- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 septembrie 2012
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
A.A. împotriva Austriei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE: 29192/11 A.A. împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 mai 2011, având în vedere deliberat, hotărește după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, A.A., este un național rus, care s-a născut în 1966 și trăiește în Viena. Președintele a acordat reclamantului solicitării de identitate să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 3). El este reprezentat în fața Curții de către J. Ecker, un avocat practicant la Viena.
Guvernul austriac (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Tichy, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale. Reclamantul a venit în Austria în 2001 cu soția sa. În 2004 a fost extradat Federației Ruse pentru proceduri penale; a fost condamnat pentru aderarea la un grup armat și traficului de persoane și a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Reclamantul a susținut că a fost tratat rău în timpul detenției și după eliberarea sa. În acest moment, a părăsit din nou Federația Rusă în 2008 să se alăture soției sale și a doi copii, născuți în 2002 și 2003, în Austria. Reclamantul a depus o cerere de azil în Austria, care a fost respinsă în 2011. De asemenea, în 2011 reclamantul a depus o cerere de acordare a unui titlu de reședință care a fost tratat în favoarea sa având în vedere viața sa de familie reală în Austria și nivelul său ridicat de integrare în societate austriaca.
Un e-mail al Autorității administrative din Viena din 23 aprilie 2012 a confirmat că autoritatea planificată să acorde titlul de ședere reclamantului după încheierea etapelor procedurale finale. La 13 aprilie 2012, Autoritatea Federală de Poliție din Viena a informat reclamantul că expulzarea sa a fost planificată la 25 aprilie 2012. Reclamantul a fost reținut în detenție în vederea expulzării. La 24 aprilie 2012, reclamația reclamantului în temeiul articolului 8 a fost comunicată guvernului contestat. La 22 mai 2012, Guvernul Federației Ruse a informat Curtea că nu dorește să își exercite dreptul de a interveni în această etapă a procedurii. În continuare, la 15 mai 2012, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a fost eliberat din detenție și a primit un titlu de reședință în Austria.
La 21 mai 2012, Guvernul a prezentat observațiile și a informat Curtea că, la 24 aprilie 2012, Autoritatea Administrativă de la Viena a acordat reclamantului un titlu de ședere în temeiul articolului 41a § 9 din Legea privind decontarea și rezidența (Niederlassungs- und Aufenthalts gesetz) și a emis o carte de identitate corespunzătoare. La 8 iulie 2012, reprezentantul reclamantului a confirmat faptul că reclamantul nu mai avea interesul de a continua cererea și a considerat că această chestiune va fi rezolvată. Tratamentul din cauza amenințărilor de persecuție suplimentară din cauza condamnării sale penale. Reclamantul se plâng în continuare în temeiul articolului 8 că expulzarea sa în Federația Rusă îl va separa de soția și copiii lui.
Curtea ia act de observațiile și de informațiile primite de la părți care îi informează faptul că reclamantul a fost acordat un titlu de ședere în Austria. Curtea recunoaște, în plus, faptul că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.
André Wampach Peer Lorenzen grefier adjunct Președintele
FIRST SECTION
DECISION Application no. 29192/11 A.A. against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 September 2012 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 11 May 2011, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, A.A., is a Russian national, who was born in 1966 and lives in Vienna. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 3). He is represented before the Court by J. Ecker, a lawyer practising in Vienna. The Austrian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ambassador H. Tichy, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for European and International Affairs. The applicant came to Austria in 2001 with his wife. In 2004 he was extradited to the Russian Federation for criminal proceedings; he was convicted for membership in an armed group and human trafficking and sentenced to five years’ imprisonment.
The applicant claimed to have been ill-treated while in detention and after his release. Thereupon, he again left the Russian Federation in 2008 to join his wife and two children, born in 2002 and 2003, in Austria. The applicant lodged an asylum request in Austria which was dismissed in 2011. Also in 2011 the applicant lodged a motion to be awarded a residence title which was dealt with in his favour in view of his actual family life in Austria and his high level of integration into Austrian society. An email of the Vienna Administrative Authority of 23 April 2012 confirmed that the authority planned to grant the residence title in respect to the applicant after the completion of the final procedural steps.
On 13 April 2012 the Vienna Federal Police Authority informed the applicant that his expulsion was planned to take place on 25 April 2012. The applicant was taken into detention with a view to expulsion. On 24 April 2012 the applicant’s complaint under Article 8 was communicated to the respondent Government. On 22 May 2012 the Government of the Russian Federation informed the Court that they did not wish to exercise their right to intervene in the case at this stage of the proceedings. Further developments On 15 May 2012 the applicant’s representative informed the Court that the applicant had been released from detention and had been granted a residence title in Austria.
On 21 May 2012 the Government submitted their observations and informed the Court that on 24 April 2012 the Vienna Administrative Authority had granted the applicant a residence title pursuant to section 41a § 9 of the Settlement and Residence Act ( Niederlassungs- und Aufenthalts gesetz ) and had issued a corresponding identity card. On 8 July 2012 the applicant’s representative confirmed that the applicant had no longer an interest to pursue the application and considered the matter to be resolved. COMPLAINTS The applicant complained under Article 3 of the Convention that his expulsion to the Russian Federation would subject him to a real risk of ill ‑ treatment because of the threats of further persecution due to his criminal conviction.
The applicant further complained under Article 8 that his expulsion to the Russian Federation would separate him from his wife and children. THE LAW The Court takes note of the observations and information received from the parties informing it of the fact that the applicant was granted a residence title in Austria. The Court further acknowledges the fact that the applicant does no longer wish to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. André Wampach Peer Lorenzen Deputy Registrar President