CtEDO 25.09.2012 Auto

CASE OF FUNDATIA BUCOVINA MISSION INC. AND FUNDATIA BUCOVINA BUCURESTI v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
25.09.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Fair hearing);Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Deprivation of property)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF FUNDATIA BUCOVINA MISSION INC. AND FUNDATIA BUCOVINA BUCURESTI v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA III CAUZĂ DE FUNDAȚIA BUCOVINA MISIUNE INC. ȘI FUNDAȚIA BUCURESTI v. ROMANIA (Aplicația nr. 1231/04) JUDGMENT STRASBOURG 25 septembrie 2012 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Fundației Bucovina Mission Inc. și Fundația Bucovina Bucuresti v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în particular la 4 septembrie 2012, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 1231/04) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (n. Reclamanții au fost reprezentați de dl Virgil-Demetrius Costea, avocat care practică la București. Guvernul României (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna Irina Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 10 iulie 2007, cererea a fost comunicată guvernului. FACTE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Primul reclamant este o fundație înregistrată în SUA și al doilea este o fundație înregistrată în România. Reclamanții au depus proceduri de restituire împotriva autorităților de frontieră române cu privire la bunurile mobiliare care au fost confiscate de la acestea. Prin decizia finală din 28 noiembrie 2001, Curtea de Apel din București a admis acțiunile reclamanților și a ordonat Agenției Generale de Frontieră și Agenția Națională a Căilor Ferate să dea înapoi mărfurile confiscate de la solicitanți sau 70.000 de dolari americani care reprezintă valoarea lor. La o dată necunoscută, Procurorul General al României a depus o cerere de reexaminare a supravegherii împotriva deciziei finale din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel din București. Prin decizia finală din 30 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire de supraveghere depusă de Procurorul General, a anulat decizia finală din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel din București și a respins acțiunea reclamanților. Reclamanții au plâns că anularea deciziilor lor finale prin intermediul unei cereri de revizuire de supraveghere depuse de Procurorul General al României a încălcat articolele 6 din Convenția și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care au citit după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamanții au susținut că anularea deciziei lor finale prin intermediul unei cereri de revizuire de supraveghere depuse de Procurorul General – care nu era parte la procedură – a încălcat principiul certitudinei juridice și dreptul la proprietate. 10. Cauza, Guvernul a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții, anularea hotărârilor finale prin intermediul unui recurs extraordinar este considerată încălcarea principiului de securitate juridică ( Brumărescu c. România [GC], nr. 28342/95, § 62, CEDO 1999 VII). Cu toate acestea, guvernul a subliniat faptul că, în urma Brumărescu Cauza, a fost modificat Codul de Procedință Civilă Română. Ca urmare, actualul cadru legislativ român nu permite introducerea unei cereri de revizuire a supravegherii la Curtea Supremă, numită acum Curtea Înaltă de Casare și Justiție. 11. Curtea reiterează că dreptul la o ședință echitabilă în fața unui tribunal, astfel cum este garantat de art. 6 1 din Convenție trebuie interpretată în lumina Preamblului la Convenție, care, în partea sa relevantă, declară statul de drept să facă parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinei juridice, care necesită, printre altele, ca, în cele din urmă, instanțele să determine o problemă, hotărârea lor să nu fie pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu , citat mai sus, § 61). 12. Cerința juridică presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), acesta este principiul finalității hotărârilor, subliniind faptul că nici o parte nu are dreptul să caute o revizuire a unei hotărâri finale și obligatorii doar în scopul obținerii unei recereri și a unei noi hotărâri ale cazului. Curtea de reexaminare mai înaltă ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare și a avorturilor justiției, dar nu pentru a efectua un proaspăt examen. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un recurs deghizat, iar pur și simplua posibilitate de a exista două opinii asupra acestui subiect nu este un motiv de reexaminare (Ryabykh c. Rusia nr. 52854/99, § 52, CEDH 2003 IX). 13. Curtea consideră că, pe baza documentelor în posesia sa, prezentul caz nu diferă de jurisprudența menționată mai sus în ceea ce privește plângerea referitoare la art. 6 din Convenție. 14. În ceea ce privește plângerea formulată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, Curtea constată că reclamanții au recunoscut dreptul de proprietate prin o hotărâre finală emise de instanța internă română. Curtea consideră astfel că reclamanții au avut o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Savu v. România, nr. 19982/04, § 22, 4 noiembrie 2008). Curtea a abordat în numeroase ocazii probleme similare și a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile în care dreptul de proprietate al reclamanților a fost reexaminat în urma cererilor de supraveghere (a se vedea Brumărescu , citate mai sus §§ 61, 77 și 80; Grupul industrial Mașinexport SA c. România , nr. 22687/03 , §§ 32 și 46-47, 1 decembrie 2005; Piața Bazar Dorobanți SRL c. România , nr. 37513/03, §§ 23 și 33, 4 octombrie 2007). 15. Având în vedere prezenta cerere, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun argument care să justifice o deplasare de la abordarea descrisă mai sus. În ciuda marjei de apreciere acordate de stat în acest domeniu, Curtea consideră că procedura de control nu poate justifica privarea de bunuri a reclamanților prin intermediul unei decizii finale și executoare (a se vedea Blidaru c. România , nr. 8695/02, § 55, 8 noiembrie 2007; Mașinexport Industrial Group SA , citat mai sus, § 46). Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că s-a încălcat articolele 6 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 18. Reclamanții nu au prezentat nici o cerere de satisfacție echitabilă. cererea este admisibilă; declară că a existat o încălcare a art. 6 din Convenția și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 25 septembrie 2012, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă