BERNELLON c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
BERNELLON c. FRANCE (CtEDO, 2012)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 50180/08 Guy BERNELLON și Brigitte BERNELLON împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se înscrie la 25 septembrie 2012 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Andre Potocki, Paul Lémpres, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 14 octombrie 2008, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor, dl Guy Bernellon și dl Brigitte Bernallon, sunt resortisanți francezi, născuți în 1924 și, respectiv, 1953, și locuiesc în Areines și Vendoma. Guvernul francez ( Circumstanțele speculei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-un decret din 7 iulie 1987, prefectul de la Lour- et-Cher a instituit o asociație funciară de rememorare în comuna Da'uzuche-Deyen, care avea ca obiect realizarea, întreținerea și gestionarea lucrărilor și lucrărilor necesare printr-o operațiune de rememorare. Acest decret a fost ulterior modificat la 18 octombrie 1988. Prin decretul din 29 aprilie 1988, prefectul Loir- et-Cher a ordonat o operațiune de reasamblare a proprietăților funciare în comuna d az uzu-le-Decan, cu extinderea la comunele învecinate. Acest decret prevedea, de asemenea, realizarea de lucrări legate de operațiunea de reîmprospătare. La 3 iunie 1988, Biroul Consiliului General l-a autorizat pe președinte să ratifice o convenție financiară cu asociația de rememorare, pentru a prelua sarcina sa de a efectua lucrările aferente rememorării. La 15 septembrie 1989, prefectul Loir- et-Cher: trimiterea în posesie provizorie a noilor parcele, astfel cum au fost atribuite de comisia comună de amenajare a teritoriului. La 13 iunie 1990, un nou decret prefectorial a modificat la Printr-un decret din 21 decembrie 1990, prefectul a efectuat operațiunea de reamenajare și a ordonat depunerea în primărie a planului de reîmprospătare. Acest decret a dus la transferul legal de proprietate asupra tuturor persoanelor ale căror terenuri erau afectate de amenajarea teritoriului. Contestația deciziilor luate de comisia departamentului de amenajare a teritoriului La 29 septembrie 1989, dl Bernellon a formulat o acțiune în fața Comisiei departamentului de amenajare a terenurilor (CDAF) împotriva repartizării parcelelor, astfel cum a fost stabilită de proiectul de re-împrospătare, pe motiv că această repartizare prezenta o lipsă de echivalență, în valoare de productivitate, între aporturile sale și atribuțiile sale. La 1 februarie 1990, CDAF a respins această acțiune. La 11 iunie 1990, reclamantul sesizează instanța administrativă cu privire la anularea hotărârii luate de CDAF. La 23 noiembrie 1993, tribunalul administrativ din Orléans a dat dreptul la cererea reclamantului, pe motiv că CDAF nu a dat niciun răspuns la zz/ll/aaaa, din cauza lipsei de echivalență a parcelelor. În urma acestei anulări, CDAF a adoptat o a doua decizie la 5 mai 1994, motivând menținerea proiectului inițial de remembrare și respingerea cererii reclamantului în ceea ce privește repartizarea parcelelor; această a doua decizie a fost notificată reclamantului la 21 iunie 1994. La 3 august 1994, reclamantul a formulat o nouă acțiune în anulare în fața instanței administrative din Orleans, invocând distanța excesivă dintre parcelele care îi fuseseră realocate din centrul său de exploatare. Prin hotărârea din 6 august 1996, instanța a respins această cerere. Prin hotărârea din 17 februarie 1999, Curtea Administrativă de Apel a Nantelor, sesizată de reclamant, a acceptat cererea sa și a anulat în acest sens hotărârea din 6 august 1996 și, prin urmare, decizia CDAF din 5 mai 1994. La 6 decembrie 2001, CDAF a adoptat un nou plan de regrupare. Contestația hotărârilor prefectale care organizează rememorarea La 27 iulie 1999, au fost publicate în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze decretele prefectale prin care se dispuneau și se încheie remembrarea. La 4 august 1999, reclamanții au sesizat instanța administrativă în vederea obținerii anulării mai multor acte referitoare la remembrare, și anume: ; (d) de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1). Prin hotărârea din 29 ianuarie 2002, Tribunalul Administrativ din Orleans a fost parțial îndreptățit la cererea reclamanților și a anulat hotărârile prefectale prin care se ordona și se modifica operațiunea de rebordare, precum și deliberarea Consiliului General din 3 iunie 1988. Instanța a respins totuși celelalte cereri ale reclamanților. Prin hotărârea din 22 martie 2005, Curtea Administrativă de Primă Instanță a Națiunilor a considerat că anularea de către instanța de la Aceasta a respins surplusul cererii, în special având în vedere faptul că menținerea lacunei prefectoriale de închidere a operațiunilor de reîmprospătare, chiar privat de efect asupra proprietarilor care au obținut anularea deciziilor CDAF, nu a încălcat prevederile articolului 1 din Protocolul nr. 1 sau 11 din Convenție. La 3 august 2005, reclamanții au formulat un recurs în casație. La 14 aprilie 2008, Consiliul a respins recursul lor. Procedura inițiată de reclamant privind descărcarea de gestiune a taxei sindicale Prin hotărârea din 13 iunie 2000, Tribunalul Administrativ din Orleans a dat dreptul la cererea reclamantului care intenționa ca acesta să fie descărcat de taxele ridicate de asociația de remembrare pentru anii 1990-1998. La 12 septembrie 2000, asociația de rememorare interjeta apel. Prin hotărârea din 1 septembrie 2000 octombrie 2002, instanța administrativă din Nantes a confirmat prima hotărâre și, la cererea reclamantului, a solicitat asociației de trimitere a statului membru să procedeze la restituirea, în termen de două luni de la notificarea hotărârii, a taxelor percepute prin confiscarea trezoreriei publice în conturile sale. La 10 decembrie 2010, Curtea Administrativă de Primă Instanță a Uniunii Europene împotriva Asociației o penalitate dacă aceasta nu a justificat restituirea sumelor. Dreptul intern relevant Se face trimitere la partea de drept intern a Tribunalului Blondeau c. Franța 48000/07, § 29, 21 decembrie 2010). GRIFS Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 combinate din convenție, reclamanții consideră că soluția care le-a fost opusă de către Consiliul de Stat, în conformitate cu jurisprudența Blondeau (deja, 6 aprilie 2007, nr. 266.913), violează dreptul lor la un proces echitabil și la o cale de atac eficientă în acest sens au fost privați de orice posibilitate de a-și exercita în mod eficient argumentele în fața unui judecător și de a obține anularea hotărârilor prefectale. Acestea susțin, de asemenea, că data de încheiere a operațiunilor și, prin urmare, data de admisibilitate a unei astfel de acțiuni în anulare este stabilită în mod discreționar de prefect, deoarece această dată este data de depunere în primărie a planului definitiv. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, ei se plâng de ceea ce Consiliul de     ar fi rupt echilibrul dintre protejarea dreptului lor de proprietate și cea a interesului general, din cauza faptului că nu se poate face recurs la procedura în fața judecătorului și de a obține anularea acesteia. Invocând art. 11 din Convenție, ei contestă încorporarea lor forțată, în calitate de proprietari de terenuri incluse în perimetrul de re-închidere, la asociația de re-întregire a teritoriului. ÎN CEEA ce privește reclamanții contestă decizia Consiliului de Stat și se referă la art. 6 și 13 din Convenție. În acest sens, Curtea amintește că art. 6 din Convenție este o lex specialis în raport cu art. 13, ale cărui garanții sunt absorbite de cele prevăzute la art. 6 (Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 146, CEDH 2000 XI. Prin urmare, Comisia va examina ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... (precedent), Comisia a considerat că limitarea dreptului de a solicita anularea la În cazul de față, Curtea consideră că anularea de către Comisie a unei decizii de revocare ar fi avut ca efect aducerea în discuție a tuturor transferurilor de proprietate care au avut loc la închiderea remunerării. Această contestație, la mai mulți ani după ce operațiunile au devenit definitive, iar atributarii au început din nou să cultive sau să investească pe parcele realocate, ar aduce o atingere semnificativă drepturilor celorlalți proprietari, ceea ce ar duce la insecuritate juridică din cauza schimbărilor semnificative pe care le-ar putea aduce în atenția timpului scurs. În concluzie, Curtea concluzionează că această limitare a dreptului de a solicita anularea lanului de remunerare garantează securitatea juridică și urmărește un scop legitim, și anume protejarea drepturilor celorlalți proprietari implicați în remunerare. În ceea ce privește proporționalitatea unei astfel de măsuri și în jurul a ceea ce s-a decis în cauza Blondeau menționată anterior (§ 51-55 ; a se vedea, de asemenea, Huet , citată anterior, § 29), Curtea constată că soluția adoptată de Consiliu nu i-a privat pe reclamanții de posibilitatea de a se pronunța în justiție pentru a obține anularea lacunei inițiale, ci că aceasta limitează pur și simplu această acțiune în timp. Comisia constată că alte acțiuni erau la dispoziția reclamanților și că sesizarea judecătorului cu privire la interdicții, în special, deschide o posibilitate reală pentru persoanele vizate de o rejudecare de a solicita anularea sau suspendarea unei decizii înainte de încheierea operațiunilor de reîmprospătare. Curtea constată, de asemenea, că limitarea dreptului de acces la instană are un domeniu de aplicare limitat, în măsura în care aceasta privește numai legalitatea la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De altfel, reclamanții au pus în aplicare această posibilitate. În cele din urmă, Comisia observă că părțile interesate își păstrează dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și remunera dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și remunera dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a exercita dreptul de a exercita dreptul de a exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-credință, în mod, fără a exercita dreptul de a-a-a-a-a-de-a-a-a face de a-a face de a face de a-de-de-de, fără de a face de a face de a face de a-de, fără de a-a-a-a-de, fără a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-de, fără a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-a-de, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul, în cazul , în cazul, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul , în cazul, în Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. (2) Reclamantul invocă, de asemenea, încălcarea articolului 1 din Protocolul 1, în temeiul căruia Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea observă că acest aspect reia parțial cel pe care l-a examinat în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea amintește că transferurile de proprietate în cadrul remembralizărilor agricole se referă la o interferență care intră sub incidența primei teze a primului paragraf din Protocolul 1 (Erkner și Hofauer c. Austria, 23 aprilie 1987, § 74, seria A n 117, și Blondeau , citată anterior, punctul 66. Reînnoirea servește intereselor proprietarilor în cauză ca colectivitate în ansamblul său prin creșterea rentabilității exploatațiilor în ansamblul său și prin raționalizarea culturii (Wiesinger c. Austria, 30 octombrie 1991, § 74, seria A n 213, Prötsch c. Austria, noiembrie 1996, § 44, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996-V și Blondeau , citată anterior, § 67. Acesta constituie, fără îndoială, o cauză de interes public Pe de altă parte, Curtea consideră că acest fapt este efectuat în condițiile prevăzute de lege, în sensul jurisprudenței ( Blondeau citată anterior). Prin urmare, aceasta trebuie să stabilească dacă a fost respectat un raport de proporționalitate între scopul legitim vizat și mijloacele utilizate. Cu toate acestea, Comisia observă că întreprinderile în cauză nu au avut niciun efect asupra bunurilor lor și nu precizează dacă au fost afectate condițiile de exploatare a parcelelor lor. Curtea observă, de asemenea, că reclamanții au obținut în două rânduri anularea deciziilor CDAF. În aceste condiții și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a dispozițiilor art. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu se referă la impunerea unor restricții legitime asupra exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. Curtea reamintește că a considerat deja că asociațiile funciare de remunerment nu constituie asociații în sensul articolului 11 din convenție, ci instituții de drept public care nu intră sub incidența acestui articol (Vivier c France (dec.) n 14062/08, 30 august 2011 și Poitevin și Helleboid c France (dec.) n 3049/08, § 49, 6 decembrie 2011). Prin urmare, se consideră că acest aspect este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) (a) și trebuie respins în conformitate cu art. Cu aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Mark Villiger Grefier Adjunct Președinte