008 a Curții Supreme a Republicii Sahara, a fost executată pe deplin de către autoritatea pârâtă (guvernul Republicii Sakha)?

În … În plus, termenul de executare a acestei hotărâri este, în acest caz, compatibil cu art. 6 1 din Convenție (a se vedea Bourdov c. Rusia, nr 59498/00, § 38, CEDH 2002 III)?

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 6705/07 Vladimir Nikolayevich LEBEDEV contre la Russie introduite le 27 décembre 2006

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, Vladimir Nikolayevich Lebedev, est un ressortissant russe né en 1929 et résidant à Saint-Pétersbourg. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 17 février 2000 le requérant assigna en justice le Gouvernement de la République de Sakha en vue de l’obliger à lui attribuer une allocation de logement. Par un jugement du 2 février 2001, le tribunal municipal d’Iakoutsk débouta le requérant. Le 23 avril 2001, la Cour Suprême de la République de Sakha confirma en cassation le jugement rendu. A maintes reprises, le requérant fit des recours en révision. A chaque fois ses recours furent rejetés.

Par une décision du 28 mars 2005, le président de la Cour Suprême transmit l’un de ces recours pour un examen de l’affaire en révision. Par un jugement du 7 avril 2005, le présidium de la Cour Suprême de la République de Sakha annula, en révision, le jugement et renvoya l’affaire devant le tribunal de cassation pour un nouvel examen, en se fondant sur la convocation tardive du requérant à l’audience devant tribunal de cassation. Par un jugement définitif du 11 mai 2005, la Cour Suprême de la République de Sakha confirma, en cassation, le jugement du 2 février 2001. Par un jugement du 26 janvier 2006, le présidium de la Cour Suprême de la République de Sakha annula, en révision, le jugement et renvoya l’affaire devant le tribunal de première instance pour un nouvel examen.

Il motiva sa décision par l’appréciation erronée des faits par le tribunal. Par un jugement du 17 mai 2006, le tribunal municipal d’Iakoutsk débouta le requérant. Le 26 août 2006, la Cour Suprême de la République de Sakha annula, en cassation, le jugement rendu, en se fondant sur l’application erronée de la loi matérielle et procédurale et renvoya l’affaire, pour un nouvel examen, devant le tribunal de première instance. Par une décision du 20 octobre 2006, le tribunal municipal d’Iakoutsk fit droit à une demande du requérant visant à la récusation du juge et transmit l’affaire à un autre juge. Par un jugement du 18 décembre 2006, le tribunal municipal d’Iakoutsk fit, en partie, droit à la demande de requérant.

Le 12 février 2007, la Cour Suprême de la République de Sakha annula, en cassation, le jugement rendu et le renvoya, pour un nouvel examen, au tribunal de première instance, ayant constaté l’application erronée de la loi matérielle. Par un jugement du 26 avril 2007, le tribunal municipal d’Iakoutsk débouta le requérant. Le 18 juillet 2007, la Cour Suprême de la République de Sakha annula en cassation le jugement rendu et le renvoya, pour un nouvel examen, devant le tribunal de première instance du fait de l’appréciation erronée des faits. Par un jugement du 7 septembre 2007, le tribunal municipal d’Iakoutsk débouta le requérant, qui se pourvut en cassation. Par une décision du 15 novembre 2007, le tribunal municipal d’Iakoutsk laissa le pourvoi de cassation sans examen, faute pour le requérant d’y avoir joint une attestation de paiement des frais de justice.

Par une décision du 29 novembre 2007, le tribunal municipal d’Iakoutsk renvoya au requérant son pourvoi en cassation sans avoir procédé à son examen, faute de paiement des frais. Par une décision du 13 février 2008, la Cour Suprême de la République de Sakha annula les décisions des 15 novembre 2007 et 29 novembre 2007. Le 19 mai 2008, la Cour Suprême de la République de Sakha annula en cassation le jugement rendu et le renvoya, pour un nouvel examen, devant le tribunal de première instance, du fait d’une absence de la convocation de requérant à l’audience, ainsi que de l’appréciation erronée des faits. Par un jugement du 23 septembre 2008, le tribunal municipal d’Iakoutsk fit en partie droit à la demande de requérant et ordonna au Gouvernement à payer au requérant 1 812 838,10 roubles russes.

Le 17 novembre 2008, la Cour Suprême de la République de Sakha confirma, en cassation, le jugement rendu, ainsi devenu définitif à cette dernière date. Le 17 novembre 2010, le requérant demanda la remise d’un titre exécutoire. Le 29 novembre 2010, le requérant saisit le tribunal d’une demande en paiement d’un dommage moral du fait de la durée excessive de la procédure conformément à la nouvelle loi fédérale no 68-FZ sur l’indemnisation. Par une décision du 20 décembre 2010, la Cour Suprême de la Fédération de Russie retourna la plainte au requérant. Elle constata qu’il n’avait pas le droit de présenter une telle demande, car un jugement définitif avait été rendu avant l’entrée en vigueur de la loi sur l’indemnisation.

Le 15 mars 2011, le collège de cassation de la Cour Suprême de la Fédération de Russie confirma la décision rendue. Le 21 mars 2011, le requérant envoya à la Direction générale du Trésor de la République de Sakha (« Управление Федерального казначейства по Республике Саха » ) le titre exécutoire du jugement. Le 13 avril 2011, la Direction retourna le titre au requérant au motif qu’aucun compte du défendeur n’était ouvert dans ses services. La Direction lui recommanda d’envoyer le titre exécutoire au Département du Trésor républicain du Ministère des Finances de la République de Sakha ( « Департамент республиканского казначейства Министерства финансов Республики Саха » ). Le requérant se conforma à cette exigence le 30 avril 2011. Il ressort de la lettre du 11 juillet 2011 du tribunal municipal d’Iakoutsk, que celui-ci avait indiqué au requérant la nécessité de demander le changement de débiteur.

Le 29 juillet 2011, le Service des huissiers de justice entama une procédure d’exécution du jugement. Toutefois, il ressort de la lettre du Service des huissiers du 12 août 2011, qu’il fut mis fin à la procédure d’exécution. Le Service indiquait dans cette lettre que le Ministère des Finances était le service compétent. GRIEFS 1. Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure. 2. Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaint d’absence de possibilité de recevoir une indemnité pour dommage moral résultant de la durée excessive de la procédure. 3. Invoquant l’article 6 § 1 et l’article 1 du Protocole n o 1 de la Convention, le requérant se plaint du montant insuffisant octroyé par le tribunal pour l’acquisition de l’appartement.

Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant soutient aussi qu’il y a eu, pour ce motif, une violation de son droit à l’acquisition d’un logement.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La durée de la procédure a-t-elle été excessive au regard des exigences du délai raisonnable posées par l’article 6 § 1 de la Convention (voir Kormatcheva c. Russie , n o 53084/99, § 57, 29 janvier 2004)? 2. Le requérant disposait-il d’un recours interne pour se plaindre du dommage que lui aurait causé la durée de procédure, conformément à l’article 13 de la Convention (voir Kudła c. Pologne [GC], n o 30210/96, § 156, CEDH 2000 ‑ XI ; et Kormatcheva c. Russie , n o 53084/99, § 64, 29 janvier 2004)? Dans la négative, y a-t-il eu violation de l’article 13 de la Convention ? 3. Le jugement définitif rendu le 17 novembre 2008 de la Cour Suprême de la République de Sakha, a-t-il été complètement exécuté par l’autorité défenderesse (le Gouvernement de la République de Sakha) ? Dans l’affirmative, à quelle date ? Par ailleurs, le délai d’exécution de ce jugement est-il, dans ce cas, compatible avec l’article 6 § 1 de la Convention (voir Bourdov c. Russie , n o 59498/00, §§ 37 ‑ 38, CEDH 2002 ‑ III)?