AFFAIRE SFINX-IMPEX S.A. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

25.09.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SFINX-IMPEX S.A. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SFINX-IMPEX S.A. c. REPUBLICA MOLDOVA (solicitarea nr. 28439/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 septembrie 2012 DEFINITIVF 25/120/2012 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Sfinx-Impex S.A. c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Egbert Myjer, președinte, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, După ce a intenționat în camera Consiliului la 4 septembrie 2012, Rend la hotărârea pe care a adoptat-o aici, adoptată la această dată PROCEDURA DE INIȚIERE A cauzei se află o cerere (n 28439/05) îndreptată împotriva Republicii Moldova de către o societate de drept moldovean, Sfinx Impex S.A., care a sesizat Curtea la 27 iunie 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În Palii, avocată la Bălți. Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul său, dl V. Grosu. La 27 august 2009, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În urma demisiei dlui Mihai Poalelungi, judecător ales în temeiul Republicii Moldova (art. 6 din Regulamentul de procedură al Curții), președintele Camerei l-a numit pe dl Ján Šikuta ca judecător ad hoc (articolele 26 4 din Convenție și 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură). Recurenta este o societate anonimă de drept moldovean și are sediul la Chișinău. La 6 iunie 2002, tribunalul economic de circumscripție din Chișinău a dispus întreprinderilor publice A. să plătească 1 014 968,25 lei moldovaves (MDL) (78 998,15 EUR (EUR) la momentul respectiv) societății reclamante pentru o datorie nerambursabilă și cheltuieli de judecată. Hotărârea nu a fost contestată și a devenit definitivă. Cu toate acestea, nu a fost executată. La 27 mai 2005, în afara termenului de trei luni prevăzut de lege, societatea N. a depus o cerere de revizuire a hotărârii din 6 mai 2005, În iunie 2002, pe motiv că tribunalul se pronunțase asupra drepturilor sale în absența sa în cauză. Societatea N. a susținut în special că, în urma a două cesiuni de creanță, aceasta devenise, cu mult înainte de adoptarea hotărârii menționate, titularul creanței opozabile societății A. Din elementele dosarului că aceasta este 27 noiembrie 2002 faptul că societatea N. a avut cunoștință de hotărârea pronunțată în favoarea recurentei, atunci când societatea A. a solicitat, într-o procedură separată, nulitatea contractelor de cesiune de creanță. Instanța economică de circumscripție din Chișinău a stabilit data la care a fost încununat până la 28 iunie 2005. La 27 iunie 2005, reprezentantul societății reclamante a informat instanța că avea un obstacol și a solicitat amânarea procedurii. La 28 iunie 2005, instanța în cauză a decis să examineze cauza în absența reprezentantului societății reclamante. El a primit cererea de revizuire a societății N. și a redeschis procesul. 10. La 12 decembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea inițială a societății reclamante împotriva societății A. Această hotărâre a fost confirmată printr-o decizie definitivă a Curții Supreme de Justiție din 2 martie 2006. noiembrie 2011, societatea reclamantă a informat Curtea că intenționa să utilizeze noua acțiune internă pusă la dispoziția sa prin Legea nr. 87 în vederea obținerii de despăgubiri pentru neexecutarea hotărârii din 6 iunie 2002. 19960/04, § 27-29, 6 decembrie 2005). 13. În ceea ce privește noua acțiune internă introdusă prin Legea nr. 87, dispozițiile relevante sunt rezumate în cauza Manascurta c. Republica Moldova ((dec.), nr 31856/07, § 11 și 12, 14 februarie 2012). Societatea reclamantă susține că contestarea hotărârii definitive pronunțate în favoarea sa a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice și, prin urmare, a invocat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 15. Guvernul excită de la neobservarea termenului de șase luni și subliniază că recurenta a invocat pentru prima dată acest motiv în fața Curții în formularul său suplimentar din 24 iulie 2006. Guvernul observă că dies a quo este data de 28 iunie 2005 când Tribunalul Economic de Circulara din Chișinău a redeschis procesul. Curtea constată că redeschiderea procesului a fost într-adevăr decisă prin hotărârea din 28 iunie 2005. Cu toate acestea, această hotărâre nu a fost definitivă și că aceasta nu este decât cu decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 2 martie 2006 că a fost confirmată. Astfel, Curtea rețin această ultimă dată ca o dată ca quo Prin urmare, recurenta a înaintat cauza Curții în termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului. 17. Curtea constată, de asemenea, că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să se declare admisibil. Pe fond 18. recurenta se plânge de admiterea de către instanele interne a cererii în revizuire a societăii N. Comisia susține că cererea în cauză a fost depusă după expirarea termenului legal de prescripție de trei luni. Societatea reclamantă subliniază faptul că societatea N. a luat cunoștință de hotărârea din 6 iunie 2002 începând cu 27 noiembrie 2002, în timp ce cererea de revizuire nu a fost depusă decât la 27 mai 2005. Guvernul contestă această teză. 20. Curtea reamintește că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității rapoartelor juridice impune ca o parte să nu fie abilitată să solicite supravegherea unei hotărâri definitive și executorii în singurul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie cu privire la aceasta. În special, supravegherea nu ar trebui să devină un apel deghizat și simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze. Acest principiu nu poate fi deturnat decât atunci când există motive întemeiate și impediment la: (Riabykh c. Rusia 52854/99, § 52, CEDH 2003-IX Roșca c. Republica Moldova , 6267/02, § 25, 22 martie 2005). 21. Curtea amintește, de asemenea, că deciziile de redeschidere a unui proces trebuie să fie conforme cu dispozițiile interne relevante și că utilizarea abuzivă a unei astfel de proceduri poate fi contrară convenției. Principiul securității rapoartelor juridice și preeminența dreptului impune Curții să fie vigilentă în acest domeniu (Eugenia și Doina Duca c. Republica Moldova, nr. 75/07, § 33, 3 martie 2009). Sarcina Curții este de a stabili dacă procedura de revizuire a fost aplicată într-un mod compatibil cu art. 6 din Convenție, permițând astfel să se asigure respectarea principiului securității rapoartelor juridice. Cu toate acestea, Curtea trebuie să țină seama în primul rând de faptul că aceasta este în primul rând autorităților naționale, în special instanțelor și instanțelor, că este de competența de a interpreta legislația internă (Waite și Kennedy c. Germania [GC], nr 26083/94, § 54 CEDH 1999 I 22. În prezenta cauză, Curtea observă că societatea reclamantă dispune de o hotărâre definitivă pronunțată în favoarea sa la 6 iunie 2002, care a fost anulată ca urmare a admiterii cererii în curs de revizuire a societății N. În cererea sa formulată la 27 Mai 2005, Curtea a susținut că drepturile sale au fost afectate de adoptarea hotărârii în cauză și că nu a fost convocată la proces. Curtea a remarcat că nu este contestat de către guvern faptul că societatea N. a luat cunoștință de hotărârea din 6 iunie 2002 începând cu data de 27 noiembrie 2002. În aceste condiții, Curtea este obligată să constate că societatea N. și-a prezentat cererea în revizuire la doi ani și jumătate după ce a luat cunoștință de existența hotărârii vizate. Curtea constată că instanțele interne nu au dat niciun răspuns la întrebarea de ordine publică care era dacă societatea N. observase termenul de trei luni pentru depunerea cererii sale în revizie. 23. Curtea arată că a tratat în repetate rânduri cauze care ridicau probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Popov c. Republica Moldova (n, n 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005 Oferta Plus SRL c. Republica Moldova, 14385/04, §§ 104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006 Eugenia și Doina Duca c. Republica Moldova, citată anterior, §§ 35-45 Melnic c. Republica Moldova, n 6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006 Istrate c. Republica Moldova, n 53773/00, §§ 61, 13 iunie 2006). 24. Având în vedere circumstanțele din speță și argumentele prezentate de părți, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că: în speță, procedura de revizuire a fost utilizată de Curtea Supremă de Justiție într-un mod incompatibil cu principiul securității rapoartelor juridice. La cererea reclamantului, tribunalele interne trebuie să se pronunțe cu privire la data la care partea pârâtă a luat o decizie cu privire la termenele procedurale pentru depunerea cererii în curs de revizuire (a se vedea mutatis mutandis Ruiz Torija c. Spania, 9 decembrie 1994, § 30, seria A n 303 A). 25. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza anulării hotărârii definitive din 6 iunie 2002. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 6 ȘI 13 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 ÎN FAVOAREA NEEXECUȚIEI JUDECĂRULUI 2002 26. Recurenta denuna neexecutarea hotărârii din 6 iunie 2002 în perioada care a precedat anularea acesteia. Aceasta invocă articolele 1 și 13 din Convenie și art. 1 din Protocolul nr. 27. Curtea constată că hotărârea din 6 iunie 2002 a rămas neexecutată cu trei ani înainte de a fi anulată. În opinia Curii, acest lucru poate ridica întrebări din perspectiva articolelor invocate (a se vedea Oferta plus SRL , citată anterior, §§ 82-85 și 113-115). 28. Curtea ia notă totuși de la adresa societății reclamante de a face uz de noua acțiune introdusă prin Legea nr. 87 din 1 iulie 2011 privind repararea de către Tribunal a prejudiciului cauzat de nu executarea unei hotărâri judecătorești sau prin durata excesivă a procesului. Curtea arată că aceasta este deja pronunțată cu privire la acest nou remediu și a statuat că acesta era efectiv (a se vedea Balan c. Republica Moldova (dec.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012 Manascurta c. Republica Moldova (dec.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012 29. Prin urmare, obiecțiunile recurentei întemeiate pe neexecutarea hotărârii din 6 iunie 2002 sunt premature și trebuie respinse în conformitate cu art. 4 din Convenție. III. PRIVIND LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 30. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Rău în ceea ce privește prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, societatea reclamantă solicită 1 014 968, 25 MDL (78 998,15 EUR la momentul respectiv), reprezentând suma care i-a fost acordată prin hotărârea din 6 iunie 2002. De asemenea, aceasta solicită plata dobânzilor moratorii în valoare de 1 207 812,20 MDL (79 695,17 EUR la cursul de schimb actual), calculate pentru șapte ani (din iunie 2002 până în iunie 2009) din momentul executării hotărârii în cauză, din cauza a 172 544,60 MDL (11 382,02 EUR) pe an. 32. Curtea reamintește că o hotărâre în care se soluționează o încălcare atrage după sine obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (fostul rege al Greciei și alte c. Grecia) [GC] (satisfacere echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002. În prezenta cauză, despăgubirea ar trebui să aibă ca scop punerea recurentei în poziția în care s-ar fi aflat dacă încălcarea n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește dobânda moratorie solicitată pentru a se putea utiliza suma de bani alocată prin hotărârea din 6 iunie 2002, Curtea consideră că este necesar să se facă distincție între perioada de trei ani anterioară anulării, la 28 iunie 2005, a hotărârii menționate și cea ulterioară acesteia. În ceea ce privește prima perioadă de timp, Curtea constată că obligația de a utiliza creanța a rezultat din neexecutarea hotărârii din 6 iunie 2002. Având în vedere faptul că obiecțiunile care decurg din executarea hotărârii au fost declarate premature, Curtea consideră că nu este necesar să se atribuie dobânzi moratorii pentru această primă perioadă. În ceea ce privește a doua perioadă de timp, Curtea arată că: a se utiliza creanța este rezultatul anulării hotărârii din 6 iunie 2002, anulare care a fost considerată contrară articolului Õ 1 din convenție. Prin urmare, Curtea consideră că societatea reclamantă are dreptul la o compensație pentru perioada solicitată de aceasta în acest sens (punctul 31 de mai sus) (a se vedea Oferta Plus SRL c. Republica Moldova (satisfacție echitabilă), nr 14385/04, § 71, 12 februarie 2008). 35. Având în vedere cele de mai sus, Curtea acordă în mod echitabil societății reclamante suma de 110 000 EUR pentru prejudiciul material suferit. 820 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în fața Curții. Această sumă reprezintă onorariile avocaților pentru 90 de ore de muncă pe motiv de 30 de euro. 37. Guvernul consideră că suma solicitată și numărul de ore sunt excesive și subliniază, de asemenea, absența documentelor justificative. 38. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, printre multe altele, Konstantin Markin c. Rusia [GC], n 30078/06, § 171, 22 martie 2012). 39. Curtea constată că pretențiile recurentei în acest titlu nu sunt susținute de niciun document justificativ; ținând cont de jurisprudența sa, Curtea respinge, prin urmare, cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 110 000 EUR (o sută zece mii de euro) pentru daune materiale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 25 septembrie 2012, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Egbert Myjer Grefier Adjunct Președinte