WANG c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 73237/11 Zhi Xiong WANG împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 septembrie 2012 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Andre Potocki, Paul Lemperi, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 25 noiembrie 2011 Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FORMĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Zhi Xiong Wang, este un resortisant chinez născut în 1971 și rezident la Paris. El este reprezentat în fața Curții de către dl Olivier Fourgeot, avocat la Paris. Guvernul francez ( Edwige Belliard, Director de Afaceri Juridice al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Sosirea în Franța la 10 martie 1993, reclamantul dispunea din 2002 de un permis de ședere A fost căsătorit în Franța la 2 februarie 1998 cu un cetățean chinez care a sosit în această țară în 1994, cu care a avut un fiu, născut la Paris la 9 martie 1998. La 21 aprilie 2008, cu ocazia controlului asupra unui șantier de renovări de apartamente efectuat de poliție, reclamantul a fost interpelat pentru ascunderea angajaților și pentru ocuparea forței de muncă în străinătate în situații ilegale. La 3 iunie 2008, prefectul poliției l-a informat pe reclamant că intenționa să-i retragă permisul de ședere și l-a invitat să-și prezinte observațiile. Reclamantul a răspuns la 16 iunie 2008. Invocând în special art. 8 din Convenție, el a afirmat că plecarea sa forțată din Franța ar avea consecințe disproporționate asupra vieții sale private și familiale. Prin hotărârea din 9 octombrie 2008, prefectul de poliție și-a confirmat decizia și a precizat că reclamantul era obligat să părăsească teritoriul francez în termen de o lună. La expirarea acestui termen, reclamantul poate fi redeschis din oficiu la frontiera cu țara al cărei resortisant este sau cu orice țară pentru care a stabilit că este eligibil din punct de vedere legal și se poate redeschide din nou la frontieră, în conformitate cu articolul L. 621-1 din Codul de intrare și ședere a străinilor și dreptul de azil pentru orice străin care locuiește ilegal în Franța. La art. 313-2 din Codul muncii (înlocuit de articolul L. 8251-1 din același cod) se bazează pe împrejurarea că faptele de lucru ascunse imputate reclamantului intră sub incidența articolului L. 313-2 din Codul de intrare și ședere a străinilor și a dreptului de azil, care permite retragerea permisului de ședere temporar oricărui angajator în conformitate cu articolul L. 314-6 din Codul muncii (înlocuit de articolul L. 8251-1 din același cod). Reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ din Paris cu privire la o cerere de anulare din data de 9 octombrie 2008, prin încălcarea articolului 8 din Convenție și a articolului 3-1 din Convenția privind drepturile copilului din 26 ianuarie 1990 (în temeiul căreia, în toate deciziile referitoare la copii (...) interesul copiilor trebuie să fie o considerație Tribunalul Administrativ l-a anulat printr-o hotărâre din 17 februarie 2009. Acesta a luat în considerare faptul că, în ceea ce privește șederea reclamantului în Franța, faptele pe care le-a avut în căsătorie cu un resortisant străin care își avea reședința în mod regulat pe teritoriu și tatăl unui copil născut în Franța în 1998 și educat la Paris, s-a întemeiat pe faptul că retragerea permisului său de ședere a avut un impact disproporționat asupra dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie în raport cu obiectivele urmărite de această măsură, încălcând art. 8 din convenție. Între timp, la 26 iunie 2008, tribunalul corecțional de Nanterra îl declarase pe reclamant vinovat de executarea unei activități secrete și de angajare a unui străin care nu dispunea de o autorizație de muncă salariată, în virtutea angajării a patru persoane de naționalitate chineză, timp de șapte zile pentru prima, șase zile pentru a doua, patru zile pentru a treia și o zi pentru ultima. El a condamnat la 18 luni de închisoare cu suspendare și 20 000 de euro (inclusiv EUR) de la și a pronunțat împotriva sa o interdicție de a conduce, gestiona, administra sau controla o întreprindere artizanală pentru o perioadă de cinci ani. Prin hotărârea din 3 septembrie 2009, Curtea de Apel din Versailles a confirmat declarația de vinovăție, a redus sentința la opt luni de închisoare cu suspendare și o amendă de 10 000 EUR și a impus o interdicție de a conduce, gestiona, administra sau controla orice întreprindere comercială sau artizanală sau persoană juridică timp de cinci ani. Tribunalul administrativ al Parisului a anulat hotărârea din 17 februarie 2009 printr-o hotărâre din 17 decembrie 2009, prin care s-a ajuns la concluzia că măsura în cauză nu aducea atingere articolului 8 din Convenție. printr-o hotărâre din 16 mai 2011, Consiliul de Stat a respins recursul formulat de reclamant. GRIEF Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de decizia prefectului de poliție de a-i retrage permisul de ședere și de obligația de a părăsi teritoriul, constituind, în opinia sa, o ingerință disproporționată în exercitarea dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie. ÎN JUSTIȚIE la 19 iulie 2012, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de avocatul reclamantului Subsemnatul, M Olivier Fourgeot, avocat, ia notă de faptul că guvernul francez este pregătit, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a reglementa situația administrativă a dlui Zhi Xiong Wang, prin acordarea unui permis de ședere pe o perioadă de un an, care poate fi reînnoită în temeiul vieții private și de familie. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. El declară cauza soluționată definitiv. Edwige Belliard, agent al guvernului francez, declară că guvernul francez oferă, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, de a reglementa situația administrativă a reclamantului, domnule. Zhi Xiong Wang, oferindu-i un permis de ședere de un an, care poate fi reînnoit în temeiul vieții private și de familie. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul Franței a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a elimina cererea de rol în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stephen Phillips Mark Villiger adjunct președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

73237/11

Zhi Xiong WANG

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 25 septembre 2012 en un comité composé de

:

Mark Villiger,

président,

André Potocki,

Paul Lemmens,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 25 novembre 2011

;

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Zhi Xiong Wang, est un ressortissant chinois né en 1971 et résidant à Paris. Il est représenté devant la Cour par M

e

Olivier Fourgeot, avocat à Paris. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agente, M

me

Edwige Belliard, Directrice des Affaires juridiques du ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Arrivé en France le 10 mars 1993, le requérant disposait depuis 2002 d’un titre de séjour « vie privée et familiale » renouvelé chaque année.

Il s’est marié en France le 2 février 1998 avec une ressortissante chinoise arrivée dans ce pays en 1994, avec qui il a eu un fils, né à Paris le 9

mars

1998.

Le 21 avril 2008, à l’occasion du contrôle d’un chantier de rénovation d’appartement effectué par la police, le requérant fut interpellé pour dissimulation de salariés et emploi d’étrangers en situation irrégulière.

Le 3 juin 2008, le préfet de police informa le requérant de son intention de lui retirer son titre de séjour et l’invita à formuler ses observations. Le requérant répondit le 16 juin 2008. Invoquant notamment l’article 8 de la Convention, il fit valoir que son départ forcé de France aurait des conséquences disproportionnées sur sa vie privée et familiale.

Par un arrêté du 9 octobre 2008, le préfet de police confirma sa décision et précisa que le requérant était « obligé de quitter le territoire français dans le délai d’un mois ». L’arrêté ajoute qu’à l’expiration de ce délai, le requérant « pourra être reconduit d’office à la frontière à destination du pays dont il a la nationalité ou de tout pays pour lequel il établit être légalement admissible et s’exposera aux peines d’emprisonnement et d’amende prévues par l’article L. 621-1 du code de l’entrée et du séjour des étrangers et du droit d’asile pour tout étranger séjournant irrégulièrement en France ».

L’arrêté se fonde sur la circonstance que les faits de travail dissimulé imputés au requérant tombent sous le coup de l’article L. 313-2 du code de l’entrée et du séjour des étrangers et du droit d’asile, qui permet de retirer la carte de séjour temporaire à tout employeur en infraction avec l’article L.

314-6 du code du travail (remplacé par l’article L. 8251-1 du même code).

Le requérant saisit le tribunal administratif de Paris d’une demande d’annulation de l’arrêté du 9 octobre 2008, au moyen d’une violation de l’article 8 de la Convention et de l’article 3-1 de la convention relative aux droits de l’enfant du 26 janvier 1990 (aux termes duquel « dans toutes les décisions qui concernent les enfants (...) l’intérêt des enfants doit être une considération primordiale »).

Le tribunal administratif annula l’arrêté par un jugement du 17

février

Entretemps, le 26 juin 2008, le tribunal correctionnel de Nanterre avait déclaré le requérant coupable d’« exécution d’un travail dissimulé et d’emploi d’un étranger non muni d’une autorisation de travail salarié », à raison de l’embauche de quatre personnes de nationalité chinoise, durant sept jours pour la première, six jours pour la deuxième, quatre jours pour la troisième et un jour pour la dernière. Il l’avait condamné à dix-huit mois d’emprisonnement avec sursis et 20 000 euros (« EUR ») d’amende, et avait prononcé à son encontre une interdiction de diriger, gérer, administrer ou contrôler une entreprise artisanale pour une durée de cinq ans. Par un arrêt du 3 septembre 2009, la cour d’appel de Versailles confirma la déclaration de culpabilité, réduisit les peines à huit mois d’emprisonnement avec sursis et une amende délictuelle de 10 000 EUR et prononça une interdiction de diriger, gérer, administrer ou contrôler toute entreprise commerciale ou artisanale ou personne morale pendant cinq ans. Le requérant n’indique pas s’être pourvu en cassation.

Saisi par le préfet de police, la cour administrative d’appel de Paris annula le jugement du 17 février 2009 par un arrêt du 17 décembre 2009, concluant notamment que la mesure litigieuse ne contrevenait pas à l’article

8 de la Convention. Par un arrêt du 16 mai 2011, le Conseil d’Etat rejeta le pourvoi formé par le requérant.

GRIEF

Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint de la décision du préfet de police lui retirant son titre de séjour et l’obligeant à quitter le territoire, constitutive selon lui d’une ingérence disproportionnée dans l’exercice de son droit au respect de sa vie privée et familiale.

EN DROIT

Le 19 juillet 2012, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par l’avocat du requérant

:

«

Je soussigné, M

e

Olivier Fourgeot, avocat, note que le gouvernement français est prêt, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, à régulariser la situation administrative de M. Zhi Xiong Wang en lui délivrant un titre de séjour d’une durée d’un an renouvelable au titre de la vie privée et familiale.

Ayant consulté mon client, je vous informe qu’il accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la France à propos des faits à l’origine de ladite requête. Il déclare l’affaire définitivement réglée. »

Le 26 juillet 2012, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je soussignée, M

me

Edwige Belliard, agent du gouvernement français, déclare que le gouvernement français offre, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, de régulariser la situation administrative du requérant, M. Zhi Xiong Wang, en lui délivrant un titre de séjour d’une durée d’un an renouvelable au titre de la vie privée et familiale.

La présente déclaration n’implique de la part du gouvernement de la France aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des droits de l’homme en l’espèce.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article 39 de la Convention.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Greffier adjoint

Président