CASE OF UNIVERSUL S.A. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,

efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 2883/05

UNIVERSUL SA

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 10 iulie 2012 în cadrul unui comitet compus din:

Ineta Ziemele,

președinte,

Ján Šikuta,

Nona Tsotsoria,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier Adjunct al Secției,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 10 decembrie 2004,

Având în vedere declarația prezentată de Guvernul pârât la 21 decembrie 2011 în care solicită Curții să scoată cererea de pe rol;

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, Universul SA, este o societate cu răspundere limitată din Republica Moldova, cu sediul la Orhei. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său

ad interim

, dl L. Apostol.

Hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea societății reclamante de către prima instanță a fost casată de către Curtea Supremă de Justiție în urma admiterii recursului tardiv al părții adverse.

ÎN DREPT

Partea reclamantă a pretins că admiterea recursului tardiv declarat de partea adversă a adus atingere principiului securității raporturilor juridice. Ea a invocat articolul 6 § 1 al Convenției, care prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță ..., care va hotărî ... asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... ”

În urma eșecului părților de a ajunge la un acord de reglementare amiabilă a cauzei, Guvernul a informat Curtea, prin scrisoarea din 21 decembrie 2011, că propune să facă o declarație unilaterală în vederea reglementării chestiunii formulate în cerere. În plus, Guvernul a solicitat Curții să scoată cererea de pe rolul său în conformitate cu articolul 37 al Convenției.

Declarația prevedea următoarele:

„Guvernul a recunoscut că în rezultatul admiterii recursului tardiv a avut loc încălcarea drepturilor societății reclamante garantate de articolul 6 § 1 al Convenției. (...) Guvernul, în baza propriei aprecieri a faptelor în cauză și ținând cont de jurisprudența Curții, oferă cu titlu de satisfacție echitabilă suma totală de 2

300 euro (EUR) (...)

Guvernul declară că suma sus-menționată va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății, și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

Societatea reclamantă nu a prezentat niciun comentariu pe marginea declarației Guvernului.

Curtea reamintește că articolul 37 al Convenției prevede că ea poate, în orice stadiu al procedurii, să decidă scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele duc la una din concluziile precizate în paragraful 1 (a), (b) sau (c) al acelui articol. Articolul 37 §

1

(c) permite Curții să scoată o cerere de pe rolul său dacă:

„din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

De asemenea, Curtea reamintește că în anumite circumstanțe ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1(c), în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În acest scop, Curtea va examina atent declarația în lumina principiilor care reies din jurisprudența sa, în special hotărârea

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], nr.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) nr. 11602/02, 26

iunie

2007; și

Sulwińska v. Poland

(dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv în cele depuse împotriva Republicii Moldova, practica ei referitoare la plângerile privind încălcarea principiului securității raporturilor juridice (a se vedea, de exemplu,

Popov c. République de Moldova (n

o

2)

, nr. 19960/04, §§

52-58, 6 decembrie 2005

;

Oferta Plus SRL c. République de Moldova

, nr.

14385/04, §§

104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006

;

Eugenia et Doina

Duca c. République de Moldova

, citată mai sus, §§

35-45

;

Melnic c. République de Moldova

, nr. 6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006

;

Istrate c.

République de Moldova

, nr.

53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006).

Având în vedere caracterul recunoașterii din declarația unilaterală a Guvernului, precum și suma compensației propuse – care este comparabilă sumelor acordate în alte cauze (a se vedea, de exemplu,

Cojocaru c. République de Moldova

[comité], nr. 35251/04, §§

40-50, 15 noiembrie 2011) –, Curtea consideră că nu se justifică continuarea examinării aceste părți a cererii (articolul 37 § 1(c)).

Mai mult de atât, în lumina considerentelor de mai sus, și în special având în vedere jurisprudența clară și amplă la acest subiect, Curtea nu se îndoiește că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

).

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia notă

de termenii declarației Guvernului pârât privind articolul 6 § 1 al Convenției și de modalitățile de asigurare a executării angajamentelor menționate în aceasta;

Decide

să scoată cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenției.

Marialena Tsirli

Ineta Ziemele

Grefier Adjunct

Președinte