PANILINO S.R.L. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,

efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 32842/08

depusă de PANILINO S.R.L.

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 11 septembrie 2012 în cadrul unui comitet compus din:

Ineta Ziemele,

președinte,

Ján Šikuta,

Nona Tsotsoria,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier Adjunct al Secției

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 9 iunie 2008,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

1.

Reclamanta, Panilino S.R.L., este o societate cu răspundere limitată înregistrată în Republica Moldova. Partea reclamantă este reprezentată în fața Curții de dl V. Gribincea, avocat în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său

ad interim

, dl L. Apostol.

2.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

A. Circumstanțele cauzei

3.

La 24 iunie 2005 a fost pronunțată în favoarea societății reclamante o hotărâre judecătorească definitivă, care a fost executată in integralitate la 7 iulie 2009.

4.

La 27 iulie 2011, societatea reclamantă a introdus împotriva statului o acțiune judecătorească în baza Legii nr.87 (a se vedea paragraful 6 de mai jos). Societatea reclamantă a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 24 iunie 2005. La 12 decembrie 2011, ea a precizat suma pretențiilor sale. Prima ședință de judecată a avut loc la 2 mai 2012, care a rezultat în amânarea ședinței pentru data de 27 iunie 2012. Însă, ședința de judecată nu a avut loc din cauza absenței judecătorului. Ședința a fost din nou amânată pentru 17 octombrie 2012.

5.

Având în vedere aceste amânări, societatea reclamantă și-a exprimat îndoiala în privința efectivității și a celerității noului recurs.

B. Dreptul intern pertinent

6.

La 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. La 1 iulie 2011, legea a intrat în vigoare.

Potrivit articolului 4 al legii, instanțele judecătorești naționale judecă în fond cauzele privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin durata excesivă a cauzei sau prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești în cel mult trei luni.

7.

Alte prevederi ale acestei legi sunt rezumate în paragrafele 11 și 12 ale cauzei

Manascurta

(

Manascurta c. République de Moldova

(déc.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012).

PLÂNGEREA

8.

Fără a invoca Convenția sau Protocoalele sale, societatea reclamantă s-a plâns în fond de încălcarea articolelor 6 § 1 și 13 ale Convenției pe motivul duratei excesive și a ineficienței recursului intern introdus de Legea nr.87.

ÎN DREPT

9.

Societatea reclamantă a reclamant ineficiența recursului introdus prin Legea nr.87, deoarece ea consideră că instanțele judecătorești naționale nu vor să aplice criteriile pentru indemnizații stabilite de Curte, iar compensațiile acordate de instanțele judecătorești naționale sunt net inferioare celor acordate de Curtea de la Strasbourg.

10.

Curtea amintește că ea s-a pronunțat deja în privința noului recurs introdus prin Legea nr.87 și că a statuat că acesta este efectiv (a se vedea

Balan c. Moldova

(déc.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012

;

Manascurta c.

Moldova

(déc.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012).

11.

Curtea notează că în speță procedura angajată de societatea reclamantă în baza Legii nr.87 este pendinte în instanțele de judecată naționale. Având în vedere constatările Curții în cauzele

Balan

și

Manascurta

, Curtea notează că este obligația reclamanților să aștepte epuizarea acestui nou recurs pus la dispoziția lor de legea internă. Reiese că plângerea reclamantei este prematură și trebuie respinsă pentru neepuizarea căilor de recurs interne, în conformitate cu articolul 35 §

1

și §

4 al Convenției.

12.

În ceea ce privește durata acestei proceduri, Curtea amintește că criteriile aplicabile pentru evaluarea duratei procedurilor comune nu trebuie aplicate și acestei proceduri (a se vedea,

Gagliano Giorgi c. Italie

, nr. 23563/07, § 69, 6

martie 2012), având în vederea natura recursului instaurat prin Legea nr.87 și faptul că aceste cauze nu prezintă nicio complexitate. În speță, ea notează că perioada de 3 luni prevăzută de Legea nr.87 pentru examinarea acțiunilor privind executarea tardivă a hotărârilor judecătorești definitive a fost depășită cu mult.

13.

Însă, Curtea notează că procedura instituită de Legea nr.87 este cu totul nouă pentru sistemul judecătoresc moldovenesc, motiv pentru care sunt posibile anumite disfuncționalități în aplicarea ei. Mai mult, ea relevă faptul că după intrarea în vigoare a legii, mai mult de 300 de reclamanți în fața Curții au fost dirijați către instanțele judecătorești naționale, iar marea lor majoritate au depus acțiuni la Judecătoria Rîșcani și la Curtea de Apel Chișinău. Așadar, sunt previzibile anumite dezechilibre în funcționarea acestor instanțe de judecată, inclusiv prelungirea termenului pentru examinarea acestor cauze. În orice caz, situația din prezenta cauză rămâne izolată, deoarece Curtea nu a fost informată despre existența altor cauze similare în care s-au admis întârzieri atât de mari.

14.

În asemenea condiții, întârzierea de un an nu poate fi considerată excesivă în prezenta cauză.

15.

Prin urmare, Curtea consideră că plângerea privind durata excesivă a procedurii instituite de Legea nr.87 este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35 § 3 și § 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Marialena Tsirli

Ineta Ziemele

Grefier Adjunct

Președinte